Părintele Vasile Beni: Adevărata vedere este cea a sufletului, iar credința autentică se naște din inimă

Într-un sat de munte trăia un bătrân orb, cunoscut pentru înțelepciunea și liniștea sa….. Un tânăr l-a întrebat într-o zi: – Cum poți vorbi despre toate acestea, când nu le-ai văzut niciodată?......​Adevărata vedere este cea a sufletului, iar credința nu are nevoie de dovezi vizibile.

     Textul Evangheliei de la Duminica Tomii:,,În ziua cea dintâi a săptămânii, când s-a înserat şi uşile fiind încuiate acolo unde erau ucenicii adunaţi de frica iudeilor, a venit Iisus, a stat în mijloc şi le-a zis: pace vouă! Şi după acest cuvânt, le-a arătat lor mâinile şi coasta Sa. Deci, s-au bucurat ucenicii văzând că este Domnul. Atunci le-a zis Iisus iarăşi: pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi. Şi grăind acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: luaţi Duh Sfânt; cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, ţinute vor fi. Însă Toma, unul dintre cei doisprezece, numit Geamănul, nu era cu ei când a venit Iisus. Deci i-au spus lui ceilalţi ucenici: am văzut pe Domnul! Dar el le-a zis: dacă nu voi vedea în palmele Lui semnul cuielor şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede! După opt zile, ucenicii Lui erau iarăşi înăuntru, în casă, şi Toma împreună cu ei. Şi a venit Iisus, deşi uşile erau încuiate, a stat în mijloc şi le-a zis: pace vouă! Apoi a zis lui Toma: adu degetul tău încoace şi vezi mâinile Mele şi adu mâna ta şi o pune în coasta Mea şi nu fi necredincios, ci credincios. Şi a răspuns Toma, şi I-a zis: Domnul meu şi Dumnezeul meu! Iar Iisus I-a zis: pentru că M-ai văzut, Tomo, ai crezut; fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut. Iisus a făcut înaintea ucenicilor Săi şi alte minuni multe, care nu s-au scris în cartea aceasta; iar acestea s-au scris, ca să credeţi că Iisus este Hristos, Fiul lui Dumnezeu, şi, crezând, viaţă să aveţi în numele Lui”(Ev. Ioan 20, 19-31).

          Dragii și bunii noștri credincioși! Hristos a Înviat!

            Exclamaţia ,,Hristos a Înviat" şi răspunsul ,,Adevărat a Înviat" nu este un salut sau un răspuns la un salut, ci este în primul rând o mărturisire de credinţă. Iar Învierea Domnului a fost un lucru greu de înţeles şi, cum a fost atunci, aşa este şi în zilele noastre, iar acest lucru ni-l descrie Evanghelia de astăzi, pe care l-am putea numi ca fiind credința palpabilă, așa cum Mântuitorul îi spune: „Pentru că m-ai văzut, Tomo, ai crezut? Fericiți cei ce n-au văzut și au crezut!“        

    Scurte învăţături care se desprind din această Evanghelie   

Din comportamentul lui Toma învăţăm că virtutea credinţei nu este un dar primit o singură dată şi în mod definitiv: mereu omul este chemat să-şi reînnoiască credinţa sa în Iisus – care a murit și a înviat – care cere acelora care-L urmează, să propovăduiască lumii întregi Învierea Sa.        

        Când Iisus se arată după opt zile şi adresează lui Toma nu îl ceartă, ci îi arată şi lui toată iubirea Sa. Toma simbolizează nevoia noastră de a vedea, înainte de a crede. El ne spune că a crede nu este uşor pentru nimeni! Tocmai de aceea, Iisus nu-l condamnă, ci îl ajută să creadă.    

      Credinţa nu este o vedere fizică, trupească, prin simţuri, ci este o vedere sau o înţelegere spirituală, o cunoaştere cu ochii minţii a realităţilor spirituale nevăzute şi netrecătoare.    

    Să ne gândim că deşi nu Îl vedem pe Hristos cu ochii trupeşti, prin credinţă Îl simţim prezent în Biserica Sa şi în viaţa noastră. Ca atare, când se intensifică legătura omului cu Hristos Domnul prin credinţă, rugăciune şi fapte bune, prezenţa Lui în viaţa creştinului aduce multă bucurie negrăită şi preaslăvită.  Credinţa, un mare dar al lui Dumnezeu care trebuie însă cultivat în toată viaţa.

         Într-o pildă se spune că într-un sat de munte trăia un bătrân orb, cunoscut pentru înțelepciunea și liniștea sa. Mulți veneau la el pentru sfaturi, iar el le vorbea despre frumusețea lumii, despre culorile cerului și ale pădurii, de parcă le-ar fi văzut.​

Un tânăr l-a întrebat într-o zi: – Cum poți vorbi despre toate acestea, când nu le-ai văzut niciodată?​

Bătrânul a zâmbit și a răspuns: – Pentru că le simt cu inima și le cunosc prin credință. Așa cum simt prezența lui Dumnezeu în fiecare adiere de vânt și în fiecare cântec de pasăre.​

Tânărul a plecat gânditor, înțelegând că adevărata vedere este cea a sufletului, iar credința nu are nevoie de dovezi vizibile.

Această pildă ne amintește că credința autentică se naște din inimă, nu din ceea ce vedem cu ochii. În această duminică, să ne rugăm pentru a avea o credință vie și profundă, asemenea celor „fericiți” despre care vorbește Mântuitorul.​

      Să avem credinţă şi să-l vedem pe Hristos cel Înviat în viaţa noastră de zi cu zi pentru că El este prezent şi noi trebuie doar să-L vedem. Amin.

Vă doresc să fiți binecuvântați și să nu uităm ca sus să avem inimile!

Pr.Vasile Beni