Părintele Vasile Beni: Duminica Sfântului Apostol Toma - Credința în Înviere

         Dragii noștri credincioși!

Hristos a Înviat!

           Duminica a doua după Paști (a Sfântului Apostol Toma) Ioan 20, 19-31

            În ziua cea dintâi a săptămânii, fiind seară și ușile fiind încuiate, acolo unde erau adunați ucenicii de frica iudeilor, a venit Iisus și a stat în mijlocul lor și le-a zis: Pace vouă! Și, zicând acestea, le-a arătat mâinile și coasta Sa. Deci s-au bucurat ucenicii văzându-L pe Domnul. Atunci Iisus le-a zis iarăși: Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit și Eu pe voi. Și, spunând acestea, a suflat asupra lor și le-a zis: Luați Duh Sfânt! Cărora veți ierta păcatele, le vor fi iertate, și cărora le veți ține, ținute vor fi. Însă Toma, unul din cei doisprezece, cel numit Geamănul, nu era cu ei când a venit Iisus. Deci i-au spus lui ceilalți ucenici: Am văzut pe Domnul! Dar el le-a zis: Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor, și dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, și dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede. Și, după opt zile, ucenicii Lui erau iarăși înăuntru, și Toma era împreună cu ei. Și a venit Iisus, ușile fiind încuiate, și a stat în mijlocul lor și a zis: Pace vouă! Apoi a zis lui Toma: Adu degetul tău încoace și vezi mâinile Mele, și adu mâna ta şi o pune în coasta Mea, și nu fi necredincios, ci credincios! A răspuns Toma și I-a zis: Domnul meu și Dumnezeul meu! Iisus i-a zis: Pentru că M-ai văzut, ai crezut. Fericiți cei ce n-au văzut și au crezut! Iisus a făcut înaintea ucenicilor Săi și alte minuni, care nu sunt scrise în cartea aceasta. Iar acestea s-au scris ca să credeți că Iisus este Hristos, Fiul lui Dumnezeu, și, crezând, viață să aveți în numele Lui.

 Omul poate trăi în condiții extreme fără pâine, fără libertate de mișcare sau de exprimare, dar fără credința în Înviere e greu. Totul pare fără sens dacă la mormânt se termină viața. George Coșbuc spunea, într-un articol de Paști: „Necesitatea Învierii și a Vieții veșnice nu o simte nimeni mai apăsat și mai adânc în suflet, decât omul care are un singur copil și....îi moare!”   

În poezia genială „Moartea lui Fulger”, apare la un moment dat un bătrân sfânt și înțelept. În gura lui sunt puse următoarele cuvinte drept consolare pentru mama eroului omorât mișelește:
„Eu ştiu un lucru mai presus/ De toate câte ţi le-am spus:
Credinţa-n zilele de-apoi/ E singura tărie-n noi,
Că multe-s tari cum credem noi /Şi mâine nu-s!

Şi-oricât de amărâţi să fim/ Nu-i bine să ne dezlipim
De cel ce vieţile le-a dat!/ - O fi viaţa chin răbdat,
Dar una ştiu: ea ni s-a dat/ Ca s-o trăim!”  

Cu mulți ani în urmă, în Rusia bolșevică, activiștii de partid țineau periodic conferințe publice cu scopul de a decreștina populația pravoslavnică. Se tipărise chiar și un Manual al ateistului care conținea elemente de propagandă antireligioasă ponegrind pe slujitorii Bisericii și blasfemiind învățătura creștină. La conferințele organizate erau obligați să participe toți oamenii muncii și chiar preoții erau siliți să fie prezenți. În timpul unei astfel de adunări, după ce politrucul desemnat să vorbească și-a terminat cuvântarea despre inexistența lui Dumnezeu, a cerut unui preot care era de față să dovedească contrariul celor spuse până atunci.

Preotul s-a ridicat în picioare, s-a suit pe scenă, a privit cu atenție mulțimea și a rostit doar trei cuvinte:
„Hristos a înviat!” Răspunsul sălii a fost asemenea unui tunet: „Adevărat a înviat!”         

Credința din sufletele oamenilor reușise să învingă ideologia comunistă, care, deși propovăduită cu forță, nu avea priză la cei care știau că e plină de minciuni și absurdă. Impresionantă şi sensibilă este poezia „Micul orfan” scrisă de sfântul Ioan Iacob Hozevitul, care a rămas orfan de părinți și în care ni se spune cum în ziua de Paşti a auzit preotul la Biserică spunând că dacă Hristos a Înviat şi morţii noştri vor învia. Şi a plecat la cimitir cu gândul că se va întâlni cu părinţii săi care au înviat. Spre dezamăgirea lui, nu i-a întâlnit, aşa cum şi-a imaginat şi a început să plângă, iar în acest timp a auzit clopotele Bisericii şi un glas care l-a îmbărbătat:

 „Nu plânge azi copile şi nu fi supărat, 

 Eu sunt ş-aici cu tine, Hristos a înviat! 

De-atunci orfanul nostru a încetat cu plânsul

Şi orice clopot sună îl mângâie pe dânsul”.

Pr. Vasile Beni