Prof. dr. Dorel Cosma, managerul Palatului Culturii: Păstraţi cultura şi duceţi-o mai departe, un popor fără cultură este un popor inexistent! Am găsit variante să mergem spre publicul nostru, cultura nu are pauză în pandemie!

          Rep.: - Deşi nu de multă vreme au avut loc alegeri parlamentare şi încă se analizează rezultatele, pentru mine şi invitatul meu, cea mai importantă este politica culturii. Ne aflăm în prag de decembrie şi la final de an cultural, un an cultural atipic. Multe dintre proiectele culturale propuse de Palatul Culturii la început de an s-au finalizat chiar dacă CoVid-ul a pus „stăpânire” peste noi.

          Dorel Cosma: - Îi felicit pe cei care ne vor reprezenta în Parlament. Sperăm să avem o viaţă mai bună, o viaţă mai liniştită şi plină de spor în cultură.

          Rep.: - Domnule director, cum ar trebui, cei care ne vor reprezenta în Parlament, să atragă atenţia asupra culturii? În campaniile electorale, subiectul  „Cultură” este atins doar tangenţial. Cât de importantă ar trebui să fie pentru ei cultura, Bistriţa-Năsăud fiind un judeţ care încă mai are cultură vie. Într-un top, evenimentele realizate la Palatul Culturii se află la loc de cinste, locul II sau III, după Capitală. Ce ar trebui să însemne, pentru cei care pornesc acum în Parlament, cultura judeţului lor?

          Dorel Cosma: - Sigur că, în general, cultura a rămas o „Cenuşăreasă” în sfera preocupărilor atât parlamentare, cât şi guvernamentale.  În general, mulţi merg pe ideea „lasă că se poate şi aşa”, neglijând aspectul cultural şi uitând că această importantă sferă este cu bătaie lungă şi că un popor fără cultură este un popor inexistent.  La fel de adevărat este că nu suntem departe de această idee. Dacă privim în jurul nostru şi vedem câte aspecte, câte lucruri lipsite de civilizaţie se întâmplă, acestea se pot explica prin necesitatea şi lipsa efectului educaţiei culturale, şi a educaţiei, în general. De aceea, cred eu că ar trebui să existe o preocupare permanentă pentru cei care ajung să ne reprezinte acolo. Ar trebui să existe un profil cultural la fiecare dintre cei care au primit un vot, ar trebui să privească în urmă la judeţul care i-a propulsat, să nu fie doar o discuţie sau un moment de campanie despre cultură ci, efectiv, să distribuie cultura mai departe, să o sprijine. Dar, toate acestea, evident, depind şi de profilul cultural al celui în cauză. Când acest profil cultural lipseşte şi când doar aspectele de cointeresare personală devin obiective principale, atunci cultura devine uitată şi lăsată deoparte. Din fericire, atât în Bistriţa, cât şi în judeţ, cultura nu s-a împiedicat de astfel de situaţii critice, au fost doar nişte mici bariere care au stopat într-un fel elanul,  dorinţa de a face mai mult. Dar ne-am bucurat de colegi, de oameni care lucrează în acest sistem al culturii şi care au înţeles foarte bine şi profund aspectul şi utilitatea culturii în viaţa unui neam.

          Rep.: - La începutul anului 2020, nu ne-am gândit că peste lume va veni acest virus. Suntem la finalul anului, la bilanţ, ca să spunem aşa, pentru că nu vor mai fi evenimente majore, după cum a anunţat şi domnul primar, nu vom avea nici artificii, nici concerte, ceea ce este normal, trebuie să ne distanţăm, să ne ferim în continuare pentru binele nostru, al tuturor. Cum a „prins” instituţia Palatul Culturii această pandemie, un lucru nemaiîntâlnit la nivel mondial. În timp ce alte instituţii şi-au închis porţile, aici s-a mers mai departe şi s-au organizat o serie de evenimente. Cum aţi reuşit să găsiţi soluţii adaptate vremurilor?

