A plecat la ceruri fostul fotbalist al Gloriei Bistriţa şi al ASA Târgu Mureş, Nicolae Dondoş!

Nicolae Dondoş, fost jucător al Gloriei Bistriţa şu al ASA Târgu Mureş, a trecut poarta veşniciei.

A văzut lumina zilei în urmă cu 69 ani, în Bucureşti, cartierul Lipscani. A fost primul copil al lui Nicolae şi Ana Dondoş, după care venise pe lume şi al doilea copil, Ioan (Nelu). Primii paşi în fotbal i-a făcut la vârsta de 7 ani, jucând cu copiii în cartier, precum marele fotbalist Garincea, fiind greu de jucat la acea vreme la o echipă organizată. „Aveam o echipă a străzii, care jucau în fiecare duminică de la ora 10, iar în loc de bare puneam două pietre. Odată ajuns la o echipă organizată, nu mă alegeau. Într-o zi a lipsit un jucător şi am intrat în locul lui, făcându-mi treaba foarte bine, iar de atunci am jucat titular.

În fotbalul mare, am început la 14 ani, ca junior la echipa de Divizia C, Ciocanul Bucureşti, acolo am urmărit la antrenamente jucători de excepţie, cum au fost Titus Ozon şi Filot, oameni deosebiţi, mai târziu jucând şi la Naţionala Românie”. La 18 ani, pleacă în Transilvania, la Gaz Metan Mediaş, la juniori. După patru ani petrecuţi la Mediaş, se transferă la Chimia Târnăveni, echipă de Divizia C. După doi ani a fost convocat la o selecţie a echipei ASA Târgu Mureş, care activa în Divizia A. „Timp de cinci ani am cunoscut nume sonore din fotbalul românesc, cum a fost Racsy, Mureşan, Fazecaş, Kanyara, mai târziu, Hajnal, Bolonyi, Ispir, Sajon, Bai etc., antrenor era regretatul Tiberiu Bone. Aici am avut cele mai mari satisfacţii din punct de vedere fotbalistic, dar mai ales financiar. Tot în acest timp, am avut ocazia s-o cunoscut pe fosta mea soţie, Sofia (Fischi) care era magazioneră la Gloria Bistriţa. Din această căsătorie a rezultat o fată, Claudia, actualmente stabilită în Germania. În anul 1988 îmi pierd soţia, plecând pe calea vieţii de unul singur. Odată ajuns la Gloria, am fost un fotbalist consacrat şi un antrenor la Centrul de Copii, unde sunt şi astăzi. Printre jucătorii Gloriei amintesc pe Victor Ciocan, prof. Emil Gogan, regretatul Mircea Salomir etc. În fruntea conducerii era tot omul de fotbal, Jean Pădureanu, un om cu care nu am avut nicio problemă până în prezent. Ne-am înţeles foarte bine din toate punctele de vedere. În 1972, am revenit la Gloria şi am jucat timp de doi ani, după care am plecat la Metalul Aiud, antrenor-jucător de Divizia B. În 1976, am plecat la Blaj, unde locuiau părinţii mei, antrenând echipa de Divizia a III-a, CIL Blaj. Datorită familiei, ne-am întors la Bistriţa, unde am antrenat Constructorul Bistriţa, Sticla Bistriţa şi Electrotehnica Bistriţa, având satisfacţii şi la aceste echipe, descoperind jucători de valoare care s-au transferat la alte echipe importante. Cea mai mare performanţă ca antrenor a fost la Sticla Bistriţa, când am promovat în Divizia C, după un baraj tur-retur cu Sighetul Marmaţiei”. După aceste echipe, a rămas la prima lui dragoste Gloria, la Centrul de Copii şi Juniori.
P.S. Am avut ocazia să-mi fie antrenor prin anii ’80 la Electrotehnica Bistriţa, de la care am învăţat lucruri bune, iar antrenamentele fiind bine stabilite, după programul diviziilor superioare.
În numele cititorilor ziarului nostru vă transmit multă-multă fericire şi mereu alături de marea familie Gloria Bistriţa.

Ne rămâne în amintirea bistriţenilor ca un om dedicat fotbalului şi al marii familii a Gloriei Bistriţa.  

Dumnezeu să-i aşeze sufletul în rândul celor drepţi şi dragi Lui, iar familiei să îi dea puterea de a trece peste aceste momente dificile.