Portret. Bocskai Eliza-Blanka, de la " Andrei Mureșanu", a tipărit o carte la absolvirea liceului

Bocskai Eliza-Blanka este elevă a Colegiului Național Andrei Mureșanu, în clasa a XII-a B și membră a echipei de reporteri de liceu a ziarului cnamonline. Printre pasiunile ei se numără scrisul, cititul și sentimentele, așa cum declară ea „sentimentele sunt pasiunea mea, îmi place să discut cu oamenii”. Eliza își ghidează viață după valori precum iubirea, determinarea, dreptatea, puterea sufletească, punctualitatea, respectul, autenticitatea, având ca motto în viață ideea că iubirea este foarte importantă.

Eliza s-a alăturat echipei de reporteri de liceu în martie 2018, la îndemnul profesoarei de limba și literatura română, Aurelia Hîruța, care a susținut-o, oferindu-i, astfel, un imbold. Eliza s-a integrat rapid în echipă, împrietenindu-se cu membrii acesteia. Astfel, după implicarea în publicații și după participarea la diversele activități organizate, s-a închegat o echipă frumoasă și unită.

Eliza mărturisește că, după clasa a X-a, a realizat cât de mult contează pentru ea echipa de juniori și că aceasta a ajutat-o să-și construiască identitatea.

Despre cea mai frumoasă amintire pe care o are de la reporteri, Eliza își amintește cu nostalgie: „Cea mai frumoasă amintire se leagă de prima festivitate de premiere din cadrul echipei noastre, pe care am prins-o în clasa a IX-a. Am primit diplome și cărți, am râs și am plâns, am zâmbit și am povestit, am discutat despre anul respectiv.”

Printre alte amintiri care au rămas în sufletul Elizei se numără excursiile și proiectele din Franța și Balcic, cât și scrierea articolului despre inaugurarea tăbliței comemorative, de la intrarea în liceu.

Cât privește articolul la care i-a plăcut cel mai mult să lucreze, Elizei îi este greu să aleagă: „M-am gândit mult la asta, sunt mai multe, niciodată n-am putut să aleg: «Interculturalitatea la ea acasă», «Lions Quest», «Conservarea perilor seculari, realitate simultană cu nevoia igienizării» și cel despre Balul Bobocilor al secției maghiare, pe care generația mea l-a organizat.”

Experiența de reporter de liceu a jucat un rol important în formarea sa: „Orice aș fi avut, chiar mi s-a înrădăcinat datorită reporterilor: să fiu punctuală, să fiu serioasă, să lucrez cu detaliile, să termin ceea ce am început, să comunic.”

Eliza are și un sfat pentru viitoarele generații de reporteri: „Dacă vrei să faci jurnalism, trebuie să te dedici, să nu lucrezi cu jumătăți de măsură, fiindcă te va măcina.”

Printre realizările Elizei se numără voluntariatul la cotidianul „Răsunetul” timp de o vară, scrierea a numeroase articole, implicarea în organizarea balurilor, faptul că a fost șefa clasei timp de trei ani și un volum de poezii publicat anul acesta la editura CHARMIDES. Coordonat de Țărmure Gavril și intitulat „Triolein(ă)”, volumul a fost realizat sub îndrumarea profesoarelor Sztankovszky Enikő Zsuzsanna, Monica Gabriela Strungar și Aurelia Hîruța. Ea îl descrie ca fiind o idee destul de îndrăzneață, prin care a vrut să arate ce este frumos la fiecare dintre cele trei limbi pe care le vorbește: maghiara, româna și engleza. Titlul volumului se referă la o grăsime vegetală din care se fac majoritatea săpunurilor, Eliza fiind inspirată de ideea că acestea curăță impuritățile tot așa cum limba vorbită curăță sufletul.

Planurile de după terminarea liceului sunt bine stabilite: „O să mă prezint la examenul de admitere de la Facultatea de Drept, la UBB, iar planul B este să încerc Studii Europene.”

Dacă ar fi să-și dea un sfat, ei, cea de la începutul liceului acela ar fi să nu ia lucrurile chiar atât de în serios. „Câteodată mă iau prea în serios”, mărturisește ea.

Oamenii care au inspirat-o să ajungă ea, cea de astăzi sunt numeroși: „Cei care nu se încadrau într-un anumit tipar, cei care se vedea, la exterior, că au ceva de zis, cei care și-au început perfecționarea interioară de pe acum, cei cărora nu le-a fost frică să vorbească despre ceea ce simt, cei care au încercat, au făcut un efort să mă includă și pe mine în lumea lor, mulți dintre foștii colegi de la reporteri și un prieten. M-au inspirat, apoi, cele trei profesoare care m-au ajutat cu cartea, doamna Hîruța, doamna Strungar și doamna Sztankovszky și nu în ultimul rând mama, tata și sora mea.”

Ioana-Eliza Pop, reporter de liceu