CUIBUL VISURILOR – 60

Scriitorul din Cetatea Rodnei, Dan Popescu, omul harnic și luminat, ce adâncește construcția graiului românesc, s-a fixat în cuib, ducând mai departe minunatele idei ale înaintașului său, Sever Ursa, care ne îndeamnă spre actul cultural prin cuvânt și faptă.
Cartea apărută recent “Cuibul visurilor” la Editura Napoca Star din Cluj, dovedește că autorul este un purtător de iubire pentru înaintași, cărora le datorează nivelul științific la care se ridică în prezent casa muzeu dedicată întemeietorului romanului românesc - Liviu Rebreanu. Cartea este o frescă ce conţine multe elemente umane și memorialistice, care adâncesc forța cuvântului și creează idei și imagini artistice prin morala creștină. Oferă cititorilor răbdare și înțelegere pe parcursul lecturii. Prezentul volum dedicat celor 60 de ani de la edificarea casei “Cuibul Visurilor” din Maieru și omagierea a 85 ani de viață a fondatorului muzeului, a Societății Culturale “Liviu Rebreanu” și a gazetei “Cuibul Visurilor, “o publicație rarisimă între ziarele și revistele transilvane” cum a spus universitarul blăjean Ioan Buzași. Toate fondate de Sever Ursa, dascăl, scriitor, publicist de vocație, cărturar umanist cu o solidă cultură istorico-literară.
La pagina 7 se prezintă un scurt istoric al Muzeului istorico-etnografic şi memorialistic măierean, dând cuvântul celui care i-a dat viaţă: “Am coborât din satul unde cerul se întâlneşte cu pământul, Poiana Cătunenilor, Ilva Mare. Am urmat şcoala la Năsăud şi am continuat la Cluj, devenind profesor de limba şi literatura română. Am devenit măierean prin căsătorie cu dăscăliţa Doina Sângeorzan, începând din toamna anului 1958. Alături de soţie şi cei doi fii Liviu şi Ovidiu astăzi profesori, m-am ocupat de întemeierea şi apoi de dezvoltarea actualului muzeu, instituţie cunoscută, acum, în ţară şi peste hotare.
Încă de la 27 noiembrie 1957, cu prilejul celei de a 72-a aniversare a naşterii lui Rebreanu, organizasem o expoziţie memorială, nucleul actualului muzeu. Cu ajutorul şcolarilor, pe care i-am adunat într-un cerc muzeistic, am colectat de la casele sătenilor obiecte de mare valoare documentară şi etnografică. Mai trăiau atunci, foştii ortaci de joacă şi abecedar ai lui Rebreanu, ori prieteni intelectuali din generaţii următoare.
Am găsit înţelegerea unor colegi de breaslă, a sătenilor şi în special a copiilor, a şcolarilor cu o curată şi inegalabilă dăruire, cei mai sinceri colaboratori, din rândul cărora mi-am selectat ghizii şi reporterii muzeului. Alături mi-au stat şi unii reporteri de radio şi televiziune, presa centrală şi locală şi oamenii de decizie ai timpului respectiv.
Toţi mi-au dat curaj şi soluţii, aşa că începând din anul 1971 am conceput planul actualului edificiu, împreună cu foştii elevi, membri ai cercului vreo 40 la număr. În ziua de 10 septembrie 1971, am săpat până târziu în noapte, întreaga fundaţie a clădirii, într-un efort exemplar fixat în grabă în câteva imagini fotografice expuse acum în muzeu.
Acum, după ani şi ani de frământări, muzeul se prezintă vizitatorilor ca o instituţie voluntară, mereu ospitalieră, rod al strădaniilor unui cerc de elevi de ieri. Muzeul este bine dotat, cu peste 3000 de exponate, în şase secţii, istorie şi arheologie, ocupaţii vechi şi străvechi, ocupaţii mai noi, sala de etnografie Cuibul cuiburilor, şcoala şi copilăria în satul copilăriei lui Liviu Rebreanu şi sala Rebreanu creatorul. Totul merge pe ideea prezentării, de fapt, a lui Rebreanu, de la rădăcinile cele mai adânci ale satului său cel mai drag, până la masa lui de lucru, o concepţie originală, bine apreciată.”
Cartea este un îndemn pentru noi cercetări şi totodată un jurământ ca actualii ctitori ai culturii rebreniene să îmbrăţişez cu cinste operele lăsate de înaintaşi prin conştiinţa necesităţii lucrului bine făcut în folosul umanităţii.
Autorul are imprimat în energia lui respectul pentru omul creativ, ce susţine valorile autentice ca dovadă aduce în faţă şi alţi oameni de cultură care prin scrierile lor au slăvit faptele măierenilor plasaţi în serviciul comunităţii prin noi proiecte şi modele de viaţă.
Scriitorul din Cetate, este un om inventiv care nu lasă cititorii să se plictisească, îndemnându-i mereu să descopere frumuseţea cunoaşterii, respectând valoarea fiecăruia. Are un parcurs biografic bogat şi întotdeauna a ţinut spre mai mult şi mai bine, devotat cauzei propăşirii neamului românesc.
„Întâlnirea mea cu Sever Ursa, spune autorul, este un salt calitativ în activitatea mea şi totodată un sprijin foarte important în plan cultural. Este un privilegiu să păşesc prin Cuibul visurilor şi să fiu în preajma unui asemenea OM cum este SEVER URSA”.