Biserică construită cu suflet

Părintele Simion Tiberius Sabău ne-a primit, ieri, în parohia pe care o păstoreşte cu inima deschisă, aşa cum îi stă bine unui păstor de suflete. Se împlinesc 15 ani de când părintele a fost hirotonit diacon de către Preasfinţitul Irineu la Biserica de la Coroana, unde a slujit zeci de ani părintele Iosif Sabău, unul dintre cei mai apreciaţi preoţi din judeţ. Acum, când părintele Iosif a plecat în Împărăţia celor Drepţi, fiul acestuia se străduieşte să-i ducă învăţăturile mai departe cu aceeaşi dragoste. Pe 4 februarie, în urmă cu 15 ani, părintele Tiberius a fost hirotonit preot de către regretatul Mitropolit Bartolomeu în Catedrala de la Cluj. A primit ca parohie satul Nuşeni, un sat cu oameni buni, credincioşii de aici primindu-l pe tânărul preot cu multă dragoste şi respect faţă de credinţa străbună. Aici, părintele a contribuit la ridicarea Căminului de Bătrâni din Nuşeni, fiind împuternicit legal al Arhiepiscopiei pentru păstorirea celor 120 hectare de pământ unde s-a ridicat şi azilul. O perioadă frumoasă de viaţa preotului care l-a făcut să se apropie de rădăcina neamului românesc, de tradiţiile noastre străbune, care merg mână-n mână cu credinţa.

În 2009, părintele a fost numit paroh la nou înfiinţata Biserică „Sfântul Nicolae” din Bistriţa, cu misiunea de a ridica un locaş de cult pe str. Sigmirului. În 20 iulie, de Sfântul Ilie, în vara anului 2010, un sobor de preoţi, în frunte cu părintele protopop Alexandru Vidican, a sfinţit fundaţia bisericii, pe 26 iulie punându-se prima grindă. Construcţia din lemn a fost făcută din sponsorizări, cu dragoste creştinească reuşindu-se în 5 luni ridicarea bisericii. Prima slujbă, în lăcaşul pregătit ca o mireasă pentru Domnul, a avut loc de Sărbătoarea Naşterii Domnului în 2010. Parohia are peste 160 de familii, credincioşii apropiindu-se tot mai mult de noua biserică care, prin grija părintelui, devine o parte din viaţa acestora. Întrebat cum este să ridici o biserică de la temelie, părintele ne-a declarat că nu este o muncă uşoară, dar cu ajutorul lui Dumnezeu toate se înfăptuiesc. Mai mult, părintele a renovat, între anii 2001 – 2005, şi Biserica de la Rusu de Sus, având, astfel, cunoştinţă despre ceea ce înseamnă un şantier. „În predicile mele încerc să aduc tinerii spre biserică, să le atrag atenţia că în lumea plăcerilor se ascunde otrava care distruge suflete, iar dacă nu ascultă de sfaturile binevenite de la părinţi şi de la preot riscă să-şi piardă sufletele. Îi chem să vină spre Domnul pentru a nu regreta mai târziu şi cred că misiunea unui păstor este şi aceea de mediator”, afirmă părintele Sabău. Zecile de credincioşi care calcă pragul bisericii dovedesc faptul că este un preot iubit, care ştie să atragă în Casa Domnului pe credincioşii cu care, împreună, se roagă pentru mântuirea sufletelor noastre.

Peste câţiva ani, cu ajutorul Celui de Sus, în zona de jos a oraşului, va fi construită o biserică din piatră pentru cinstirea Cerului, pentru bucuria întru eternitate a sufletelor păstorite. Părintele Sabău, care moşteneşte harul tatălui său, regretatul preot Iosif Sabău, este un exemplu demn de urmat al unui preot care zideşte întru nemurire credinţa noastră ridicând casă Domnului pentru pomenirea acestuia peste veacuri.