„Pentru mine Maica Domnului a fost o prezenţă atât de benefică încât simt că-i datorez recunoştinţă, respect, cinstire, devotament, mulţumire profundă”

Printre vrednicii slujitori şi mărturisitori ai Cuvântului lui Dumnezeu, un om dăruit Bisericii lui Hristos este şi părintele Simion Vidican Bretfelean. Părintele Simion, de mic copil a avut şi are ca far călăuzitor „Stella Maris”, pe Maica Domnului, Măicuţa Sfântă cu dorul de părinţii care l-au născut şi crescut. „Pentru mine, pentru viaţa mea, spune părintele în excelenta carte „Pelerin sub acoperământul Maicii Domnului”, Maica Domnului a fost o prezenţă atât de benefică încât simt că-i datorez recunoştinţă, respect, cinstire, mulţumire profundă. Cred că unele momente din viaţa mea s-au derulat sub grija, ajutorul şi acoperământul Maicii Sfinte şi m-au făcut să simt şi să conştientizez că Hristos, prin Maica Sa preabună şi milostivă m-a luat în seamă şi m-a ocrotit şi m-a ajutat şi m-a călăuzit spre cele bune şi folositoare ale vieţii mele”.
Încă din şcoala generală şi-a dorit şi i-a înflorit în inimă dorinţa de a se apropia mai mult de Dumnezeu. Crescut de bunică, o femeie evlavioasă, rugătoare şi foarte credincioasă, apoi de mama lui, o ţărancă harnică, mama care este prima Evanghelie a copilului, l-a povăţuit pe drumul vieţii. Deşi părinţii au dorit să rămână acasă, la plug, fiind harnic şi priceput în ale gospodăriri i-au făcut pe voie, a dat examen la Seminarul Teologic, a intrat cu media 10, apoi a continuat la Facultatea de Teologie din Sibiu şi Bucureşti, fiind hirotonit întru preot de către vrednicul de pomenire Î.P.S. Teofil pe seama Parohiei Lechinţa. După 10 ani, slujind şi la Galaţii Bistriţei, din 1991 este preot paroh la biserica bistriţeană cu hramul „Sfinţilor apostoli Petru, Pavel şi Andrei”.
La Bistriţa slujeşte alături de părintele Ioan, la început într-o căsuţă, unde, vorba unui pelerin, s-a manifestat adevărata biserică apostolică, fiind surprins de participarea credincioşilor la slujbele care se ţineau în căsuţă sau afară. Cu 300.000 lei, căsuţa a devenit biserică, biserică vie, cuvântătoare.
„Biserica este stâlp şi temelie a adevărului” (I Timotei 3,15). Sfinţirea Bisericii de către vrednicul întru pomenire mitropolitul Bartolomeu s-a transformat într-o sărbătoare a bucuriei, a iubirii, cei doi preoţi – Simion şi Ioan – alături de credincioşi trăind bucuria iubirii supreme. Trei oameni plini de har şi de duh, şi anume Î.P.S. Iustinian, părintele Galeriu şi prof. I. Moldovan l-au ajutat pe părintele Simion să găsească pe Dumnezeu, să-i slujească lui şi, deopotrivă, oamenilor. Biserica din Bistriţa, unde slujeşte acesta, devine neîncăpătoare la Sfânta Liturghie şi în sărbători participând sute de enoriaşi care gustă, de fiecare dată, din cuvântul plin de înţelepciune al părintelui. Predica merge la inima credincioşilor şi asta deoarece cel din faţa altarului crede în ceea ce spune, scoţând în evidenţă pe Hristos Domnul şi pe Maica Domnului care este mereu ocrotitoarea acestuia.
„A fost mereu aproape de mine, am simţit grija ei de Maică, bunătatea ei, uneori certarea blândă spre îndreptare, m-am simţit într-o putere şi într-o lucrare care nu erau ale mele ci prin mine lucra Maica Domnului, împlinind voia mântuitoare a Fiului ei iubit, a Mântuitorului nostru Iisus Hristos”.
Un preot cu har şi dar dumnezeiesc, acesta este părintele Simion, un părinte al tuturora, un bun povăţuitor, cu o vorbă caldă, încurajatoare. Găsim la părintele Simion multă iubire în ceea ce spune. Un vrednic printre vrednicii slujitori ai altarului din Bistriţa. Cei care vin la Biserica din „Andrei Mureşanu” găsesc liniştea sufletească, biserica devenind raiul pe pământ, credincioşii găsesc aici starea de rugăciune, de comuniune cu Dumnezeu, aici oamenii îşi regăsesc raiul pierdut.