Pr .Vasile Beni: Povestea vieţii fiecăruia dintre noi

Dragii noștri credincioși!

Pilda Fiului risipitor (Lc.15,11-32), așa cum este înscrisă în calendar, este cea mai extinsă ca paginaţie în Sfintele Evanghelii. În aceasta, Mântuitorul Iisus Hristos spune mai multe decât în celelalte pilde pe care le-a rostit. Pilda aceasta numai Dumnezeu o putea spune, căci limba omenească nicicând n-a putut cuprinde în mai puţine cuvinte, mai simplu şi mai profund, toată tragedia omului peste care El revarsă un ocean de iubire şi înţelepciune.

Cred că nicio pildă nu ne înmoaie mai mult inimile şi ne predispune spre o mai profundă meditaţie decât această relatare a Mântuitorului despre rătăcirea, zbuciumul sufletesc şi întoarcerea fiului celui numit rătăcitor. Şi cred că nu e om care să nu se poată regăsi în această parabolă, indiferent de aşezarea sa spirituală.  Am putea-o numi chiar şi ca fiind ,,povestea vieţii fiecăruia dintre noi” pentru că fiecare ne regăsim într-un personaj din această Evanghelie sau într-una din etapele pe care Evanghelia ni le descrie. Singura problemă ar putea fi la o astfel de raportare firească, că nu am parcurs-o încă pe toată, că am ajuns cu firul poveştii doar până la un punct. Unii abia au plecat de acasă, alţii sunt supăraţi pe fraţii lor risipitori, iar cei mai mulţi se află încă bâjbâind prin noroi după roşcovele aruncate porcilor.

Nu știm ce l-a determinat pe fiul cel mic să-și ceară partea de avere și să plece de acasă. Știm însă, că atunci când ajunge la necaz își aduce aminte de tatăl său, se reîntoarce și Tatăl îl primește cu bucurie. Observăm aici, despre bunătatea lui Dumnezeu, care iartă, ajută și se bucură de întoarcerea fiecărui păcătos.

Bunătatea unui tată care se revarsă asupra tuturor fiilor Săi fără deosebire, chiar şi atunci când aceştia au greşit, împlinindu-se prin aceasta cuvintele psalmistului David care în psalmul 135, mărturiseşte de douăzeci şi şase de ori: „că în veac este mila Lui”.

Un mare teolog,  Lagrange, mare biblist al secolului trecut, comentând această pildă spunea că dacă tot Noul Testament s-ar pierde, sau toată Biblia ar fi pierdută și ar rămânea numai parabola aceasta a Fiului risipitor, s-ar putea reconstitui din ea toate atributele lui Dumnezeu. Toată relația lui Dumnezeu cu omul, toată relația omului cu Dumnezeu, dar și a omului cu om.  Aceasta ne învață Biblia, spunea el, ce este Dumnezeu, în ce raport se găsește Dumnezeu cu omul, în ce relație se găsește omul cu Dumnezeu și omul cu omul de lângă el. Avem o  perlă a întregii Scripturi, giuvaerul Noului Testament. Prin pilda Fiului risipitor, Dumnezeu vrea să ne învețe că pocăința nu este niciodată prea târzie, cu condiția ca aceasta să fie sinceră și deplină. Uneori și păcatul este un mijloc și o cale de a privi spre Dumnezeu. El poate deveni sursă și prilej de reorientare, dar și conștientizarea unei stări de fapt, devenind începutul îndreptării noastre.

Ca mesaj al Evangheliei, în contextul actual al acestei cuvântări, în încheiere, m-aș opri la unul dintre marii scriitori ruși, Dostoievski, care aflându-se pe patul de moarte și-a chemat soția și copiii și a cerut să-i fie citită pilda fiului risipitor. Și apoi le-a zis: „Chiar dacă nenorocul vă va face să vă îndepărtați de Dumnezeu, să nu vă pierdeți încrederea în Dumnezeu, care-i bun și vă va ierta, dacă vă veţi întoarce la El cu toată inima”. Scrierile lui sunt asemănate cu Sfintele Evanghelii și dacă s-ar pierde toată Sfânta Scriptură și ne-ar rămâne pilda Fiului risipitor ne-ar fi de-ajuns, pentru că ea ne descrie zbuciumul sufletesc al omului care se îndepărtează de Dumnezeu. Şi toți ne îndepărtăm sau ne-am îndepărtat nu de puține ori de Dumnezeu, într-un fel sau altul, dar este foarte important să ne reîntoarcem. Nu avem decât  de câștigat.

Amin!

Pr.Vasile Beni