O călătorie muzicală cu Sunetti-Pan

Grupul ,,Sunetti-Pan” din Germania a concertat, marţi, 25 mai, la Sinagoga din Bistriţa. Dacă profesorul Ioan Lungu, cel care asigură conducerea muzicală şi acompaniamentul grupului, ştia la ce să se aştepte, nu acelaşi lucru îl putem spune şi despre Marita Dietrich, Regina Storz, Wolfgang Kapp (nai), Samuel Horr (violoncel) şi Ana-Maria Lungu (vioară), aflaţi pentru prima dată în faţa unui public românesc variat, ce a adunat foarte mulţi tineri.

Să spun că a fost un concert frumos ar fi să repet ceea ce au spus deja foarte mulţi spectatori înaintea mea. O doamnă trecută de prima tinereţe a exclamat: ,,Nu frumos, excepţional! M-am simţit aşa bine!”

Poate acestea sunt adevăratele cronici de care artiştii ar trebui să ţină cont...până la urmă, artistul trebuie să evolueze pe scenă astfel încât să cucerească şi un cunoscător în ale muzicii, şi o persoană care vine pentru prima dată la un spectacol de muzică clasică...

Jos pălăria pentru Ana-Maria, pentru Samuel, pentru Wolfgang, pentru Marita, pentru Regina, şi mai ales, pentru profesorul Ioan Lungu, care i-a unit şi împreună fac un lucru bun, încântător.

Au ştiut să îşi atragă publicul de toate vârstele şi să îl ţină alături aproape două ore. E ceva.

Pentru mine, recitalul a fost un adevărat deliciu muzical, o escapadă de două ore din realitatile bistriţene şi de micile probleme de moment. Un cunoscător ar spune că notele ce ies din vioara Anei-Maria Lungu, pur si simplu curg. Probabil o persoană complet dezinteresată forţată să asiste la spectacol ar declara că grupul ,,Sunetti- Pan” face muzică clasică suportabilă.

Recitalul a conţinut şi creaţii româneşti, cum ar fi ,,Ciorcârlia”, ,,Mociriţa”, iar spectacolul s-a încheiat cu ,,Amazing Grace”, în interpretarea vocală a domnului profesor...

Astfel de mici momente au dus la formarea unui sentiment al camaraderiei între public şi artist. La asta a contribuit şi sesiunea de complimente de la sfârşitul spectacolului în timpul căreia profesorul Ioan Lungu a strâns mâna celor ce s-au apropiat pentru a-l felicita, întregindu-le astfel amintirile.

Nu ştiam foarte multe despre profesorul Ioan Lungu înainte de spectacol. Nu am vrut ca impresiile mele să fie meditate de ceea ce spun alţii. Ştiam doar că e un apreciat muzician, care a emigrat în Germania, acum mulţi ani... Am mai aflat că, prin muzică doreşte să îi apropie pe tinerii din Germania de acest domeniu. Un pas în această direcţie îl reprezintă grupul ,,Sunetti-Pan” care de cinci ani cântă împreună.

O altă încercare, o provocare este de a face cunoscută muzica românească în Germania...a reuşit şi acest lucru, ca argument....interpretarea extraordinară a ,,Ciocârliei”.

Ioan Lungu face partea din seria profesorilor cu har pedagogic. A dovedit-o şi pe scena Singogii din Bistriţa. Chiar dacă elevii săi au mai greşit pe alocuri, profesorul Ioan Lungu nu a lăsat lucrurile să scape de sub control. Cu un zâmbet blajin şi cu o privire care spunea, ,,Nu-i nimic, mergem mai departe”, tinerii au reuşit să facă un spectacol pentru suflet... un spectacol accesibil, ceea ce nu e puţin lucru...

De menţionat, frumuseţea şi sensibilitatea Anei-Maria Lungu, fiica profesorului Ioan Lungu...vioara la feminin. Ana-Maria, într-o superbă rochie albastră, a ştiut să îşi pună în valoare şi frumuseţea fizică şi talentul. Emană o senzualitate, pe care puţine artiste o deţin.

Frumuseţea şi talentul Anei, au fost completate de jovialitatea şi tinereţea lui Samuel, de seriozitatea lui Wolfgang, de implicarea şi sobrietatea Marietei şi Reginei. Peste toate acestea, înţelepciunea profesorului Ioan Lungu.

Am avut senzaţia că văd o mică familie, formată din oameni care respira toţi muzică, cântă fiecare diferit, dar toţi împreună. Frumos!