Părintele Vasile Beni: După Dumnezeu, cel mai curat loc de pe pământ a fost și rămâne inima mamei

     În clipa în care citiți aceste rânduri, gândiți-vă la mama dumneavoastră....Pentru că va veni o zi – și vine pentru fiecare – când veți vrea să mai auziți o singură dată glasul ei și nu se va mai putea.... Sunt mame care astăzi așteaptă un telefon. Sunt mame care privesc o ușă ce nu se mai deschide. Sunt mame care țin la piept o fotografie....

      Dragii și bunii noștri credincioși!

     Ziua de 8 martie este înscrisă în calendarul sufletului fiecăruia dintre noi ca fiind ziua mamei, ziua femeii. Haideți foarte pe scurt să ne oprim la câteva dintre trăsăturile altruiste ale mamei:

     Cine este mama pentru fiecare dintre noi. Dacă ar fi să adunăm într-un singur cuvânt tot ce este mai curat, mai jertfelnic și mai aproape de Dumnezeu pe pământ, acel cuvânt ar fi: mamă.

     Pentru că înainte de a vedea lumina soarelui, am fost în lumina inimii mamei. Înainte de a rosti primul cuvânt, am auzit glasul ei. Mama nu este doar cea care dă viață. Mama este cea care dă sens vieții. Primul nostru rai a fost inima mamei. Primul nostru adăpost au fost brațele ei. Când eram bolnavi, ea nu dormea. Când plângeam, ea ne liniștea. Când ne era frică, ea ne spunea: „Nu te teme, mama e aici”. Primul nostru profesor a fost glasul ei. Prima noastră biserică au fost genunchii ei plecați la rugăciune. Și poate că nu realizăm, dar prin toate acestea, Dumnezeu ne-a arătat prin mamă cum iubește El.

      Mama este iubirea care nu întreabă. Iubirea mamei nu este negociere. Nu spune: „Te iubesc dacă…” Spune doar: „Te iubesc!”

       Există o pildă cutremurătoare: un tânăr, orbit de patimă, și-a rănit mama. În fuga lui, s-a împiedicat și a căzut. Iar din inima zdrobită a mamei s-a auzit: „Te-ai lovit, fiul meu?” Aceasta este iubirea mamei. Rănită, dar îngrijorată pentru tine. Părăsită, dar rugându-se pentru tine. Uitată, dar iubindu-te mai departe. Și așa este și Dumnezeu cu noi.

      Chipul desăvârșit al mamei este Maica Domnului. Ea L-a purtat în pântece și apoi pe brațe pe Hristos copil. Ea L-a urmat în tăcere în viață. Ea a stat sub Cruce când Fiul ei murea pentru lume. Nicio durere nu este mai mare decât durerea unei mame care își vede copilul suferind. Și totuși, Maica Domnului a rămas în credință și în nădejde. De aceea, orice mamă care plânge astăzi pentru copilul ei are în cer o Mamă care o înțelege.

      Mama este jertfă care nu se vede și nu face zgomot. Câte mame nu au mâncat mai puțin ca să fie copilul sătul? Câte nu au purtat aceleași haine ani de zile pentru ca fii și fiicele lor să aibă haine noi? Câte nu au dormit nopți întregi? Câte nu și-au ascuns lacrimile ca să nu tulbure liniștea casei? Câte nu au purtat poveri pe care nimeni nu le-a știut? Mama seamănă cu o lumânare aprinsă. Se topește încet, dar luminează drumul altora. Nu face zgomot din jertfa ei. Nu cere medalie. Nu așteaptă aplauze. Și, de multe ori, nici măcar „mulțumesc”. De multe ori, când copiii cresc, uită acest lucru. Uită câte nopți nedormite, câte griji, câte lacrimi au fost în spatele copilăriei lor.

    Rugăciunea mamei mută cerul. Mama fericitului Augustin a plâns ani întregi pentru fiul ei rătăcit. Un episcop i-a spus: „Nu poate pieri fiul atâtor lacrimi”. Și nu s-a pierdut. Când mama îngenunchează, cerul ascultă. Când mama spune: „Doamne, ai grijă de copilul meu”, îngerii iau aminte.

      Mama este icoana vie a iubirii care nu moare. Există pe pământ o iubire care seamănă cel mai mult cu iubirea lui Dumnezeu. Mama îmbătrânește. Mâinile i se zbârcesc. Părul i se albește. Dar în sufletul copilului, chipul mamei rămâne tânăr pentru totdeauna. Pentru că mama nu este doar o amintire. Este rădăcina noastră. Este începutul nostru. Este icoana vie a iubirii lui Dumnezeu pe pământ.

      Dacă mama dumneavoastră trăiește, mergeți și îmbrățișați-o. Sunt mame care astăzi așteaptă un telefon. Sunt mame care privesc o ușă ce nu se mai deschide. Sunt mame care țin la piept o fotografie. Și sunt copii care cred că mai au timp. Să nu așteptăm ziua în care vom duce flori la mormânt și vom spune printre lacrimi: „Mamă, iartă-mă…” Astăzi este ziua să spunem: „Mamă, îți mulțumesc.” „Mamă, te iubesc.” „Mamă, roagă-te pentru mine”. Spuneți-i că o iubiți. Sărutați-i mâinile. Iar dacă mama nu mai este pe pământ, aprindeți o lumânare și spuneți o rugăciune pentru ea. Chipul mamei poate îmbătrâni, dar iubirea ei nu îmbătrânește. Vocea ei poate tăcea, dar rugăciunea ei nu tace. Trupul ei poate pleca din lume, dar dragostea ei rămâne veșnic în sufletul nostru. După Dumnezeu, nimeni nu ne-a iubit mai mult decât mama.

     Poate că sunt și azi copii care spun: „Am timp să merg la mama”. „Am timp să o sun”. „Am timp să îi spun că o iubesc”. Dar vine o zi când timpul se oprește. Și atunci mergem la cimitir cu flori în mâini și cu lacrimi în ochi și spunem printre suspine:
„Mamă, dacă aș mai avea o zi cu tine…” Dar acea zi nu se mai întoarce.

Dragii mei,

     În clipa în care citiți aceste rânduri, gândiți-vă la mama dumneavoastră. Dacă o mai aveți în viață, nu amânați iubirea. Nu amânați mulțumirea. Nu amânați îmbrățișarea. Pentru că va veni o zi – și vine pentru fiecare – când veți vrea să mai auziți o singură dată glasul ei și nu se va mai putea.

      Va veni o zi când ați da toată averea lumii pentru încă o seară în care să vă spună: „Ai grijă de tine, mamă…” Iar dacă mama nu mai este printre cei vii, să știți că ea nu v-a părăsit. Undeva, în lumina lui Dumnezeu, o mamă încă se roagă pentru copilul ei. Pentru că mama nu încetează să fie mamă nici în veșnicie. Să nu uităm în rugăciunile noastre să zicem: „Doamne, îți mulțumesc pentru mama mea.” Și dacă am greșit față de ea, să spunem cu lacrimi: „Mamă, iartă-mă”. Pentru că după Dumnezeu, cel mai curat loc de pe pământ a fost și rămâne inima mamei.

     Aș încheia spunând că sunt mândru de mama mea, cu toate că nu este bogată, nici învățată. Dar dacă e bun ceva din cele ce am spus spre a fi auzite de lume, e glasul tău mamă care a vorbit prin gura mea.

Pr. Vasile Beni