O NOUĂ APARIŢIE EDITORIALĂ SUB CONDEI BÂRGĂUAN

Joi, 22 iulie 2010, ora 17, la Libraria Diverta – Universităţii din Cluj – Napoca a fost lansat volumul de debut, întitulat “Păpuşa plauzibilă (Amintirile unei fete fraiere)”, Editura EIKON, Cluj – Napoca, 2010, semnat de Mikaela Arvilander, originară din Tiha Bârgăului, care trăieşte în Suedia de 11 ani. Noua apariţie editorială a fost prezentată de scriitorul Vianu Mureşan, care semnează şi postfaţa cărţii.

Redăm în continuare din “Ziua de Cluj”, Nr. 1872 (marţi, 20 iulie 2010), Cultură.

"Amintirile unei fete fraiere" în cartea „Păpuşa plauzibilă”

O carte cu titlul „Păpuşa plauzibilă (Amintirile unei fete fraiere)” va fi lansată ( a fost lansată, n.n.) joi de la ora 17 la librăria Diverta - Universităţii, de către editura Eikon. Autorul volumului, de tip jurnal, este o femeie de origine română, care locuieşte acum în Suedia, unde a plecat în urmă cu 11 ani.

Sintagma „amintirile unei fete fraiere” face trimitere la modul în care autoare a ieşit perdantă din relaţiile sentimental-erotice pe care le-a avut cu bărbaţii, iar titlul este unul ironic la ideea de femeie fatală, a explicat scriitorul Vianu Mureşan, care va prezenta volumul şi care semnează şi postafţa cărţii.

Volumul este scris sub forma unui jurnal pe o perioadă de aproximativ 20 de ani, incluzând atât un interval de timp petrecut de autoare în România cât şi în Suedia. Relatările au anexate scurte meditaţii, iar finalul este unul în care este reliefată şi experienţa maternă a autoparei, mamă a unui copil de câtvea luni, pe care îl creşte însă singură. Cartea are 320 de pagini, iar la lansarea de joi va participa şi autoarea. O.C.

Se cheama Mikaela Arvilander! Misterioasa romanca din Suedia care a scris: “Păpuşa plauzibilă (Amintirile unei fete fraiere)”

Un fost prim-ministru, oameni de afaceri miliardari şi oameni simpli sunt personajele unui roman-jurnal şocant de sincer, lansat la Cluj.

“în România întotdeauna ceva are întârziere. România poate că este în întârziere. I-a sunat ceasul, dar ea încă n-a sosit. România s-a pierdut pe undeva beată turtă, în vreo bodegă, ca ţăranii mei de la Tiha. România suferă de alcoolism cronic şi refuză să se trateze”, scrie, amar şi acid, Mikaela Arvilander în romanul “Păpuşa plauzibilă (Amintirile unei fete fraiere)”, publicat de Editura Eikon şi lansat în premieră joi seara la Cluj. (22 iulie 2010, n.n.)

In ciuda numelui exotic, autoarea e româncă, născută lângă Bistriţa, cu studii universitare la Cluj şi activitate profesională la guvern, în Bucureşti, acum stabilită în Suedia, unde vrea să-şi traducă şi să-şi publice şi acest prim roman, în toamnă.

“Păpuşa plauzibilă” este un amestec bizar de însemnări de adolescentă care se îndrăgosteşte prima dată şi note dure de tânără femeie asaltată libidinos de “şefi” sau de “patroni”. Naivitatea de la început devine, pe parcurs, un soi de luciditate câştigată din experienţe de viaţă nu mereu fericite. Cartea este un jurnal publicat exact cum a fost scris, de-a lungul a 20 de ani, din 1990 în 2009.

Personajele au aproape toate numele reale şi întregi, iar scriitoarea îşi asumă riscul de a fi dată în judecată pentru calomnie, fiindcă portretele unor celebrităţi n-au nimic onorabil aici, dimpotrivă. Fostul prim-ministru şi senator Radu Vasile apare în postura de afemeiat care-i face avansuri directe Mikaelei, cu prilejul unei vizite a Regelui Mihai la Bistriţa, în 1997. “...Mircea T. a venit la mine şi mi-a spus la ureche: «Domnul Radu Vasile vrea să vorbească cu tine». Naivă şi tâmpiţică ce eram, nu mi-am pus întrebarea de ce la o oră aşa târzie vrea să mă vadă. Evident, Mircea T. m-a condus la camera de protocol a demnitarului. Era clar că voia să mă aibă, ceea ce nu s-a întâmplat. L-am refuzat categoric, fără nici un fel de ezitare. (...) Mă gândeam, Doamne, să mă culc cu tata?”. Fostul secretar general al guvernului, Radu Stroe, este prezentat ca “un domn calm, analizează omul mai întâi şi apoi se pronunţă. Ca domn ce era, avea multe amante pe care le schimba foarte des. Nu cumva să se învechească”.“Era curvăsăraie mare la Guvern de nu-ţi venea să crezi. (...) Toţi erau pe interes, vroiau să-şi atingă scopurile, unii să-şi ia locuinţe de protocol, alţii să îşi înfigă rudele pe posturi calde cu bani mulţi”, sintetizează undeva autoarea.

În romanul Mikaelei Arvilander apar şi o mulţime de personaje episodice, unele conturate dintr-o frază şi extrem de plastic. E şi cazul rectorului Universităţii “Avram Iancu” din Cluj, pe care a absolvit-o autoarea, profesorul Achim Mihu. “Astăzi am fost invitată de către domnul rector la şedinţa de consiliu a Universităţii. (...) Rectorul e un domn superior, foarte savant, deşi privirea lui vicleană parcă ascunde mereu ceva”.

Copos bagă spaima-n toţi Mediul privat este şi el o cloacă, cel puţin după descrierea Mikaelei Arvilander, care a devenit, în 1999, secretară la o firmă a celebrului om de afaceri George Copos. Descrierea patronului e scurtă şi clară. “Avea un concern întreg de firme şi o amantă pe nume Elena, care era colega mea de secretariat. George Copos era un om fără scrupule, care călca pe cadavre ca să-şi atingă scopurile”. În compensaţie, despre soţia omului de afaceri, “bârfele ziceau că îl are amant pe Florin, şoferul ei privat”.....

Articol complet si sursa la: http://www.ziuadecj.ro România “beată turtă”, cu politicieni şi bogătaşi, Claudiu GROZA, Ziua de Cluj, Nr. 1876, (sâmbătă, 24 iulie 2010)