Poiana Ilvei - poiana sufletului românesc !

Cea de-a XVIII-a ediție a Festivalului de colinde și obiceiuri de iarnă ilvene s-a desfășurat în acest an la Poiana Ilvei. Căminul cultural spațios, bine îngrijit - o adevărată casă de cultură - a fost o gază primitoare pentru cei peste 500 de spectatori care au urmărit formațiile participante cu sufletul la gură! Primarul Eugen Bența împreună cu preotul Leon Pop și conducerile școlilor din cele șase localități ilvene care găzduiesc prin rotație, iată de 18 ani, acest festival, au gîndit și au pus in scenă un festival Adevărat cu A mare!
Eu nu sunt un cunoscător al Ilvelor iar in Poiana Ilvei am poposit pentru prima dată! Mi-a plăcut însă atât de mult ceea ce am întâlnit acolo încât mă declar îndrăgostit de comuna aceasta cu nume de basm! Mi-a plăcut simplitatea primarului Eugen Cristian Bența și sinceritatea cu care ne-a primit. M-au încântat zecile de copiii veniți de pe toate văile ilvene în costume absolut fabuloase! M-a cucerit zumzetul calm al sălii căminului cultural plin ochi de oameni veseli, comunicativi, ordonați și sensibili la tot ce vedeau și auzeau! Mai presus de toate însă inima mea a vibrat deoarece a simțit în acest festival adierea Patriotismului neaoș românesc peste tot și peste toate detaliile acestei manifestări culturale unice! Poate ''sună ca dracul'' cuvântul patriotism, vorba junelui prim al politicii post decembriste de pe la noi Don Pedro. Dar oare nu ''sună ca dracul'' în ultimii 24 de ani in urechile unora tot ceea ce are farmec românesc? ''Industrie românească'', ''agricultură românească'', ''școală românească'', ''minte românească'', ''folclor românesc si tradiii românești'', ''neam românesc'', ba chiar și limba românească - toate sună ca dracul în urechile unora care ne invață noul abecedar al lumii! Poiana Ilvei este însă poiana patriotismului ți a spiritualității românești, o redută strămoșească rezistând în fața puhoiului adus de furtună! Câtă vreme însă mai avem dascăli ca în cele șase localități ilvene, câtă vreme mai avem oameni ca astriștii înfrățiți cu stelele și cu luceferii de ziuă, ca Ioan Seni sau Pavel Berengea - vom avea mereu pe această vale a Someșului și printre munceii Ilvelor sfinți mărturisitori ai credinței străbune ortodoxe și sfinți păstrători ai falnicei identități românești. Duminică la Poiana Ilvei, cuprins de magia colindelor isvorâte din sâmburele nemuritor al viței daco-romane am înțeles cu mintea și cu sufletul de ce Bunul Dumnezeu a hărăzit acestor meleaguri poeți de geniu, scriitori neîntrecuți și chiar Sfinți Mărturisitori...
Și pentru că noblețea obligă, toate au fost în acest festival la locul lor. Politicienii, cu merite mai mari sau mai mici în organizarea festivalului au vorbit decent și la obiect, organizatorii și-au păstrat optimismul de care este nevoie în astfel de cazuri, spectatorii au aplaudat generos iar artiștii...copiii din Lunca Ilvei, Ilva Mare, Ilva Mică, Leșu Ilvei, Măgura Ilvei, Poiana Ilvei precum și invitații din Budacu de Sus și Lechința au fost niște îngeri care au vestit Nașterea Domnului așa cum se cuvine!
Senatorul Dorin Dobra, cu inima sa de dascăl a rostit un discurs ''a la Avram Iancu'' ( care a dat cândva comandă moților înainte de bătălie - No hi fraților! ) : ''dragi oameni buni știu ce așteptați de la noi politicienii - să tăcem și să facem! Subscriu și acționez''. Alexandru Pugna vicele județean, ne-a reamintit că dacă tradiții nu sunt nimic nu este și nu va mai fi pe meleagul românesc iar Ioan Nelu Simionca (în conștințele ilvenilor tot Vicepreședintele Consiliuui Județean pentru Cultură al județului!!!) ne-a spus că localitățile ilvene sunt un reper de demnitate și de seriozitate în păstrarea tradițiilor românești.
Pe scenă s-au rostit nume importante implicate în organizarea festivalului. Leonida Ștefănescu - generalul învățământului bistrițean acum 18 ani ( implicat in organizarea ediției I ), profesorul Alexandru Ureche, dăscălița Ioana Dragotă, preotul Leon Pop, dascălul Tudor Radu de la Valea Măgurii, dăscălițele Viorica Bălan și Elena Rusu de la Budacul de Sus. În mod evident mulți dascăli merituoși, oameni frumoși la chip și la suflet au stat într-un anonimat frate cu smerenia creștină veghind acest festival din culise după ce au trudit cu greu la organizarea lui. Mi-ar fi plăcut tare mult să le scriu numele în aceste rânduri, Însă cum lucrul acesta nu a fost posibil se vor mulțumi de bună seamă cu zâmbetele fericite ale copiilor deveniți îngeri pentru o zi prin truda lor apostolicească...
Să nu uit un fapt important - a fost invitată la Poiana Ilvei și Cornelia Ardelean. A venit la întâlnirea cu publicul zâmbind. Apoi a colindat și a cântat câteva melodii din tezaurul de la Ocnița cu toată ardoarea pe care ți-o dă revenirea pe o scenă - cea din Poiană!- după...douăzeci de ani. Prezența sa în festival a fost ca o binecuvântare și pentru propriul ei suflet și, cred eu, și pentru sufletele spectatorilor...
Ediția a XIX -a a Festivalului de colinde și obiceiuri ilvene o va găzdui anul viitor Măgura Ilvei. Mi-e drag acest festival pentru că perenitatea lui ne spune răspicat că se poate! Se mai poate să bem apă de la isvor și nu din ulcior! Mi-e drag acest festival pentru că prin continuitatea și consistența sa ne spune răspicat că da, mai avem, încă mai avem cum ar spune Poetul - și Someș și Olt și Prut și Trotuș și alte râuri... totuși!
Poiana Ilvei - poiana sufletului românesc curat! La mulți ani nepieritor stejar românesc!