Părintele Vasile Beni: Doamne, nu-mi da puterea să-mi înving vrăjmașul, dă-mi puterea să-mi înving ura din propria inimă!

Părinte, nu pot să-l iert pe omul care mi-a făcut rău. Preotul a luat un cărbune aprins și l-a pus în mâna lui. Tânărul a strigat: — Mă arde! Preotul  i-a spus: — Așa este și ura. Crezi că o ții pentru celălalt, dar te arde pe tine. Apoi a stins cărbunele și i-a spus: „Iertarea nu schimbă trecutul. Dar schimbă puterea pe care trecutul o mai are asupra ta”….

        Dragii și bunii noștri credincioși!

     Evanghelia Duminicii a 19-a după Rusalii, ne pune înainte una dintre cele mai grele porunci ale Mântuitorului: „Iubiți pe vrăjmașii voștri, faceți bine celor ce vă urăsc, binecuvântați pe cei ce vă blestemă și vă rugați pentru cei ce vă fac necazuri”.

      Cine este vrăjmașul meu? Vrăjmaș nu este numai omul care vine împotriva mea cu răutate. Poate fi omul care m-a vorbit de rău. Cel care mi-a înșelat încrederea. Cel care m-a umilit. Cel care mi-a făcut o nedreptate. Poate fi un coleg, un vecin, un prieten, o rudă. Uneori poate fi chiar cineva din propria familie. Haideți să ne oprim la câteva exemple:

     David – omul care a avut puterea să nu se răzbune. Saul îl urmărea ca să-l omoare. Și vine o zi în care David îl are pe Saul în puterea lui. David putea să-l omoare. Avea ocazia. Avea motivul. Avea justificarea. Dar nu o face. De ce? Pentru că David înțelege ceva extraordinar:  Adevărata putere este să ai răul în fața ta și să spui: „Nu voi deveni ca tine”.

      Iosif – omul care nu a lăsat răul să-i schimbe inima. Frații lui Iosif îl vând ca rob. Îl aruncă în groapă. Îl despart de familie. Iosif suferă. Dar Dumnezeu îl ridică. Și vine ziua în care frații lui ajung înaintea lui. Acum Iosif are puterea. Acum poate să se răzbune. Acum poate să le spună: „V-a venit rândul!” Dar Iosif îi iartă. Și spune: „Voi ați gândit asupra mea să-mi faceți rău, dar Dumnezeu a întors aceasta spre bine”. Iosif refuză să lase răul lor să-i otrăvească sufletul.

    Ștefan – iertarea în clipa morții. Sfântul Arhidiacon Ștefan este omorât cu pietre. Este lovit. Este ucis. Și, în timp ce moare, nu cere răzbunare. Nu spune: „Doamne, pedepsește-i!” Ci spune: „Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta!”

Ce înseamnă să iubim vrăjmașul?  Iertarea înseamnă: „S-a întâmplat. M-a durut. Dar nu voi permite ca ceea ce mi-ai făcut să mă transforme într-un om rău”. Sfântul Isaac Sirul spune: „Nu este iubire aceea care nu cuprinde pe toți”. Să facem bine chiar și celui care ne-a făcut rău. De ce?

Pentru că Dumnezeu „răsare soarele Său peste cei răi și peste cei buni”.

       Exemple din viața oamenilor. Gândiți-vă la Nelson Mandela. A stat 27 de ani în închisoare. A avut toate motivele să rămână prizonierul resentimentului. Dar după eliberare a susținut reconcilierea și depășirea ciclului răzbunării. Nu pentru că trecutul nu ar fi existat. Ci pentru că un popor nu poate construi viitorul dacă rămâne captiv în ura trecutului.

     Corrie ten Boom. A fost în lagărul nazist Ravensbrück. Și-a pierdut sora. A suferit lucruri cumplite. După război, într-o zi, a venit spre ea un fost gardian din lagăr. Nu o recunoștea. I-a întins mâna. Pentru Corrie, acel moment a fost cumplit. Nu simțea că poate să-l ierte. Și s-a rugat.

Și a înțeles că iertarea nu este întotdeauna un sentiment care apare singur.

Uneori iertarea este o alegere făcută cu ajutorul lui Dumnezeu.

Și poate aceasta este una dintre cele mai importante lecții pentru noi:

Nu trebuie să aștept să simt că pot ierta. Pot începe prin a mă ruga pentru puterea de a ierta.

     Să ne uităm în propria inimă. Poate că fiecare dintre noi are astăzi un nume în minte. Un om care ne-a rănit. Un om pe care nu vrem să-l mai vedem. Un om despre care am spus: „Pe acesta nu-l voi ierta niciodată”.

Poate tocmai acolo începe Evanghelia de astăzi. Nu vi se cere să simțiți iubire dintr-o dată. Începeți cu un pas. Nu-l mai blestema. Apoi: nu-i mai dori răul. Apoi: roagă-te pentru el. Poate rugăciunea va fi la început foarte simplă: „Doamne, eu nu pot să-l iubesc. Dar nu vreau să-l mai urăsc. Fă Tu ceea ce eu nu pot”. Și aceasta poate fi începutul vindecării.

    Și dacă vreodată ni se pare că este prea greu să iertăm, să privim spre Cruce. Hristos este răstignit. Rănit. Batjocorit. Părăsit. Și de pe Cruce nu rostește un blestem. Rostește o rugăciune: „Părinte, iartă-le, că nu știu ce fac”. Aceasta este iubirea creștină. Nu iubirea care spune că răul nu există. Ci iubirea care refuză să răspundă răului cu rău.

De aceea, când suntem supărați să spunem: „Doamne, nu-mi da puterea să-mi înving vrăjmașul. Dă-mi puterea să-mi înving ura din propria inimă”. Pentru că cea mai mare victorie nu este când vrăjmașul meu cade. Cea mai mare victorie este când ura cade din inima mea. Iar dacă astăzi există în viața noastră un om pe care nu putem încă să-l iubim, să-i spunem lui Dumnezeu măcar atât: „Doamne, eu nu pot. Dar Tu poți. Învață-mă să iubesc”. Și poate că atunci, fără să ne dăm seama, vom descoperi că Dumnezeu nu ne-a cerut să ne iubim vrăjmașul pentru binele lui. Ne-a cerut să-l iubim pentru ca noi să rămânem asemenea lui Hristos. Amin!

Pr. Vasile Beni