Părintele Vasile Beni: Poate că nu poți schimba persoana care te-a rănit, dar poți schimba ceea ce porți în inima ta

Cu toții am fost răniți. Cineva ne-a dezamăgit, ne-a vorbit urât, ne-a nedreptățit sau ne-a făcut o nedreptate pe care n-am putut s-o uităm. Și uneori cea mai grea întrebare nu este: „M-a rănit?” — ci: „Pot să-l iert?”

                               Dragii și bunii noștri credincioși!

1. Ce este iertarea? Iertarea este trecerea cu vederea a unor fapte, vorbe prin care aproapele nostru încearcă să ne denigreze, discrediteze sau să ne compromită. Iertarea nu înseamnă să spunem că răul nu a existat. Iertarea înseamnă să renunțăm la dorința de a ne răzbuna și să lăsăm judecata în mâna lui Dumnezeu. A ierta nu înseamnă neapărat să uiți imediat. Unele răni sunt adânci și au nevoie de timp. Dar iertarea este decizia prin care spunem: „Doamne, ceea ce mi s-a făcut a fost nedrept, dar aleg să nu mai port această povară în sufletul meu. Îți dau Ție dreptul de a judeca”.

Domnul Iisus spune în Evanghelia după Matei 6:14: „Dacă iertați oamenilor greșelile lor, și Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta”.

2. Cel mai mare exemplu: Cel mai puternic exemplu de iertare îl găsim la cruce. Iisus era nevinovat. A fost batjocorit, lovit, condamnat pe nedrept și răstignit. Și ce spune El? „Tată, Părinte, iartă-i, căci nu știu ce fac.” — Luca 23:34.

3. Iosif – omul care a iertat o nedreptate uriașă. Un alt exemplu este Iosif. Frații lui l-au urât. L-au aruncat într-o groapă și apoi l-au vândut ca rob. Ani mai târziu, Dumnezeu l-a ridicat, iar Iosif a ajuns într-o poziție în care putea să se răzbune. Avea puterea. Avea ocazia. Avea motive. Dar nu s-a răzbunat. În cartea Facerii- 50:20 spune fraților săi: „Voi, negreșit, v-ați gândit să-mi faceți rău; dar Dumnezeu a schimbat răul în bine”. Ce om puternic! Iosif ne învață că adevărata putere nu este să te răzbuni când ai ocazia, ci să ierți când ai puterea să te răzbuni.

4. Care sunt roadele și beneficiile iertării?                                           Primul rod: pacea sufletească. Când refuzăm să iertăm, purtăm persoana care ne-a rănit cu noi peste tot. Ne trezim și ne gândim la ea. Mâncăm și ne gândim la ce ne-a făcut. Ne rugăm și ne amintim. Dar omul care ne-a rănit poate să doarmă liniștit, în timp ce noi continuăm să suferim. Iertarea rupe acest lanț. Când spunem: „Doamne, Îți dau Ție această rană”, începe să vină pacea.

Al doilea rod: libertatea. Neiertarea ne ține legați de trecut. Să ne gândim că cineva ne-a făcut o rană cu mulți ani în urmă. Dacă refuzăm să iertăm, acea persoană poate continua să aibă putere asupra vieții noastre chiar dacă nu mai este lângă noi . Dar când ierți, spui: „Nu mai permit trecutului să-mi conducă prezentul.” Iertarea este libertate.

Al treilea rod: relația cu Dumnezeu. Iisus ne-a învățat să ne rugăm: „Și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri.” Asta ne arată că omul care a înțeles cât de mult a fost iertat de Dumnezeu începe să învețe și el să ierte. Noi nu iertăm pentru că celălalt merită. Iertăm pentru că Dumnezeu ne-a iertat pe noi. În Efeseni 4:32 se spune: „Fiți buni unii cu alții, miloși și iertați-vă unul pe altul, cum v-a iertat și Dumnezeu pe voi în Hristos”.

Al patrulea rod: vindecarea relațiilor. Uneori, o familie nu are nevoie de un discurs complicat. Are nevoie de două cuvinte: „Te iert”. Un soț și o soție pot începe din nou. Un părinte și un copil se pot apropia din nou. Doi frați se pot împăca. O prietenie poate fi restaurată. Iertarea nu garantează că orice relație va reveni la forma inițială, dar deschide ușa către vindecare și împăcare.

5. Oamenii puternici aleg iertarea. Istoria ne arată că unii dintre cei mai puternici oameni au fost capabili să ierte. Nelson Mandela a stat 27 de ani în închisoare, în urma luptei sale împotriva apartheidului din Africa de Sud. După eliberare, în loc să conducă țara spre răzbunare, a susținut reconcilierea. De ce? Pentru că a înțeles că o națiune nu poate construi un viitor dacă rămâne prizoniera urii din trecut

6. Pe cine trebuie să iertăm? Poate că în timp ce citiți aceste rânduri, Dumnezeu vă aduce în minte o persoană. Un tată. O mamă. Un frate. O soră. Un soț. O soție. Un prieten. Un coleg. Poate chiar pe cineva care nu mai este în viață. Și poate că Dumnezeu îți spune astăzi: „Lasă această povară la Mine.” Nu trebuie să aștepți ca persoana respectivă să vină prima. Nu trebuie să aștepți să spună „îmi pare rău”. Uneori iertarea începe în singurătatea rugăciunii: „Doamne, eu aleg să iert. Nu pot singur. Ajută-mă Tu.”

Iertarea nu schimbă trecutul, dar poate schimba viitorul. Iertarea nu spune că răul a fost bun. Iertarea spune că răul nu va avea ultimul cuvânt în viața mea. Iisus, pe cruce, a spus: „Părinte,Tată, iartă-i”.  Aceasta este puterea Evangheliei. Poate că astăzi nu poți schimba persoana care te-a rănit. Dar poți schimba ceea ce porți în inima ta.

Pr. Vasile Beni