Omul din Cetate

Integrat cu succes în satul de sub munte, Dan Popescu ne oferă cărţi cu personaje dintr-o lume reală, dintr-o lume încărcată de farmec şi pitoresc.

Cartea “Cuibul visurilor” prezentată într-un cadru academic, miercuri, 19 aprilie 2017, în Casa Rebreanu din Maieru, este o carte cu un personaj central din viaţa satului  someşan, SEVER URSA, înaintaşul şi totodată ghidul autorului, ceea ce dă cărţii calitatea autenticităţii şi trezeşte interersul cititorilor pentru lectură.

Cartea onorează 50 de ani de la naşterea revistei şcolare ”Cuibul visurilor”, 43 de ani de la reînfiinţarea Societăţii Culturale “Liviu Rebreanu”, 60 de ani de la edificarea muzeului măierean, simbolizând respectul măierenilor pentru ctitorul romanului românesc modern care a spus: ”În Maieru am trăit cele  mai frumoase şi mai fericite zile ale vieţii mele“ şi aniversarea a 85 ani de viaţă a cărturarului Sever Ursa, o personalitate marcantă a Văii Ilvelor, a Maierului şi de ce nu a Ţării Năsăudului, care a intrat cu succes în literatura română, ca făcând parte din familia scriitorului  năsăudean, care a scris primul roman obiectiv din literatura română şi primul roman de analiză psihologică din proza românească, o  izbândă  a literaturii  române.

Autorul a adunat în această carte multă rigoare şi originalitate cât şi nespusă frumuseţe. În cele 130 de pagini a adunat blocuri grele de judecăţi adânci, cu priceperea unui iscusit arhitect, şlefuite cu diamantul sensibilităţii unui scriitor desăvârşit.

Scriitorul din Cetatea Rodnei, Dan Popescu, reconstituie viaţa profesorului Sever Ursa, a satului someşan care a suferit ample schimbări, dar autorul îl readuce în matca lui reală, clădit în spaţii de sărbătoare a gândului. Omul zilei, Sever Ursa, cunoaşte lumea de azi şi de ieri, cunoaşte pe fiecare măierean, ilvean şi năsăudean, după nume sau poreclă. Ştie fiecare casă, cu fapte bune sau mai puţin bune, ştie fiecare element al casei ţărăneşti, sau câte elemente intră în trupul unei case ţărăneşti din Poiana Cătunenilor sau din alt sat someşan.

Toate aceste elemente, alături de anii copilăriei, tinereţii şi maturităţii, autorul le pune laolaltă cu atâta măiestrie şi căldură a inimii constituind portretul unui OM adevărat, a unui învingător.

Toate obiectivele de mai sus – revista, societatea, Muzeul din Maieru şi Prislop poartă pecetea inimosului Sever Ursa, cărturarul cu deschidere spre oameni cu  preocupările şi tradiţiile lor, un ghid de iniţiere în vasta operă rebreneană.

Cartea lui Dan Popescu se deschide cu sinceritate, cu respect pentru oamenii de azi, pentru înaintaşi, pentru modelele de muncă şi viaţă, a omului cu deschidere spre locurile natale. E o carte atractivă, cu informaţii bogate, multiple şi diverse. O carte care aduce faimă pământurilor udate de Someş care vine să întregească pleiada minţilor luminate din patria lui Coşbuc şi Rebreanu.

Scriitorul din Cuib, scoate în faţă nostalgia după satul tradiţional cu buna sa orânduială aşezată după principii morale: onoare, demnitate, hărnicie, respect faţă de părinţi  şi faţă de Bunul Dumnezeu, elemente ce ne înştiinţează despre fericire ca semn al puterilor. Cartea „Cuibul visurilor” este o radiografie a tot ceea ce se petrece în cuib, întâlniri culturale cu oameni din lumea scrisului, cu vizitatori din ţară şi dinafara graniţelor, preocupările autorului de a se apropia de cititori, ce au scris alţii despre autor şi autorul despre alţii. Deci este un schimb de idei, de concepţii lăudabile şi entuziaste, ce orientează cititorii spre modele de viaţă, care ne pune în armonie cu lumea, cu divinitatea şi cu noi înşine. A adâncit forţa cuvântului prin morala creştină cu îndemnul de a iubi aproapele tău, de a înlătura invidia şi răutatea, pe care să le înlocuim cu iubirea şi iertarea. Deci să iertăm din iubire şi să nu aşteptăm răspuns, iubirea este iertare şi să nu negociem niciodată iertarea pe care o dăm.

Se cuvine, spune autorul să adâncim forţa cuvântului prin morala creştină, aşa cum a făcut o viaţă personajul central al cărţii, omul ce-şi are viguroasele sale rădăcini în orga brazilor de sus, acolo în sătucul dintre dealuri, unde unchiul  său, badea Traian Cătuna ne priveşte de pe soclu, acolo în Poiana Soarelui, Poiana Cătunenilor, cu oameni curaţi şi aspri ca valurile istoriei, oameni tari în rădăcinile adânc înfipte în solul fertil, ţărani cu palmele bătătorite şi cu faţa spre Bunul Dumnezeu.

„Cu toţii facem prea puţin, spune Sever Ursa, pentru a opri rostogolirea spre prăpastie a obiceiurilor şi datinilor româneşti.” Autorul îl vede pe ţăranul someşan nu ca pe un lucru dispărut ci aşa cum l-a  văzut  Rebreanu  la intrarea în  Academia Română: „am fost şi vom fi mereu un neam de ţărani”.

Dan Popescu s-a făcut deja cunoscut în peisajul  cultural şi literar năsăudean ca membru fondator a Ligii Scriitorilor Români, Filiala Năsăud alături de alţi 25 de membri care înştiinţează despre armonie şi pace, despre fericire ca simboluri ale puterii creatoare. Este scrisă din inimă, din respect pentru familia Ursa, cu soţia, doamna Doina, îngerul de pază a cărturarului, copiii  Liviu şi Ovidiu cu familiile, care l-au ajutat în ctitorirea muzeului în condiţiile grele ale timpului.

Cartea de faţă ne ţine de neam, de pământ şi de ţară, ne ajută să nu rătăcim într-o lume globală în care se cultivă individualiusmul, superficialitatea şi artificialul, care ar trebui înlocuite cu bunătatea şi credinţa.

Scriitorul Dan Popescu, ca muzeograf în Cuibul Visurilor este un model în muncă şi conduită, care nu lasă să treacă o zi fără să vadă, fără să audă sau fără să citească ceva frumos.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5