Din "Fântâna darurilor"

Părintele Alin Cîndea: Eliberați prin iubire, nu prin putere

Pr. Alin Ciprian Cîndea, preot al Misiunii Greco-Catolice din Paris

Într-o lume tot mai apăsată de neliniște și teamă pentru ziua de mâine, cuvântul lui Isus din Evanghelia după Matei răsună cu o forță eliberatoare: „Nu vă îngrijorați pentru viața voastră… Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate acestea vi se vor adăuga” (Mt 6,25.33). Nu e o chemare la indiferență, ci la încredere profundă, la o viață întemeiată nu pe grija pentru sine, ci pe fidelitatea iubitoare a lui Dumnezeu.

Această Duminică este luminată de sărbătoarea Sfinților Apostoli Petru și Pavel, stâlpi ai Bisericii și martori ai unei credințe care a transformat lumea nu prin putere, ci prin iubire dăruită până la capăt. Petru, pescarul galileean, devine păstorul turmei, iar Pavel, fostul prigonitor, devine vestitorul neamurilor. Amândoi învață să răspundă unei singure întrebări esențiale: „Mă iubești?” (In 21,17). Iubirea lor față de Cristos nu a fost sentimentală, ci concretă: o viață oferită celorlalți, o viață fără siguranțe, dar plină de sens.

Sfântul Pavel mărturisește că „puterea lui Dumnezeu se desăvârșește în slăbiciune” (2 Cor 12,9), și tocmai prin slăbiciuni, prin suferințe, prin renunțări, a devenit tare. Petru, cel care s-a temut și a căzut, ajunge să păstorească cu umilință și credință. Amândoi arată că adevărata libertate începe, așa cum spunea Maurice Zundel, „acolo unde încetează teama pentru propria viață.”

Papa Francisc insistă adesea că „o Biserică săracă pentru cei săraci” nu este un ideal utopic, ci o necesitate evanghelică. Adevărata caritate nu pornește din surplus, ci din iubire. Nu se naște din siguranță materială, ci din curajul de a te încrede în Dumnezeu și de a trăi cu brațele deschise către celălalt. Biserica primară, zidită pe martiriul și mărturia lui Petru și Pavel, nu a cucerit lumea prin forță, ci prin această logică a dăruirii.

În fața grijilor vieții, Cristos ne invită să ne reorientăm inima. Nu frica, ci iubirea trebuie să ne conducă. Nu grija pentru noi înșine, ci deschiderea spre voința lui Dumnezeu. Sfântul Augustin ne amintește că „neliniștea inimii este semnul că sufletul a fost făcut pentru Dumnezeu.” Petru și Pavel au învățat să transforme această neliniște în încredere. De la ei învățăm că nu vom fi liberi când vom controla totul, ci când vom iubi cu totul.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5