PRO-VERBE: Acolo unde există putere nu există iubire, acolo unde este iubire nici o putere nu rezistă

       Ai fost mândrul împărat al unui bogat și întins imperiu, toată puterea lumii a fost a ta  și nimeni nu își mai aduce aminte de tine, de parcă n-ai fi fost. Viața ta o fost o bătaie de aripă a unui fluture sau un bâzâit de bondar. Ai avut în mâini puterea lumii dar ai trăit nefericit, preocupat doar să nu o pierzi și ai murit urât de toți cei pe care i-ai nedreătățit, începând cu propria ta familie.

            Ce rămâne din ce trece?

            Amintirea faptelor unui pescar, a unui păstor sau a unui țăran scrise în sufletele oamenilor durează cât toate vremurile și îi face pe oameni prin generații să se plece când le aud acetora numele. Îmbrăcați cât să nu le fie frig, mâncând cât să nu moară de foame, acești oameni au avut grația divină de a duce cu ei și a răspândi oceane de înțelepciune și iubire peste oameni și apostoli au fost numiți. Numai iubirea rămâne din ce trece și numai ce scriem în sufletul oamenilor străbate vremurile.

         De unde știm noi toate acestea: De la Isus, Mântitorul sufletelor noastre, cel care cu iubire a învins toate puterile malefice ale acestei lumi începând cu cea a uriașului Imperiu Roman, care a devenit creștin în întregime. Adică supus Lui, care purta și răspândea dumnezeiasca lege a iubirii.

           Într-o conferință dedicată „peronalității umane deplin realizate” filosoful și psihologul Karl Gustav Jung arată că acest principiu a fost înfăptuit prin opera sa mundană de Isus Cristos, ca purtător al spiritului divin, și el a răsturnat lumea și a întors-o de la pieirea în demonia puterii așa că să nu uităm că  acolo unde există putere nu există iubire, acolo unde este iubire nici o putere nu rezistă