Simbolul păpuşii Marianei Pop

La cea mai bine poziţionată editură, în momentul de faţă, pe piaţa bistriţeană, Karuna, a apărut microromanul “Păpuşa cheală”, semnat de Mariana Pop. Aşteptam demult un semnal în acest sens din partea Marianei, pentru că scriitorul va răzbate întotdeauna în faţa omului, chiar dacă poate nu-ţi doreşti acest lucru. Însă, în dubla personalitate, întotdeauna muzele îşi fac loc pentru a-şi rosti trăirile.

Sunt două tipuri de scriitori: cei care se străduiesc să scrie şi îşi corectează mereu textele şi cei care pur şi simplu scriu bine, fără a mai fi nevoie, mai apoi, de retuşuri. Din categoria a doua face parte şi Mariana Pop, cea pe care gândul a chemat-o mereu, dar i-a “dat pace”. Până în momentul în care a apărut personajul tăcut, păpuşa, care a devenit mai apoi cuvânt.

Proza oscilează între amintirile din copilărie din vremea în care bunica “pregătea aluatul pentru prescuri”, pe care mai apoi îl însemna cu prescurnicerul şi lumea modernă, imaginară pe

alocuri, în care trăieşte Cori, într-o ambianţă perfectă cu decorurile “feng shui”.

Personajul principal, în care putem regăsi sufletul scriitoarei, Marieta, este logoped şi cercetător în psihologia copilului. Ea se învârte într-o lume în care face cunoştinţă cu profesoara de română, Geta, ziarista la un cotidian local, Găbiţa, managerul sălii de fitness, Luci, personaje desprinse din realitatea cotidiană, cărora pe alocuri li se păstrează povestea îmbrăcată de scriitoare într-o haină lirică. Personajul masculin care întregeşte imaginea romanului este Bogdan, ziaristul “obraznic şi dornic de scandaluri”.

Situaţia tragică prin care trec prietenele Marietei decoperă profilul psihologic al acesteia, cartea fiind conturată într-o manieră postmodernă, în care citim pe lângă dialogul dintre personaje şi file de jurnal instantanee cu SMS-uri, dar şi poezie, descoperind aici că Mariana Pop este şi un bun poet. Poate că rolul principal, alături de personaj, îl are povestea simbol a păpuşii fabricată de prietena Corina, păpuşă care este cheală şi care ajunge în mâna a două fetiţe pe care Marieta le consilia.

Cartea se încheie în momentul în care Bogdan îi dăruieşte Marietei o icoană, după care aceasta se plimbă în miez de iarnă în pădurea simbol cu prietena ei, Corina. Dincolo de scriere, răzbate talentul în arta metaforei, motiv pentru care felicităm pe Mariana Pop.