O partida de canoe pe Huron

« Flotila » noastra era alcatuita din patru canoe, cu « echipajul » distribuit astfel : Dana, Iulian si fetele lor, Mara (8 ani), Petra (10); Andrei si Matei( amandoi de 13 ani); Camelia, Marian si fetitele lor, Sonia (3 ani), Ana (5); Diana si subsemnatul (cu diferenta de varsta ca de la fiica la tata) – acum trei ani am mai facut « un Huron » si am avut… sansa sa ne rasturnam ; urma sa vedem daca ne-am imbunatatit tehnica vaslitului. Raul Huron izvoraste din padurea Huron Swamp, trece pe langa Ann Arbor (fermecatoare localitate universitara, la vest de Detroit), intra in perimetrul cochetului orasel Dexter, ia in seama orasul Ipsilanti si se indreapta spre nordul statului Michigan , varsandu-se in imensul lac Erie. Cuvantul Huron provine din toponimia amerindienilor.

Raul are latimi care variaza de la 2o de metri pana la peste 50, malurile sunt namoloase, iar albia pietroasa si limpede. Peste rau se apleaca arbori stufosi, umbrosi care, din cand in cand, de atata… narcisism se prabusesc in apa si agonizeaza ani intregi pana cand incep sa dispara in namolul marginilor. Altfel, peisajul este incantator; in cadru se itesc vile tainice, iar pe parcurs rate cu penaj negru si gatul alb intampina barcile in asteptarea dumicatilor de paine, aruncati mai ales de catre copii.

Nostim e ca, vaslind, nu esti deloc stresat de eventuala rasturnare a barcii, caci adancimea raului nu trece de 1 metru. Acum, din pricina secetei, uneori canoea scrasneste in pietrisul albiei si trebuie sa cobori in apa pana la glezne si sa o impingi. Apa curge lenes, uneori balteste, se mai invioreaza la cate un aliniament de sfaramaturi de stanca sau la picioarele de poduri (sunt trei pe parcurs).

Am observat si la prima mea experienta de canoe (de acum trei ani) si acum (ambele incursiuni puse la cale de Diana Foghel, romano-americana, cu rezidenta la Dexter), am bagat de seama ca se prefera doua popasuri; unul langa un pod, unde se intersecteaza doua sosele si exista un magazin alimentar, ce poate oferi insetatilor din barci felurite… lichide bachice; un altul, la vreo doi kilometri in aval, unde copaci inalti si racorosi isi lasa umbra peste mese de lemn si instalatii pentru gratare, mici si alte prepapate.

Traseul are o lungime de 12 km, organizat, supravegheat de administratia de la Dexter si dureaza 4-5-6 ore. Se procedeaza astfel : Masinile « sportivilor » parccheaza la punctul terminus (ceea ce ar parea ciudat), aici se plateste « distractia », se dau pernite de burete, centuri gonflate pentru copii, dupa care lumea urca intr-an autobuz, care intra in soseaua din apropiere, si urca 12 km pe langa rau pana la locul de pornire. Aici se face o instruire rapida si vesela, esti citit de pe un tabel, ti se repartizeaza o canoe si doua vasle, apoi, de pe micul debarcader barca primeste o impinsatura si o iei spre mijlocul raului. Dupa acest imbold din partea personalului angajat, se intampla ca unii ageamii mai intai sa nimereasca in tufisurile de la mal, ca apoi, dumirindu-se cum se utilizeaza vasla, sa se indrepte stingheri, dar amuzati, spre « calea cea dreapta ».

La capatul traseului, esti asteptat de personalul statiei, predai canoea si echipamentul imprumutat si, ateptandu-i pe ceilalti, la umbra unui artar, graiesti ardeleneste : « No, fain o fost !», dar abia astepti sa ajungi la domiciliu sa intri sub dus. Am coborat la orele 10 si am ajuns la capatul traseului la orele 16. Dana imi sopteste despre sora sa : « Diana a organizat partida in cinstea dumneavoastra. » Eram, deodata, sfios, stanjenit si magulit. »