Istoria năsăudenilor

Trei năsăudeni de cinste - Dumitru Mureşan, Ioan Lăpuşneanu şi Ovidiu Maghiar – redescoperă, pentru generaţiile actuale, istoria oraşului academicienilor în volumul „Năsăudul sub teroarea timpului”, apărut la Editura Karuna. Cartea este un omagiu adus înaintaşilor care s-au trudit pentru ca azi Năsăudul să fie un nume sonor în istoria ţării. De pe Dealul Cucului se observă măreţia acestui oraş, care deşi numără doar 10.000 locuitori, are importanţa unei capitale, aceea a Ţării Năsăudului. Aici, oameni liberi, membri ai obştilor săteşti, erau proprietari ai pământurilor, trăind din propria producţie până în momentul în care istoria le zdruncină liniştea. Puţină lume mai ştie astăzi că prin secolele XII-XIV saşii colonizaţi la Bistriţa au fost principalii conturbatori ai vieţii someşenilor, trecându-i pe locuitorii de aici drept iobagi. Saşii au pretins de la ei să lucreze anumite zile pe săptămână ca supuşi, după cum arată şi Vasile Bichigean: „Nu ne-a mai rămas nimic, decât sufletele. Bunurile ce ni le-am câştigat mai înainte cu sudoare cruntă: munţii, pădurile, văile, livezile şi câmpiile, care de când îşi aduc aminte oamenii au fost ale noastre şi le-am stăpânit în pace, acum ni se iau, ni se jefuiesc iar oamenii ne sunt prăpădiţi. Ba ne iau şi rodul muncii noastre şi buruienile de leac de pe ogoare şi zarzavaturile din grădină”. În acest context, obligaţiile valahilor faţă de bistriţeni, pe lângă prestarea de muncă, era să aducă lemne pentru construirea clădirilor oraşului, fiecare om având în acelaşi timp o cotă, oricât de sărac ar fi. În anul 1757, năsăudenii au adresat un memoriu împărătesei Maria Tereza, care va trimite o comisie însă lucrurile vor fi muşamalizate. În acest cadru îşi vor duce viaţa năsăudenii ani la rând, până la lupta pentru recâştigarea averilor. Pentru a combate fiscul austriac s-au organizat trei deputaţiuni, conduse de Macedon Pop.

După 1861, Năsăudul cunoaşte o dezvoltare economico-socială, autorii volumului descriind cu lux de amănunte ocupaţiile de bază, una dintre acestea fiind agricultura, iar cealaltă exploatarea lemnului. După desfiinţarea Districtului Năsăud, viaţa oraşului capătă un nou contur, însă „dimineaţa industriei Năsăudene” apare doar prin anii 1970, odată cu construirea fabricilor. Infrastructura, activităţile socio-economice, administraţia, toate sunt prezente în volumul „Năsăudul sub teroarea timpului”. Un loc aparte îl constituie prezentarea activităţii culturale de la Muzeul Grăniceresc, Casa „Liviu Rebreanu”, Arhivele Năsăudene, Biblioteca Documentară a Academiei Române, Despărţământul Astra.

Volumul este o lecţie de istorie care redescoperă Năsăudul din cele mai vechi timpuri până astăzi.