Poeziile religioase ale Nadiei Urian Linul

,,Nadia Urian Linul ne aduce în mințile, în sufletele, în casele noastre...o Poezie aleasă,  a credinței,” (dr. Victor Constantin Măruțoiu)

Nu-i ușor să devii autor de poezii religioase. Am scris și eu câteva  și mi-am dat seama ce pericole te pândesc. Trebuie  să te ții departe de ceremonialul religios  de la Biserică, de textul cântecelor religioase, de tentația de a face  din poezia ta un fel  de predică în versuri.

Poeziile  religioase  ale Nadiei Urian Linul din volumul ,,Ție viața ți-o închin!” (Editura ,,Ecou Transilvan”, Cluj-Napoca, 2024) sunt o permanentă rugăciune pe care poeta o împărtășește cu cei apropiați, din mediul familial și apoi  cu dragii ei consăteni, într-o atmosferă de pietate și apropiere sufletească amintindu-ne de lirica lui George Coșbuc, cu această tematică.

Într-un sintetic crez literar ,,Cărare mi-am croit”, poeta își  mărturisește bucuria  de a ajunge în lumea Muzelor, ,,O mână i-am întins acelui tainic vis, /spre Lumea  Poeziei cărare mi-am deschis. .../spre Lumea Poeziei, căci asta mi-am dorit.” Ar vrea  să scrie ,,pe al vieții-nalt gard.” (,,Zburați!”) și poezia ei să fie un îndemn de zbor spre înalt.

Crezului său poetic ,,Cuvintele-s trimise înspre noi/să le-nvelim în frumusețe,” (,,Cuvintele”) i se adaugă și unul moral (,,Să poți”), cu sfaturi practice, ca din partea unui părinte, către fiul lui (,,Copile drag...”). Între crezul literar al poetei și cel moral se așterne  poezia ei, cu valoare sporită când îl urmează pe primul și cu lecții de morală, când se apropie de al doilea.

Satul poetei este un spațiu spiritualizat, în care ,,creștinii”... ,,urcă/ spre cântec de clopot, spre calda lor rugă...” (,,În  dangăt de clopot”), amintindu-ne  de coșbuciana poezie ,,La Paști”.

Câteva poezii versifică aspecte din textul rugăciunii ,,Calea crucii”, poeta însoțindu-l pe Isus spre Golgota: ,,Purtând pe umeri crucea grea”, ,, Isuse...”. Isus este salvatorul omenirii (,,O, Doamne!”, ,,Trimis-a”).  Un ciclu de poeme sunt dedicate Fecioarei Maria, în care unele ecouri din poezia mariană a lui Mihai Eminescu, ,,Rugăciune” se contopesc cu viziunea de sorginte populară, în cadențări apropiate de lirica folclorică: ,,Preasfântă Fecioară”, ,,Ești Măicuța Domnului”, ,,Sfântă Marie”, ,,Sfântă Fecioră-Marie!”, ,,Măicuță sfântă”, ,,Rugăciune”. Tot un mijlocitor între oameni și Dumnezeu este și ,,Părintele Arsenie Boca.”

Obiceiuri și tradiții legate de marile sărbători religioase își găsesc exprimarea lirică adecvată: ,,Colind”, ,,Colindătorii”. Paștile  (,,De Paști”) înseamnă și reîntoarcerea acasă, la părinți. Sărbătoare Învierii (,,Adevărat”)  aduce cu ea ,,Speranța, biruința, mântuirea, lumina”.

Tendințele moralizatoare din unele poeme (,,Suntem”, ,,Atâta grabă”), gâtuie fiorul liric. În partea a doua a volumului mediul familial este mai prezent. Aflăm poezii dedicate părinților ,,Tata”, ,,Pentru tăticul meu”, ,,Învață-mă, mamă, să râd! Să nu pleci!”, ,,Mămico dragă...”, ,,Mama”, ,,Te rog,Doamne”). Pentru ei, poeta  pune ,,faguri de rugă prin liniștea rece,” (,,Pentru tăticul meu”). Poeziile cu tentă patriotică (,Răsfoind istorii”, ,,Mi-e dor”, ,,Tu, credința  de-o slujești, patria tu ți-o servești!”,  ,,Îndemn”) coboară spre maniera poetică a lui Dimitrie Bolintineanu și  sunt ,,materie primă” pentru așa-zișii suveraniști, la modă,  astăzi și la noi.

 Poezia ,,Povestea neamului” reia  unele aspecte din capitolul X, din romanul ,,Baltagul” al lui Mihail Sadoveanu. Portretul muntenilor, creionat aici de Mihai Sadoveanu, este extins de poetă,  la întreg neamul românesc

Auroarea  versifică niște legende: ,,Cele patru lumânări”, ,,Legenda florii de crin”, ,,Povestea rândunicii”, ,,Împărat și slujitor”, ele încheind volumul.

Citind și alte poezii ale sale, o numeam pe Nadia Urian Linul, ,,poeta gerunziului”, pentru preferința ei pentru acest mod verbal. După lectura acestui volum aș numi-o ,,poeta enumerațiilor”. Ele sunt frecvente și sunt compuse de obicei din trei termeni, uneori din patru: ,,și-i dau și măsură, și rugă,  și gând.” (,,În dangăt de clopot”), ,,Prin șoapte, rugi, uitări, iertări recheamă iar iubirea!” (,,Ăst sfat eu astăzi l-am primit”).

Poeta își onorează mottoul cărții sale: ,,Poezia mea /e cântec și speranță/și rugă înălțată către cer!”. Încrederea în Dumnezeu, calea spre el,  trebuie să fie  pavate cu fapte bune, cu credință, cu rugăciune, cu speranța în mântuire (,,Sunt pozitiv!”), este concluzia poetei și citindu-i poeziile sale religioase, ea reușește  să ne contamineze și pe noi.

                                                                Ion Radu Zăgreanu