          Dorel Cosma: - Sigur că şi în sfera culturii ne-a lovit rău această pandemie, poate că este unul dintre domeniile cel mai rău lovite, alături de HoReCa. Nu putem spune că nu am fost într-o situaţie de-a dreptul critică dar, cum spuneam şi la început, cultura nu are linişte, nu are momente de pauză, nu poţi avea momente de pauză, trebuie să fim mereu în activitate, trebuie să fii mereu prezent, trebuie mereu să găseşti soluţii. De aceea, în cadrul Palatului Culturii Bistriţa, am încercat să găsim variante prin care să mergem spre publicul nostru, spre publicul pe care altădată îl aşteptam cu braţele deschise în sala de spectacole sau la scenele amenajate special pentru o serie de evenimente. De data aceasta am găsit alte modalităţi utilizând tehnologia modernă online, prin aplicaţia zoom sau prin mijloacele audio-vizuale pe care instituţia le are – posturi de radio, reviste. Evident, împreună cu mass-media locală, la care am făcut apel şi ne-am mobilizat pentru a oferi o serie de activităţi pe care le-am propus publicului, în cadrul unor emisiuni speciale pe care le-am realizat, fie la radio, fie la televiziuni locale, am încercat să ne adresăm unui public foarte variat, să oferim, aşa cum o făceam de obicei în cadrul unui spectacol, să fim pe gustul diferitelor vârste ale spectatorilor noştri. În această idee, am iniţiat manifestări pentru cei mici cu trupa noastră de teatru „Alexandru Misiuga”, manifestări pentru adulţi, pentru iubitorii de literatură, pentru iubitorii de folclor. Au fost câteva emisiuni realizate şi la posturile naţionale de televiziune, filmări pe care apoi le-am redat. Chiar şi în această lună, peste o săptămână, vom avea una dintre filmările pregătite recent. În activitatea noastră am colaborat îndeaproape cu alte instituţii, cu Protopopiatul Ortodox din Bistriţa, cu Protopopiatul Greco-Catolic. Am avut o activitate continuă, adică, fluxul a fost permanent în instituţia noastră, nu am avut pauză, evitând sincopele şi evitând chiar şi şomajul, la care am apelat doar atunci când nu a mai fost posibil, când într-adevăr, porţile au trebuit să fie închise, dar nici atunci nu au fost închise total pentru că am găsit o echipă de lucru care să asigure continuitatea şi care să pregătească într-un fel terenul, după o lună de zile, pentru reîntoarcerea la activităţi a tuturor colegilor noştri. Am organizat această activitate pe departamente şi mă bucur că am reuşit să oferim şi artă plastică, să oferim şi muzică clasică, şi folclor, şi dansuri, toate activităţile pe care noi în general le-am realizat, nemaivorbind de literatură care, de asemenea, a câştigat teren. Dincolo de toate, am avut chiar şi manifestări de mare amploare cu caracter internaţional.

          Rep.: - O instituţie de rangul dumneavoastră, până la urmă, nu se poate închide şi nici acel sector administrativ, de contabilitate, de conducere a instituţiei, pentru că nu poţi închide porţile pur şi simplu. Ce părere aveţi despre instituţiile care, de exemplu, la Arad, au spus clar că se închid porţile. Acolo spectatorii şi personalul de la teatru au făcut o petiţie. Putem închide porţile culturii, putem pune lacătul şi să mergem toţi acasă?

