Pr. Vasile Beni: Iertarea transformă duşmanii în prieteni

„V-a supărat vreun om rău? Iertați-l, ca să nu fie altfel doi oameni răi” (Fer. Augustin)                 

  Textul Evangheliei la duminica a 19-a după Rusalii: „Zis-a Domnul: Precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi asemenea. Şi, dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată puteţi avea? Că şi păcătoşii iubesc pe cei ce îi iubesc pe ei; şi, dacă faceţi bine celor ce vă fac vouă bine, ce mulţumire puteţi avea? Că şi păcătoşii fac acelaşi lucru; iar dacă daţi împrumut celor de la care nădăjduiţi să luaţi înapoi, ce mulţumire puteţi avea? Că şi păcătoşii dau cu împrumut păcătoşilor, ca să primească înapoi întocmai. Însă voi iubiţi-i pe vrăjmaşii voştri şi faceţi-le bine şi daţi cu împrumut fără să nădăjduiţi nimic în schimb, iar răsplata voastră va fi multă şi veţi fi fiii Celui Preaînalt, că El este bun cu cei nemulţumitori şi răi. Fiţi milostivi, precum şi Tatăl vostru milostiv este”. Ev. Luca 6, 31-36                         Printre cele mai frumoase rugăciuni pe care le-am învăţat încă din copilărie de la părinţii şi bunicii noştri este rugăciunea Tatăl Nostru, despre care am putea spune că este modelul desăvârşit de rugăciune care a fost alcătuită de Dumnezeu Fiul la rugămintea unuia dintre apostoli. Şi, de fiecare dată când noi rostim această rugăciune, vorbim prin cuvintele pe care le-a rostit Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Şi în rugăciunea Tatăl nostru, noi facem un fel de legământ ca Dumnezeu să ne ierte în măsura în care și noi suntem iertători cu ceilalți. Însă, poate, ne întrebăm de câte ori trebuie să iertăm celor ce ne greşesc? Ştim că religia creştină este o religie a iubirii şi a iertării. Ne învaţă Sfânta Scriptură: „Să ne iubim unul pe altul pentru că dragostea este de la Dumnezeu şi oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi cunoaşte pe Dumnezeu. Cel ce nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire”  (I Ioan 4, 7-8). La Cina cea de Taină, Domnul Hristos le spune ucenicilor: „Poruncă nouă dau vouă: să vă iubiţi unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi, să vă iubiţi unul pe altul” (Ioan 13, 34).

Ce este iertarea? - trecerea cu vederea a unor fapte, vorbe, prin care aproapele nostru încearcă să ne denigreze d iscrediteze sau să ne compromită. Observăm și constatăm că toți dorim să fim iertați nelimitat, dar iertăm parțial. Suntem  foarte îngăduitori cu noi înșine, dar foarte scrupuloși cu alții. Ne întrebăm, poate, de ce trebuie să iubim pe cei ce ne-au gresit? În primul rând, pentru că ei au nevoie de iubire; Și în al doilea rând pentru că doar iubirea are forţa necesară pentru a transforma un duşman într-un prieten. Adevăratul test al iubirii nu este iubirea prietenilor noştri, ci iubirea duşmanilor noştri -,,fiți înțelegătorii față de neputințele oamenilor”, ne îndeamnă părintele Arsenie Boca. Iar a ierta înseamnă a nu da curs gândurilor și sentimentelor de răzbunare, să nu răspunzi la rău cu rău. Iar iertarea presupune dragoste, pentru că doar dacă iubești pe omul ce ți-a greșit îl poți ierta. Aşa cum spunea Mohandas Gandhi: Cei slabi nu vor putea niciodată să ierte. Iertarea este calitatea celor puternici.  Iertarea nu este decât o formă de a iubi! Iertarea se manifestă natural când trăieşti în prezent. Singurul tău efort constă în a-i spune ‚La revedere” trecutului. Dacă nu te desprinzi de trecut, nu ai cum să fii liber.  Iar puterea de a ierta este conectată la puterea de a înţelege. Iertând, inima ta devine curată. Atunci când ierți, nu schimbi trecutul… ci viitorul.

