Părintele Vasile Beni: Fiecare mamă este un înger cu aripi de lumină și iubire

Mama e candelă ce arde cu flacăra iubirii mereu,                               

Mama e în furtunile vieții noastre, cel mai frumos curcubeu.

Mama ne este sprijin, bucurie, alinare,

Mama ne e zâmbet și caldă îmbrățișare…….

Textul Evangheliei la duminica a douăzecea după Rusalii: ,,În vremea aceea S-a dus Iisus într-o cetate numită Nain și împreună cu El mergeau ucenicii Lui și mulțime mare. Iar când S-a apropiat de poarta cetății, iată scoteau un mort, singurul copil al mamei sale, și ea era văduvă, iar mulțime mare din cetate era cu ea. Și, văzând-o Domnul, I s-a făcut milă de ea și i-a zis: Nu plânge! Atunci, apropiindu-Se, S-a atins de sicriu, iar cei ce-l duceau s-au oprit. Și a zis: Tinere, ție îți zic, scoală-te! Iar cel ce fusese mort s-a ridicat și a început să vorbească, iar Iisus l-a dat mamei sale. Și frică i-a cuprins pe toți și slăveau pe Dumnezeu, zicând: Proroc mare S-a ridicat între noi și Dumnezeu a cercetat pe poporul Său”( Ev. Luca 7, 11-16).

Dragii noştri credincioşi!

        De fiecare dată când se citeşte şi auzim textul acestei Evanghelii, unde ni se descrie întâlnirea dintre Hristos şi femeia care îşi conducea spre groapă singurul copil, ne revin în memorie dragostea și jertfa, lacrima și necazul, dorul și bucuria fiecărei mame.

       Cea mai mare demnitate de pe lumea aceasta este să fii mamă. Care după ce află că este însărcinată, se gândește la viitor: la întâlnirea cu minunea din pântece, la prima rochiță și la prima fundiță ori la primul costum cu papion, la primul zâmbet și la primii pași, chiar și la prima zi de grădiniță. Toate sunt acolo, în mintea și în sufletul ei. Între sufletul mamei și cel al pruncului căruia îi dă viață se creează o legătură negrăită, ce se manifestă în întreaga viață, atât a ei, cât și a copilului. Doar o mamă, din al cărei trup se naște copilul, este capabilă de atâtea nopți nedormite și de atâta renunțare, osteneală și sacrificiu, toate acestea, spre binele și fericirea copilului ei.

    Suferințele mamei. Așa cum bucuriile copilului îi aduc mamei cele mai înalte prilejuri de împlinire, tot astfel necazurile și încercările copiilor ei îi străpung parcă inima, îi zguduie profund sufletul, iar moartea copilului provoacă suferința cea mai mare, care, oricât ar fi ea consiliată sau alinată, se păstrează întreaga viață, și așa slăbită și năruită

Liturghia mamei  ca rugăciune și jertfă de sine străbate cerurile şi Îl face pe Dumnezeu să se milostivească. Pentru că dacă teologia ortodoxă vorbește despre o „taină a semenului” și despre o „liturghie a aproapelui”, manifestată ca iubire și milostivire, nu mai puțin adevărat este că „liturghia mamei”, ca rugăciune și jertfă de sine a acesteia, are capacitatea să străpungă și să străbată cerurile, să înduplece și să Îl facă pe Dumnezeu să Se milostivească. Fiind o rugăciune sinceră și absolut dezinteresată, care nu caută folosul personal, ci binele copiilor săi și, în general, al familiei sale, rugăciunea și lacrimile mamei, prin subțirimea, mulțimea și curăția lor, atrag mila și aduc ajutorul lui Dumnezeu.

Mama este un înger cu aripi de lumină și iubire. Cu o zi înainte de a se naște, copilul ce avea să ajungă pe pământ, l-a întrebat pe Dumnezeu: 

              -Dacă mâine voi fi trimis pe pământ, cum voi supraviețui acolo, fiind atât de mic și neajutorat?

Dumnezeu i-a răspuns: - O să ai un înger care te va aștepta și te va îngriji.

Copilul s-a îngrijorat din nou: - Dar aici sunt fericit, doar cânt și râd. De ce trebuie să merg pe pământ? Dumnezeu l-a liniștit: - Îngerul pe care ți l-am trimis îți va surâde, îți va dărui toată dragostea și vei fi fericit.

Dar cum să-l înțeleg și cum voi mai putea vorbi cu Tine a mai întrebat copilul. Dumnezeu și-a pus mâna pe capul copilașului și i-a spus: - Îngerul tău te va învăța cum să te rogi dar și cum să vorbești cu Mine.

-Cine mă va proteja de răul de pe pământ a întrebat copilașul.

Dumnezeu i-a spus: - Îngerul tău te va feri de rău, te va proteja chiar cu prețul vieții sale. -Dar sunt așa de trist deoarece nu o să Te mai pot vedea....Dumnezeu i-a zis: - Tot îngeru tău îți va povesti totul despre Mine și îți va arăta mereu și calea spre Mine. Iar Eu voi mereu lângă tine.

Auzind voci de pe Pământ, copilul a întrebat grăbit: -Doamne, care este numele Îngerului meu? Iar Dumnezeu i-a răspuns cu bucurie: -Îi vei spune MAMĂ!

Mama e înger cu aripi de  lumină,

Mama e binecuvântată și sfântă icoană,

Ce o putăm în sufletele noastre mereu.

La bine, dar mai ales la greu.

Mama e îngerul nostru păzitor,

Mama e a-l sufletului dor,

Mama e refugiul nostru cald și primitor.

Mama e izvor de viață dătător.

Mama e floare înmiresmată

Cu petale de bunătate și iubire,

De blândețe, răbdare și dăruire.

Mama e rugăciune fierbinte și curată.

Mama e candelă ce arde cu flacăra iubirii mereu,

Mama e în furtunile vieții noastre, cel mai frumos curcubeu.

Mama e cântec de leagăn duios,

Mama e darul nostru cel mai frumos,

Mama e întregul nostru Univers.

Mama e Raiul nostru pe pământ.

Mama e spitalul unde găsim vindecare,

Mama ne este sprijin, bucurie, alinare,

Mama ne e zâmbet și caldă îmbrățișare.

Mama e cufăr cu amintiri frumoase

Mama e carte cu înțelepte slove.

Mama e a Domnului – minune,

Mama e înger cu aripi de iubire. Amin.

Vă doresc să fiți binecuvântați și să nu uităm ca sus să avem inimile!

Pr. Vasile Beni