Personalităţi din graniţa năsăudeană

Tocmai când ne gândeam că despre Regimentul al II-lea de graniţă nu mai este aproape nimic de spus, domnii Adrian Onofrei şi Viorel Rusu ne surprind plăcut cu un nou volum documentar „Personalităţi din graniţa năsăudeană”, apărut la Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2009.

Pasionaţi cercetători ai istoriei Ţării Năsăudului, autorii volumului mai luminează, prin osârdia lor, o pagină importantă de istorie locală, prin cele 195 de biografii şi microbiografii ale unor ofiţeri, funcţionari, preoţi şi învăţători care au servit în regiment. Personalităţi care au contribuit la înălţarea prin cultură a acestui „colţ de ţară românesc”. Fără munca lor, fără influenţa binefăcătoare asupra mai marilor Imperiului, Năsăudul şi cele 44 de comune grănicereşti n-ar fi avut acces uşor la şcoală şi la cultură, la un statut de oameni liberi. Iar Năsăudul, peste vreme, n-ar fi fost cunoscut ca oraş al şcolilor, al academicienilor, ca patria lui Coşbuc şi Rebreanu.

De la un capăt la altul al judeţului, credem că nu există petic de pământ care să nu mustească de istorie, de evenimente vrednice de notat în cronici; crede că nu este sat sau oraş care să nu fi dat un rapsod talentat, un ofiţer superior, nu cărturar, un dascăl eminent, un cercetător sau un luptător pentru un mare ideal românesc.

Bunăoară, Şanţul a dat familia de cărturari Moisil; Rodna, pe cea a lui Florian Porcius; Maieru a trecut în nemurire numele lui Liviu Rebreanu; Sângeorzul şi Năsăudul, pe Şotropa, Rebreanu, Coşbuc şi Haliţă; Feldru pe Vasile Naşcu, Mintiul pe Iulian Marţian; Zagra pe Ioan Marian şi Nicolae Drăganu; Salva pe Tiberiu Morariu şi Tănase Tudoran; Poiana Ilvei pe Sever Pop, Rebrişoara pe Mureşeni; Monorul a dat marea familie de cărturari Tanco, şi lista ilustrului şir de înaintaşi vrednici ar putea continua pe pagini întregi.

Dacă astăzi avem informaţii despre o parte importantă dintre aceştia şi mulţi lţii, cuprinşi în volum, faptul se datorează cărturarilor şi cercetătorilor Adrian Onofrei şi Viorel Rusu şi trebuie să le mulţumim pentru acest dar şi să le fim recunoscători.

Dintre cele 195 de personalităţi mi-au reţinut atenţia în mod special:

Leonida Pop, ajuns, după şcoala făcută la Năsăud şi după absolvirea Academiei militare din Viena, în statul major şi profesor la Academia militară din capitala Imperiului, iar mai târziu, distins cu titlu de baron, devine şef al Cancelariei militare a Majestăţii Sale. Chiar de pe această treaptă a ierarhiei militare n-a uitat de unde a plecat şi a militat pentru drepturile grănicerilor.

Ioan Marian, originar din Zagra, după şcoala trivială din Telciu, cea normală din Năsăud, după liceul şi teologia de la Blaj, este trimis la Lemburg, pentru specializare în pedagogie. În anul 1834 este numit director peste toate şcolile din Regimentul al II-lea grăniceresc. În această calitate a dispus ca în fiecare comună, în jurul şcolii să se organizeze grădini experimentale, în care şcolarii să fie iniţiaţi în cultivarea pomilor fructiferi. Tot el a intervenit la comanda regimentului pentru ca niciun tânăr să nu primească permisiunea de căsătorie, până nu va dovedi, cu certificat, „că a cercetat şi terminat şcoala şi până nu va avea în grădină un anumit număr de pomi altoiţi de mâna lui”.

Grigore Moisil, coborâtor din Rodna, a funcţionat 30 de ani ca vicar foraneu episcopal, „între generala mulţumire a superiorilor săi şi a poporului”. A fost, un timp, şi preşedinte al Fondului central şcolar şi de stipendii din Năsăud. A intervenit pe lângă Majestatea Sa, împăratul, să ordone ca în graniţele fostului Regiment grăniceresc să fie reactivat Districtul Autonom Năsăudean, pentru ca foştii grăniceri români să se poată bucura de drepturile lor legitime.

Vasile Naşcu, din Feldru, învăţător la Şcoala Superioară din Năsăud, cunoscut luptător pentru drepturile grănicerilor, a fost mandatat de mai multe ori să înmâneze Majestăţii Sal, împăratul Ferdinand I, petiţii în legătură cu viaţa grănicerilor.

Alte nume de rezonanţă prezente în volum: Florian Porcius, din Rodna Veche, s-a impus ca mare specialist în botanică, fapt pentru care, în anul 1880 a fost ales membru titular al Academiei Române; căpitanul Nechita Ignat, din Salva; locotenentul Moţ Dâmbu Atanasie, originar din Zagra.

Este drept să socotim astfel de cărţi-document, cărămizi solide aşezate la edificiul cultural al judeţului şi el ţării, izvoare preţioase pentru educarea generaţiilor de şcolari în spiritul aprecierii şi preţuirii valorilor perene ale trecutului şi prezentului.