Ce spun Părinţii Bisericii despre iertare - multe, frumoase şi pline de tâlc sunt învăţăturile despre iertare şi m-aş opri la câteva dintre ele:             

-Sfântul Ioan Gură de Aur ne pune în atenție următorul fapt: „Gândește-te că toți suntem ca într-un spital în care fiecare trebuie să ne îngăduim cu boala lui. Nimeni nu acuză pe altul că i s-a îmbolnăvit un anume mădular. Știindu-se și el bolnav, trece mai ușor și suportă mai lesne manifestările celuilalt”. De aceea şi noi trebuie să fim înţelegători faţă de cei ce ne greşeşc cu voie sau fără voie.

-Mitropolitul Bartolomeu, vorbind despre iertare: Veţi spune: “Bine, dar e foarte greu să ierţi!” Dragii mei, eu sunt om bătrân şi am experienţă de viaţă foarte bogată. Am mai spus-o o dată,  şi o repet pentru că o predică este ca o lecţie la şcoală sau la universitate, o repeţi toată viaţa, cu nuanţe, cu îmbogăţiri, dar în realitate lecţia este aceeaşi - ca probă că peste ani ni se citesc aceleaşi Evanghelii în aceleaşi duminici. A fost un moment în viaţa mea în care nu puteam să iert pe cineva care îmi făcuse foarte mult rău, mă calomiase, mă vorbise de rău, îmi întinsese nişte curse din care să nu mai ies niciodată, cu viclenie, cu foartă multă viclenie. Şi mă rugam lui Dumnezeu să-mi dea putere să-l iert, dar nu găseam în mine această putere de a-l ierta în sinea mea, că altfel nu era vorba de răzbunare. Şi i-am spus duhovnicului meu. Şi duhovnicul mi-a spus: “Este foarte simplu ca să scapi, pentru că atuncia când nu ierţi pe cineva, povara nu este a lui, ci este a ta, tu o duci în spinare. Omul pe care nu-l ierţi, sau duşmanul pe care nu-l ierţi, este ca o jivină pe care o porţi în spinare şi stă cu ghearele înfipte în grumajii tăi şi îi simţi greutatea şi îi simţi şi ghearele. E simplu. Scutură-te o dată din grumaji şi dă jivina jos şi vei vedea ce uşor şi limpede te simţi.” Şi am făcut aşa. M-am rugat lui Dumnezeu: “Doamne, dă-mi putere să scutur jivina.” Şi m-am scuturat şi-n câteva secunde n-am mai simţit-o. Iar eu am devenit un om liber, un om senin. Pentru că - îmi aduc aminte de vorba duhovnicului: “Nu el este cel pedepsit pentru că tu nu-l ierţi, ci tu eşti pedepsit de tine însuţi pentru că porţi această povară” - aceasta presupune şi să ai o minimă conştiinţa creştină. Şi să-ţi aduci aminte întotdeauna de “Tatăl nostru”:  “Şi ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi, în măsura în care noi iertăm greşiţilor noştri, în aceeaşi măsură îţi cerem, Doamne, să ne ierţi greşelile noastre.”       

Părintele profesor Dumitru Stăniloae - considera că, mai uşor înmoi inima cuiva faţă de tine, recunoscându-te vinovat, chiar dacă nu eşti. Iar tu vei spori făcând aceasta fără să te ştii vinovat. Apoi, vei adăuga la această bună conştiinţă şi mulţumirea de a-l vedea pe acela cu inima înmuiată. Bunătatea biruieşte până la urmă răutatea, sau comuniunea, răceala singurătăţii egoiste. Trebuie să ştim că acei care ne necăjesc, ne ajută mult la mântuire pricinuindu-ne mari câştiguri sufleteşti, dar cu riscul ca ei să piardă mântuirea. Dacă-i aşa, apoi nu ne vom ruga şi noi pentru ei, ştiind că ei sunt binefăcătorii noştri ? 

