PE AICI A TRECUT…

Ȋntr-unul din drumurile mele spre Bistrița am trecut cu roțile maşinii ȋn care mă aflam peste niște “plăcinte” de balegă care colorau o mică porţiune a şoselei. Mi-am zis, oarecum mirat : pe aici a trecut o vacă ! Cine trăiește la țară, locul veşniciei noastre, ȋn urmă cu câţiva ani până la mizeria istorică din decembrie 1989 (o pagină neagră a istoriei noastre naţionale), a putut vedea cirezi de vite care, de primăvara până la venirea iernii, dis-de-dimineaţă până la apusul soarelui, erau mânate la păscut pe bogatele păşuni săteşti, curăţate permanent cu grijă de către gospodarii proprietari de vaci cu lapte, de spini şi alte forme de vegetaţie, ȋngrăşământul organic produs de acest nobil animal, simbol al pământului, asigurându-le hrana naturală care dădea calitate laptelui. Astăzi, multe sate sunt aproape părăsite de către locuitorii lor, care odată ţineau ţara ȋn spinare, precum Sisif. Nu se mai poate vedea nici măcar acel tablou care emana viaţa ȋn care, dacă nu o cireadă, puteai observa câte un bătrân care ȋşi păştea la marginea satului singura văcuță pe care o avea, asigurându-i supravieţuirea, sprijinit ȋntr-un toiag, cu amintirile lui, reținându-și cu greu boabele de lacrimi ȋn zăgazul pleoapelor. Profitorii dezastrului economic şi social produs de acea ȋntâmplare ucigaşă n-au luat ȋn considerare nici până azi rolul pe care putea să ȋl joace agricultura cu potențialul ei unic.       

De câţiva ani ȋncoace, suprafeţe imense de păşuni şi fânaţe naturale cresc ȋn sălbăticie, neavând cine să le exploateze, pentru că nu mai sunt animale ȋn gospodăriile populaţiei săteşti, acestea fiind abandonate atât de către proprietarii lor individuali, cât si de stat. Grămezi de baloţi de furaje recoltate cine ştie de când, zac abandonate pe aceste terenuri, ȋn stare de putrefactie. Iarba necosită care trece prin iarnă, primăvara cade pradă focului de vegetaţie uscată, indiferent de forma de proprietate. Un tablou care duce la ginduri negre tuturora ȋn ce priveşte siguranţa alimentară. Cu toate acestea, ţara are un potenţial agricol care poate asigura ȋn prezent suficient grâu şi porumb, plătit astăzi ȋn valută forte, rezerve care sunt la mâna producătorilor autohtoni ce doresc ȋnsă să le valorifice celor care plătesc mai mult, nu statului nostru falimentar, chiar cu preţul ȋnfometării conaţionalilor lor. Banul, ochiul dracului ! Conştiinţa trece prin stomac, iar conducătorii ţării n-au habar despre ce este de făcut, ȋnafara acelor pomeni sociale care nu rezolvă nimic, alimentând doar nepasarea fata de munca.

Distrugerea inconştientă a naturii, cu chiar contribuţia esenţială a acelor « noi cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii », a creat un dezechilibru funest pentru ȋntreaga omenire, elementele materializate ale acestora nereuşind să menţină acel echilibru fragil de coabitare cu mama natură. S-a incercat ca pină şi acel gen de literatură SF să-şi aducă o oarecare contribuţie la schimbarea ȋn bine a lumii, amintindu-l doar pe simpaticul Harry Potter, « vrăjitorul cel bun » (dacă poate exista aşa ceva) ce formează conştiinţe, « victime » fiind cei tineri, care consideră genul doar literatură şi nu ca o posibilă sociologie a viitorului, care capătă o imensă valoare ca forţa stimulatoare ȋn formarea deprinderii de a anticipa. Dar, cui nu-i plac basmele, poveştile ȋn care găsesti mai mult adevăr şi ȋnţelepciune decât ȋn raţionalismul filozofilor, doar că mulţi tineri ai acestei lumi moderne trăiesc doar la timpul present.            

Astăzi, omenirea se află pe marginea prăpastiei. Situaţia internaţională este atât de fragilă incât se poate intimpla orice nenorocire. Criza energetică, cea alimentară, starea de război ȋn conflictul creat de Rusia ȋn Ucraina, toate acestea pot duce la un final nefericit pentru ȋntreg « mapamondul mondial » (ca sa citez un clasic in viata). Colac peste pupăză, mai-marele grof al Ungariei « Mici », Viktor Orbàn, visează cai verzi pe pereţi, băgându-şi ţara ȋn stare de urgenţă, jucându-se cu focul pustiitor provocat de prietenul şi mentorul său, Putin, fiind singurul şef de stat (la propriu) care s-a facut frate cu dracul, provocând un adevărat hiatus ȋn această parte a estului european.     

Probabil, ȋn cele din urmă se va trece la acţiuni comune de reconstrucţie a Ucrainei din partea occidentului, fapt care va duce la orientarea de către regizorii acestui război murdar pentru alocarea a milioane de dolari, un fel de « Plan Marshall » ȋn detrimentul dezvoltării celorlalte « victime colaterale », printre care şi România. Trebuie amintit, ȋnsă, că acel « Plan Marshall » care privea acordarea a milioane de dolari ţărilor occidentale după cel de-al doilea razboi mondial, de fapt se adresa ȋn principal revigorării companiilor si a industriei, a oţelăriilor ȋndeosebi şi nu guvernelor, lucru care se va ȋntâmpla şi ȋn prezent, dacă va fi sa fie.        

Trecând peste toate acestea la noi, despre unitatea naţională, nimic bun, există ȋnsă unitatea de găşti politice şi grupuri de interese care au dus - şi duc şi ȋn prezent - la un adevărat dezastru economic şi social. Ȋmpins de tendinţa de mărire şi de către Germania, preşedintele Iohannis se vrea la NATO după final de mandat, organizaţie care ȋşi caută ȋn prezent un fraier incompetent pentru o funcţie tot mai complicată, de care natoiştii occidentali vor să scape dorind, se pare, s-o transfere ȋnspre Balcani, lucru care va complica dramatic viaţa ţărilor aflate ȋn partea de est a Europei, in jurul Rusiei. Un joc periculos ! Problema lor, ce o să fie cu destinul NATO, dar să fie pace!       

Ȋn rest, să auzim numai de bine, că de rău suntem sătui.