Pr. Vasile Beni: Care este cel mai mare și cel mai mic dar pe care îl primim când participăm la Sfânta Liturghie

  Se povestește că într-un sat din Ardeal, în timpul războiului oamenii au fugit la biserică……..Bătrânii din sat spuneau mereu după aceea:
„Ne-a salvat Liturghia!”

                        Dragii și bunii noștri credincioși!

       Participarea la Sfânta Liturghie aduce mari binecuvântări și daruri sufletești și trupești, pentru că ea este centrul vieții Bisericii și întâlnirea noastră vie cu Hristos. Iată câteva dintre cele mai importante daruri pe care le primim atunci când participăm cu credință, evlavie și deschidere de inimă la Sfânta Liturghie:

       1. Împărtășirea cu Hristos – unirea cu Dumnezeu. Cel mai mare dar este acela că ne putem împărtăși cu Trupul și Sângele lui Hristos, devenind „părtași firii dumnezeiești” (II Petru 1,4). Aceasta este hrana nemuririi, izvor de sfințenie, întărire și vindecare sufletească și trupească:„Cel ce mănâncă Trupul Meu și bea Sângele Meu are viață veșnică” (Ioan 6,54).

     2. Iertarea păcatelor. În cadrul Liturghiei, Biserica se roagă pentru iertarea păcatelor noastre. Participarea cu pocăință sinceră și cu spovedanie aduce iertarea păcatelor și curățirea sufletului. La Împărtășanie primim „spre iertarea păcatelor și spre viața de veci”.

       3. Cuvântul lui Dumnezeu. Evanghelia se citește și se tâlcuiește în cadrul Liturghiei, iar prin el mintea ni se luminează, sufletul ni se trezește, și învățăm să vedem viața în lumina lui Hristos. „Cuvântul Tău este făclie picioarelor mele și lumină cărărilor mele” (Psalm 118,105).

      4. Liturghia ne aduce pace, liniște sufletească, mângâiere în suferințe și nădejde în necazuri. Este locul unde durerea se transformă în rugăciune, iar tulburarea – în odihnă a inimii: „Pacea Mea o dau vouă; nu precum dă lumea v-o dau Eu” (Ioan 14,27).

       5. Întărirea legăturii cu ceilalți – comuniunea în Hristos. La Liturghie nu suntem singuri: suntem o familie duhovnicească. Aici învățăm dragostea, iertarea, smerenia și unitatea. De aceea, se numește și „Liturghia obștească” – a tuturor. „Căci unul este Pâinea, un trup suntem mulți, că toți ne împărtășim dintr-o Pâine” (I Corinteni 10,17).

      6. Sfințirea vieții și ocrotirea de ispite. Cei care participă cu regularitate la Sfânta Liturghie primesc o putere nevăzută împotriva păcatului, ispitele devin mai ușor de biruit, iar gândurile se limpezesc. Hristos devine tăria vieții noastre: „Cine este cu Dumnezeu, acela este mai tare decât toată lumea”.

      7. Ascultarea rugăciunilor și ajutorul dumnezeiesc. În timpul Liturghiei, preotul rostește rugăciuni pentru toți cei prezenți, vii și adormiți. Cei care participă cu credință la Liturghie sunt pomeniți, sunt ridicați în rugăciune și primesc ajutor dumnezeiesc în nevoile lor: „Doamne, pomenește pe cei ce ne-au rugat pe noi nevrednicii să ne rugăm pentru dânșii”.

      8. Pregătirea pentru veșnicie. Participarea la Liturghie ne ajută să ne pregătim pentru întâlnirea cu Dumnezeu, pentru că Liturghia este icoana Împărăției Cerurilor,  o gustare din viața cea veșnică: „Fericiți cei chemați la Cina Nunții Mielului!” (Apocalipsa 19,9).

        Cel mai mic dar primit la Sfânta Liturghie – este gândul cel bun, schimbarea lăuntrică, sădirea unui început. Pentru unii, poate că Liturghia aduce doar o singură lacrimă, un gând:
„Trebuie să mă spovedesc... trebuie să mă schimb... Dumnezeu m-a atins...”Poate părea puțin, dar e sămânța pocăinței, și în ochii lui Dumnezeu, este începutul întoarcerii acasă. Chiar și o singură clipă de tresărire a inimii, dacă e sinceră, este un dar sfânt.                                         Însă și „cel mai mic” dar primit la Liturghie este infinit mai prețios decât orice dar lumesc, pentru că vine din harul lui Dumnezeu și are puterea să mântuiască. În acest sens Sfântul Ioan de Kronstadt spunea:
„Fiecare Sfântă Liturghie este o răsuflare a lumii. Dacă ea s-ar opri o zi, lumea ar muri sufletește”.

          Cum a salvat o Sfântă Liturghie un sat întreg. Se povestește că într-un sat din Ardeal, în timpul unui război, soldații străini se apropiau, pradă și moarte urmau să vină. Oamenii fugeau care încotro, dar preotul satului a spus: Nu ieșim din biserică până nu facem Sfânta Liturghie. Dacă Dumnezeu e cu noi, cine va fi împotriva noastră?”                               Au intrat în biserică, au aprins lumânările, și preotul a început Liturghia cu lacrimi. Oamenii au cântat împreună cu frică, dar și cu nădejde.                                                                                                            Când a ajuns la „Cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste să vă apropiați!”, s-a auzit un strigăt afară. Soldații s-au oprit la marginea satului și, inexplicabil, s-au întors din drum. N-au mai venit.          Bătrânii din sat spuneau mereu după aceea: „Ne-a salvat Liturghia!”

    Participarea la Sfânta Liturghie nu este o simplă „obligație religioasă”, ci este izvor de viață, vindecare, luminare și sfințenie. Cei care vin la Liturghie cu credință primesc mult mai mult decât își pot închipui – primesc chiar pe Dumnezeu. Amin!

Vă doresc să fiți binecuvântați și să nu uităm ca sus să avem inimile!

Pr. Vasile Beni