Ce ne aduce iertarea?- în primul rând ne aseamănă cu Dumnezeu.A ierta este, în esență, un atribut dumnezeiesc. Iertarea omenească, apărând în consecință, ca încă o prezență a suflului divin în făptură (N.Steinhardt). Iertarea schimbă relațiile dintre oameni, care devin armonioase. Când iertăm nu beneficiază de roadele ei doar cel iertat ci și sufletul celui care iartă se eliberează de patimă, ură și răzbunare. Sf. Scriptura ne arată cum trebuie să ne comportăm atunci când mergem la biserică, dar si față de dușmani. Astfel: când îți aduci darul la altar şi îți aduci aminte că ai cu cineva ceva, lasă- ți darul, du- te și te împacă cu pârâșul tău și apoi vino și adu- ți darul; dacă vrăjmașul tău e flămând dă-i să mănânce, dacă-i însetat dă-i să bea, că făcând lucrul acesta cărbuni aprinși pui pe capul lui; dar și să nu apună soarele peste mânia voastră; iar in rugăciunea „Tatăl nostru” ne  rugăm: „și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri”.Sf Ioan Gură de Aur zicea: „când nu- l ierți pe altul, tu nu- l amărăști atâta pe el, pe cât te jignești pe tine insuți”, iar Ernest  Bernea ne arată că: „ești mare și puternic prin ceea ce poți dărui altora, nu prin ceea ce iei de la ei. Şi ar fi bine să ne imaginăm cum ar arăta societatea în care trăim dacă noi i-am ierta pe cei ce ne-au greșit, pentru că iertarea schimbă relaţiile dintre oamnei care din tensionate devin armonioase.

Două scurte învăţături şi o concluzie la această Evanghelie:

a)De ce e bine să iertăm? Sfinții Părinți ne spun că iertarea este fiica mai mare a dragostei. Cine nu poate să ierte, acela nu poate să iubească. Cine nu poate iubi pe oameni, nu poate iubi pe Dumnezeu. Iar ca să putem iubi pe Dumnezeu, trebuie să fim împăcați cu semenii noștri, trebuie să iertăm. Din viața de zi cu zi observăm și constatăm că avem nevoie de iertare în: familie, la servici, între prieteni, dar și atunci când ne rugăm. Să ne imaginăm cum ar arăta societatea în care trăim dacă noi i-am ierta pe cei ce ne-au greșit. Câte procese nu ar mai fi dacă am ierta? Câte ulcere şi atacuri de cord ar putea fi prevenite dacă am ierta? Câte căsătorii s-ar salva dacă am ierta? Câte prăpăstii între părinţi şi copii ar dispărea dacă am şti să fim atenţi cu ceilalţi, tandri, iertându-ne unii pe alţii, aşa după cum Dumnezeu ne-a iertat prin Hristos Iisus.

b)-Sentimentele negative au efect asupra psihicului  şi fizicului nostru - Când cineva ne greșește, putem resimți supărare,f urie și dorință de răzbunare.Un trio puternic care ne macină profund gândurile și ne poate înfluența radical deciziile. Acest sentiment negative își poate pune amprenta asupra psihicului nostru, dar și asupra fizicului, iar fără să-ți dai seama, afli că Tu ești, de fapt, victima propriei uri și nu persoana care te-a trădat. Cu toții suntem oameni, nu suntem perfecți și cândva, probabil, cu voie sau fără voie, am rănit pe cineva drag,c are însă a avut puterea să ne ierte și să ne accepte așa cum am fost.

Ca şi concluzie, sfat sau îndemn pentru fiecare dintre noi, m-aş opri la cuvintele fostului preşedinte al Statelor Unite ,Abraham Lincoln, pe care cineva l-a întrebat, la un moment dat, dacă are duşmani, iar acesta a răspuns: „Nu ştiu să  am duşmani pentru că pe toţi i-am distrus făcându-mi-i prietenii mei prin iertare!”. Nu este uşor să ne facem dintr-un duşman un prieten, dar să nu uităm că e mai bine să ne înconjurăm de prieteni decât de duşmani. Amin !       

pr.Vasile Beni