Dorel Cosma: - Nu cred că este normală o astfel de situaţie, pentru că asta înseamnă o interdicţie, este o situaţie urâtă de tot, un gen de „botniţă totală”, ca să folosesc un termen foarte uzual.  O astfel de închidere a instituţiilor culturale, să ţi se interzică dreptul de a vorbi, de a oferi linişte sufletească într-un fel sau altul publicului spectator este dincolo de Constituţia României, este dincolo de modul nostru de existenţă, dincolo de democraţie. De aceea, nu aş putea niciodată să înghit o astfel de situaţie. Ne-am alăturat şi noi celor care au făcut o astfel de petiţie, care a circulat în întreaga ţară. Au fost câteva zeci de mii de semnături în acel moment, din toate sferele culturale, care au fost adresate mai departe Guvernului României, Preşedinţiei, pentru a găsi o soluţie. Cred că aici este importantă conlucrarea între forurile culturale şi forurile administrative. Trebuie să existe o colaborare şi să se găsească o soluţie, aşa cum s-a întâmplat şi la noi, dar acolo unde se merge pe ideea dictaturii, pe ideea de a-ţi pune pumnul în gură, de a-ţi spune noi conducem, noi dregem, de aici mai departe nu faceţi un pas se ajunge la astfel de situaţii. Noi am găsit această înţelegere, am găsit această modalitate de a conlucra, de a merge pe linia oficială, pe linia legală, fără să încălcăm niciuna dintre obligaţiile statuate la nivel central şi local şi, iată că, ne-am bucurat de aprecierile publicului, de aprecierile din mass-media, de aprecieri şi la nivel naţional, şi la nivel internaţional, lucruri care, zic eu, merg bine şi merg mână-n mână. Lucrurile nu trebuie forţate nici dintr-o parte, nici din cealaltă. Nu poţi să te gândeşti acum să faci manifestări culturale în care să aduni zeci, sute de oameni la scenă sau în centrul oraşului, prin care ai încălca automat tot ceea ce s-a stabilit la nivel naţional şi local, dar nici invers, să ţi se spună „nu faci nimic, nu faci nicio manifestare, nu transmiţi nimic online, deocamdată staţi pe loc, nu primiţi nici salarii, dacă puteţi să adormiţi în linişte fără să ne deranjaţi”. Sunt lucruri care nu sunt fireşti şi de aceea cred eu că această conlucrare este foarte bine venită şi Bistriţa, poate fi un model pentru foarte mulţi şi pentru localităţile mari ale României.

Rep.: - S-au păstrat toate reglementările impuse de autorităţi la evenimentele Palatului Culturii, iar la Festivalul Internaţional de Literatură şi Teatru a fost un comitet de patru oameni care a fost pe scenă, la distanţa stabilită, legătura cu ceilalţi s-a luat prin zoom, eveniment care se poate şi acum urmări pe facebook-ul Palatului Culturii, pentru că acolo sunt postate toate evenimentele, deci, totul s-a organizat conform reglementărilor sanitare. Într-adevăr, nu poţi închide cu totul cultura pentru că oamenii sunt deznădăjduiţi în această perioadă şi cred că, pentru ei, cultura este un balsam.

Dorel Cosma: - Aşa este. Să nu uităm că noi suntem un popor latin, un popor obişnuit cu buna veselie, cu bunul simţ. Nu suntem un popor rece, un popor distant. Chiar şi această regulă impusă de distanţare s-a realizat foarte greu tocmai datorită modului nostru de a ne exprima, de a ne simţi unii faţă de ceilalţi, de a fi alături. De aceea, nu trebuie să uităm ce înseamnă poporul x sau poporul y, să vedem cum putem să-l ajutăm să treacă de o astfel de etapă, dar nu înfrânându-i, blocându-i sau vrând să stagnezi din ceea ce înseamnă rădăcinile sale.

Rep.: - Credeţi că vom fi diferiţi după acest an, că se va schimba socializarea între noi? Într-adevăr, de câte ori ne întâlneam unul cu altul ne luam în braţe, ne pupam. Va avea de suferit această legătură dintre noi?

