Pr. Vasile Beni: Buna Vestire conţine în sine, în mod virtual, toate praznicele creştine

Dragii noştri credincioşi!

           Buna-Vestire este, înainte de toate, bucurie. Căci primul cuvânt pe care Arhanghelul Gavriil l-a grăit către Fecioara Maria, când a venit să-i aducă cea mai mare veste din istoria omenirii, a fost „Bucură-te ceea ce eşti plină de har!” Sfântul Ioan Damaschin (sec. al VIII-lea), avea să replice: „Singurul eveniment nou sub soare este întruparea Fiului lui Dumnezeu!”.

      Este una din cele mai vechi sărbători închinate Maicii Domnului, fiind singurul praznic din ciclul mariologic care are un temei biblic. Este o sărbătoare a bucuriei, care anunţă începutul mântuirii.

         Buna Vestire conţine în sine în mod virtual toate praznicele creştine şi odată cu acest eveniment se inaugurează ,,plinirea vremii" (Gal. 4, 4) şi se descoperă ,,taina cea din veci ascunsă" (Efes. 3, 9), după expresiile pauline. Acum Fiul lui Dumnezeu se pogoară în pântecele Fecioarei Maria prin Duhul Sfânt pentru a Se înomeni, Buna Vestire este rădăcina sau temeiul tuturor praznicelor, întrucât toate celelalte momente importante ale iconomiei mântuirii sărbătorite în cadrul anului bisericesc derivă din ea.

      Buna Vestire constituie sfârşitul făgăduinţelor pentru venirea lui Mesia şi începutul mântuirii pentru om. Acum se împlinesc toate profeţiile Vechiului Testament, iar prin acceptarea de către Sfânta Fecioară Maria a acestei lucrări divine, întreg neamul omenesc se pregăteşte pentru eliberarea de sub robia păcatului şi a morţii.   

      „Fără Buna Vestire nu avem nici Crăciun, nici Paşte", spunea un cunoscut părinte. În acest sens, putem afirma că toate celelalte praznice sunt cuprinse virtual în praznicul Bunei Vestiri sau că praznicul de astăzi este „început" al tuturor celorlalte.  Acum „taina cea din veci ascunsă" cum o numeşte Sfântul Apostol Pavel, adică felul în care Dumnezeu va răscumpăra pe omul căzut în păcat, nu numai se descoperă, ci şi începe să se înfăptuiască prin zămislirea dumnezeiescului Prunc.

       Dacă ar trebui să facem o sinteză a celor spuse mai sus cu referire la această dumnezeiască, minunată şi frumoasă sărbătoare am putea spune că Tatăl a ales-o, Fiul S-a Întrupat , iar Duhul Sfânt a adumbrit-o.

 Maica Domnului este cea aleasă să participe la taina iconomiei mântuirii într-un chip unic, zămislind trupeşte fără tată de la Duhul Sfânt, pe Fiul cel născut din veac devenind „Născătoare de Dumnezeu".

         Apropiindu-mă de încheiere vă îndemn să nu uităm să-i cerem ajutorul celei ce l-a purtat în pântece pe Fiul lui Dumnezeu, celei care a mijlocit pentru mirii de la nunta din Cana Galileii, pentru că asemenea unei mame ne poartă de grijă fiecăruia dintre noi şi mă opresc la versurile poeziei Răsai asupra mea, de Mihai Eminescu:

,,Răsai asupra mea, lumină lină,

Ca-n visul meu ceresc d-odinioară;
O, maică sfântă, pururea fecioară,
În noaptea gândurilor mele vină.

Speranța mea tu n-o lăsa să moară

Deși al meu e un noian de vină;
Privirea ta de milă caldă, plină,
Îndurătoare-asupra mea coboară.

Străin de toți, pierdut în suferința

Adâncă a nimicniciei mele,
Eu nu mai cred nimic și n-am tărie.

Dă-mi tinereța mea, redă-mi credința
Și reapari din cerul tău de stele;
Ca să te-ador de-acum pe veci, Marie!”: