FEMEI PE VALURILE VIEŢII

Când toamna târzie scurtează ziua-lumină la câteva ore, când în zile de sărbătoare te copleşeşte oboseala acumulată peste săptămână şi poate mai ai şi probleme de sănătate, e bine să mai ai un prieten, care să-ţi aducă ceva lumină. Un astfel de prieten este întotdeauna o carte, care dacă este bine scrisă îţi poate aduce o satisfacţie spirituală şi întotdeauna poţi şi învăţa ceva din ea.

Aleg din raftul scriitorilor bistriţeni, volumul ,,Păpuşa cheală’’, a doamnei Mariana Pop (Irimia) (Ed. Karuna – Bistriţa, 2008). Îl primisem mai demult şi-l citisem în grabă mare, cu gândul că revin asupra lui cu altă ocazie.

Şi ocazia a sosit!

Un microroman ce tratează un subiect din viaţa femeii actuale, vorbindu-ne despre lupta unora care se zbat pentru a-şi realiza destinul dorit. Cu succese, sau fără succese!

Personajul principal, Marieta Stoian, logoped şi cercetător în psihologia copilului, care lucrează la o clinică, este o femeie din lumea bună a unui orăşel, persoană cu tabieturi alese: ,,Încă din primul an după ce m-am mutat în orăşelul acesta de provincie, mi-am construit o serie de detalii care în final au pus umărul la armonia totală a vieţii mele. Mersul la aerobic. Locul unde cucoanele oraşului au creat o adevărată plasă de ţânţari – toată lumea nou venită trecea la purificat prin plasa lor’’... (pag. 14). Lunar mergeam la masaj, ,,aveam un prieten gay, care făcea nişte masaje foarte relaxante, uneori la cosmetică şi la toate evenimentele culturale din oraş’’ (pag. 14). Cocheta cu literatura şi uneori la sfârşit de săptămână se retrăgea la o cabană în munţi, unde fotografia. Mergea la conferinţe ,,reiki’’ şi făcea terapii neconvenţionale. Un personaj bine realizat, care ne prezintă decupaje mai mici sau mai mari, din viaţa prietenelor şi chiar a pacientelor ei.

La retro-party-ul organizat de Luci unde participă numai lume bună, aflăm din discuţiile amicale, că Găbiţa, o ziaristă se chinuieşte să păstreze a treia oară o sarcină şi nu reuşeşte; Geta, o fată finuţă, profesoară de română la un liceu din oraş aşteaptă un copil rezultat dintr-o relaţie cu un partener de dans de la ansamblul în care activau împreună dar care aflând vestea, se poartă cât se poate de mojic cu ea, spunându-i că el este căsătorit în străinătate şi are şi copii. Iar ... ,,Geta era un copil mai mare ... şi aştepta un copil.’’ (pag. 22)

Apare şi un personaj masculin: ,,Ziaristul era un tip grăsuţ, la vreo treizeci şi ceva de ani, obraznic şi dornic de scandaluri. Îmi displăcea ca persoană, mai ales că discuţiile cu el erau de cele mai multe ori enervante. Tipul era recunoscut pentru idilele sale cu unele vedete locale şi acest lucru îi crea premisa . Înacestpeisaj social apareLuci, ,,patroanaunui boutique din oraş, sărită de patruzeci de ani, încăfrumoasăşicochetă, (care) treceaca o zvârlugăprintreinvitaţi, la braţulfiiceiei, pe care o prezentatuturor’’ ... (pag. 21).

Dar unul dintre personajele principale rămîne Corina, care lucrează la centrul de copii fără auz, păpuşăreasă pricepută, căreia Marieta îi ceruse să îi confecţioneze o păpuşă de mărimea unui copil, necesară ei în realizarea tratamentului logopedic al unor fetiţe gemene, negrese, adoptate în Ungaria de o familie de tineri.

