Părintele Vasile Beni: Când ierți, nu-l eliberezi doar pe celălalt, ci mai ales pe tine însuți

Se spune că doi oameni au fost ținuți ani de zile într-o temniță cumplită. În cele din urmă au fost eliberați. 

După ce au ieșit, unul dintre ei i-a spus celuilalt:  – Eu nu-i voi ierta niciodată pe cei care ne-au chinuit așa!

Celălalt i-a răspuns liniștit: – Atunci tu încă ești prizonier... Eu i-am iertat, ca să fiu liber.

                   Dragii și bunii noștri credincioși!

         Evanghelia Duminicii de astăzi, a 19-a după Rusalii, ne pune înainte o poruncă ce pare grea și uneori chiar imposibilă: „Iubiți pe vrăjmașii voștri, faceți bine celor ce vă urăsc, binecuvântați pe cei ce vă blestemă și rugați-vă pentru cei ce vă fac supărare... Fiți milostivi, precum și Tatăl vostru este milostiv” (Luca 6, 27-36).

       Omenește, ne întrebăm, cum să iubim pe cel ce ne face rău? Cum să zâmbești celui ce te nedreptățește? Cum să ierți pe cel ce te lovește? Dar tocmai aici se vede puterea lui Dumnezeu în viața noastră. A iubi pe vrăjmaș nu este slăbiciune, ci cea mai mare dovadă de tărie și asemănare cu Hristos. Iar în cele ce urmează ne vom opri la câteva exemple despre iertare.

Exemple din Sfânta Scriptură

     Iosif  a fost vândut de frații săi (Facere 45). Frații l-au urât și l-au vândut ca rob. Dar când a ajuns stăpân în Egipt, nu s-a răzbunat, ci le-a zis: „Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră ca să vă scap viața”. El a răsplătit răul cu bine și a văzut mâna lui Dumnezeu mai presus de toate.

    David și Saul (1 Regi 24). Regele Saul îl urmărea cu ură, dar când David l-a prins în peșteră și putea să-l omoare, nu a făcut-o. I-a arătat că a ales iertarea și respectul: „Să mă ferească Domnul să ridic mâna mea asupra unsului Său”. David arată noblețea inimii care nu răspunde cu răzbunare.

 Sfântul Arhidiacon Ștefan (Fapte 7). Primul mucenic, omorât cu pietre, nu a strigat blestem, ci rugăciune: „Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta”. Prima mărturie creștină despre iubirea vrăjmașilor, asemenea lui Hristos pe Cruce.

Exemple din viața sfinților

 Sfântul Nectarie din Eghina (sec. XX). A fost calomniat, alungat și batjocorit de propriii săi frați din cler. În loc să se răzbune, s-a rugat pentru ei și a rămas blând și smerit. După moarte, tocmai cei ce l-au prigonit au venit să-i ceară iertare la mormânt. Bunătatea lui a biruit ura și l-a făcut mare făcător de minuni.

 Sfântul Ioan Gură de Aur. Exilat pe nedrept de împărăteasă, el nu a rostit cuvinte de ură, ci a spus până la sfârșit: „Slavă lui Dumnezeu pentru toate!”  Iertarea lui a rămas mărturie vie de credință.

Sfântul Apostol Pavel. De multe ori a fost bătut, prigonit, închis. Și totuși scria: „Binecuvântăm pe cei ce ne prigonesc, răbdăm când suntem prigoniți, mângâiem când suntem huliți” (1 Corinteni 4, 12-13).

Mesajul Evangheliei:

         Și noi avem în viață oameni care ne-au rănit: rude, prieteni, colegi, vecini. Poate ne-au vorbit de rău, poate ne-au trădat, poate ne-au nedreptățit. Și ne vine să purtăm în noi amărăciune, să ținem minte răul.

           Dar să știm că neiertarea este o povară. Ea nu-l apasă pe cel vinovat, ci pe noi înșine. Ținând ura în inimă, ne otrăvim singuri viața. Sfântul Apostol Pavel spune limpede: „Nu te lăsa biruit de rău, ci biruiește răul cu binele” (Romani 12, 21).

       Iertarea nu înseamnă să uiți răul, nici să te lași călcat în picioare. Înseamnă să nu răspunzi cu aceeași monedă, să nu porți ură, să lași dreptatea în mâna lui Dumnezeu și să te rogi pentru cel ce te-a rănit. Atunci sufletul tău se eliberează, rana se vindecă, iar tu te asemeni cu Tatăl Ceresc.

       Pe Cruce, Hristos, deși era nevinovat, răstignit, batjocorit și chinuit, S-a rugat: „Părinte, iartă-le, că nu știu ce fac”.

     Dacă El, Fiul lui Dumnezeu, a putut ierta, oare noi – care și noi greșim atât de mult – nu putem face un pas spre iertare?

        Să cerem de la Domnul puterea de a iubi chiar și atunci când ne doare. Atunci vom simți adevărata libertate: libertatea de a ierta și de a trăi în pace cu toți. Și în acest sens aș încheia cu o pildă sau cu un exemplu din care avem de învățat.

     Într-un sat, un tânăr a fost omorât pe nedrept. Mama lui, la judecată, când toți cereau răzbunare, a spus:
„Dacă îl osândiți la moarte, rămân două mame plângând: eu și mama lui. Eu îl iert, ca Dumnezeu să mă ierte și pe mine”. Prin urmare  iubirea care iartă este mai tare decât dreptatea omenească.

Vă doresc să fiți binecuvântați, să nu uităm ca sus să avem inimile, iar Harul Domnului nostru Iisus Hristos și dragostea lui Dumnezeu-Tatăl și împărtășirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toți. Amin!

Pr. Vasile Beni