Corina, este o femeie încercată greu de soarta nemiloasă. Măritată de timpuriu, la numai 16 ani, de către mama ei ,,o unguroaică zbir cu nervi tari’’, cu un bărbat bogat dar mai bătrân şi foarte dur, a primit două palme încă din noaptea nunţii, ca să ştie cine porunceşte în casă – După ani de chin, când ajunsese numai umbra celei care a fost şi avea şi doi băieţi, întâlneşte – într-o călătorie – pe Vali, care rămânând impresionat de soarta ei nu o uită. După un timp Corina îşi părăseşte familia, plecând la oraş după Vali, relaţie din care se va naşte o fetiţă. Relaţia nu s-a legalizat, divorţul ambilor intervenind prea târziu, căci roasă de conştiinţa că-şi părăsise copiii, Corina devine alcoolică. Vali o părăseşte şi pleacă cu fetiţa lor în America.

Trăind o viaţă seacă şi plină de remuşcări, Corina cere timid ajutorul Marietei, pe care însă o primeşte sau o respinge, după cum îi dictează capriciile de moment.

Păpuşa comandată se naşte cu greu şi nu va avea păr pe cap.

Într-o zi, când Marieta o vizitează la cerere o găseşte cu casa întoarsă. Corina luase hotărârea să plece, nemaisuportând locul unde amintirile îi dădeau ghieş.

Următoarea veste despre ea o aflăm dintr-un jurnal ce îl trimite psihologului, faţă de care nu mai avea nici o reţinere.

Corina se întorsese dintr-o tabără de yogini, organizată la munte într-o cabană, unde ineditul instructajului cât şi societatea de participanţi o trezesc la o viaţă nouă: ,,M-am simţit ca o adolescentă, am dansat pe muzica de pe pârtie, am băut vin fiert cu scorţişoară, am râs şi am simţit cum lumina aia ce pâlpâie mai mult sau mai puţin în toţi oamenii, s-a aprins din nou în mine’’ (pag. 69). Căciîniureşulultimelorocupaţii din tabără se apropie de Iulian, un tânăr cu 15 ani mai mic decât ea şi care scrie poezii minunate: ,,Marieta, eu nu am iubit pe nimeni cu adevărat. Ştiam că sufletul meu e de piatră, însă până acum! De ce aşa trârziu? (ea avea 45 de ani) Nu pot spune că m-am îndrăgostit de Iulian. Îmi place şi atât. Şi eu îi plac lui şi atât ... Drept să-ţi spun, nu, nu-mi pot imagina mai mult.’’ (pag. 69)

Corina s-a mutat. După un an de tăcere o vizitează iar pe Marieta cu mărturisirea: ,,Plec , Marieta. Nu ştiu cum să-ţi explic mai bine ca să mă înţelegi. Este ultima mea şansă de a ieşi din gratiile pe care mi le construisem (...). Nu mai pot da socoteală. Nici măcar mie. Am scăpat frâul pe care credeam că-l ţin strâns în mâini. Povestea s-a schimbat, Marieta. Nu mai ai persanajul principal. Trebuie să îţi găseşti o oglindă, sau, altceva, care să-ţi continue istorioara, altfel trebuie să o închei şi tu.’’ (pag. 78)

Şi istorioara s-a încheiat cu adevărat!

Ineditul acestui roman constă în aceea că firul vieţii Corinei se desprinde nu din naraţiunea autoarei, ci din S.M.S –urile trimise de Corina, Marietei, sau mai departe din jurnalul cu propriile-i mărturisiri trimis psihologului.

În evoluţia Corinei pe parcursul desfăşurării vieţii sale, autoarea prinde cu fineţe transformarea sufletească de la copilul înfricat, la femeia maltratată, care apoi evadează din chingi, dar nereuşind să scape de remuşcările faptului că şi-a părăsit copiii, cade în alcoolism. Iniţierea în arta yogină în tabăra din munţi pare să fie o oază de lumină în viaţa ei. Dar va rămâne să trăiască în spiritul acestei doctrine? Nu ni se spune! Cert este că pe coperta cărţii colorată în negru se evidenţiază un nud feminin, stând pe vine şi iluminat din partea dreaptă, se vede numai până la cap, acesta rămânând în beznă!

O carte care îţi poate suplini lipsa ieşirii în aer liber într-o duminică cu timp mohorât!