Dorel Cosma: - Da, sigur că va avea, pentru că, vrând-nevrând, ne-am obişnuit cu o modalitate de privi puţin lucrurile altfel, cu o anumită teamă. Atunci când ne întâlneam, explozia aceea a bucuriei de a ne revedea într-o zi sau alta, ducea la îmbrăţişări, ducea la urări de bine, de sănătate, acum suntem într-o stare în care îţi este frică să te apropii mai mult decât trebuie, îţi este frică să întinzi mâna, aştepţi şi priveşti cu foarte multă atenţie dacă cel din faţa ta îţi întinde mâna sau face doar semnul atât de bine cunoscut în care ne salutăm în această perioadă. Toate aceste lucruri şi-au pus o amprentă asupra noastră. S-a pus o amprentă atât asupra stilului nostru organizatoric, cât şi a stilului în care discutăm cu ceilalţi din jurul nostru, dar şi-a pus amprenta şi asupra concepţiei noastre de viaţă, asupra modului în care scriem, asupra modului în care ne exprimăm. Toate acestea au o influenţă asupra noastră. Dacă înainte scriai cu mult mai multă ardoare, cu mult mai mult patos, cu mult mai multă căldură sufletească, acum începi să devii din ce în ce mai distant, din ce în ce mai rece, puţin mai germanic, dacă vreţi.

Rep.: - Suntem oraşul Imnului Naţional şi v-aţi gândit că acest eveniment - Ziua Naţională a României - nu poate trece nemarcat, fie şi prin această modalitate online. Dacă în anii trecuţi aţi făcut spectacole cu mii de participanţi, în acest an aţi găsit o modalitate mai aparte. Deşi nu au fost mii de spectatori la scenă, spectacolul a fost transmis la un post naţional de televiziune foarte urmărit şi îndrăgit, au fost urmărit de zeci de mii de privitori. Cum de v-aţi gândit la acest concept şi ce a conţinut acest spectacol?

Dorel Cosma: - De ani de zile, şi nu doar de când sunt în cadrul acestei instituţii – Palatul Culturii – totdeauna am spus că 1 Decembrie reprezintă o zi importantă pentru noi şi nu trebuie să rămână nemarcată. Într-o formă mai mică sau mai mare trebuie arătat lumii întregi că suntem aici, că existăm, că ne iubim culorile naţionale. Nu este cazul să ne ascundem, să nu arătăm lumii care sunt culorile noastre, nu este cazul să ne fie ruşine de ideea de a trăi în România, de ideea de a fi român, de a păstra tricolorul. Iar 1 Decembrie este o astfel de zi în care nimeni nu te poate acuza de exagerare. Oricât de mult ai întinde tricolorul peste tine, sub braţ, pe braţ, pe cap, pe corpul tău, este o chestiune frumoasă, o datorie, dacă vreţi, prin care îţi manifeşti dragostea pentru culorile naţionale, pentru ţara care ţi-a dat naştere şi care te menţine în viaţă, în continuare. De aceea  am considerat că nu poate trece 1 Decembrie fără să fie marcată la nivelul instituţiei Palatului Culturii. Nu ne-a impus nimeni. Nimeni nu ne-a cerut să facem. Aşa cum probabil aţi văzut, în ţară, nu toate instituţiile de gen au marcat momentul, dar noi am căutat, am avut o discuţie împreună cu colegii mei în cadrul Consiliului de Administraţie al Palatului Culturii şi am căutat soluţia pentru ca acest mesaj din Bistriţa, din Oraşul Imnului Naţional, să plece cât mai departe, să se vadă în colţuri cât mai îndepărtate ale lumii. În acest moment pot să spun că am reuşit şi am avut câteva zeci de mii de privitori care au urmărit programul nostru, atât prin intermediul facebook-ului, prin intermediul altor aplicaţii tehnice ale momentului, prin canalele de televiziuni, care au difuzat emisiunea în acelaşi timp. Am realizat un film de aproximativ 60 de minute în care nu am mers neapărat pe fir istoric, ci am marcat esenţa unei zile, am marcat faptul că de aici a plecat Andrei Mureşanu, că de aici, într-un fel sau altul, s-a auzit acel răsunet, chiar dacă o mare parte a vieţii autorul şi-a petrecut-o la Braşov şi în alte părţi, dar aici a văzut lumina zilei. Aici este casa lui Andrei Mureşanu, de aici a plecat. Poate că odată cu naşterea lui Andrei Mureşanu s-a născut şi „Răsunetul”. Această poezie nu a apărut peste noapte în creaţia lui Andrei Mureşanu, n-a fost un poem care a fost scris pentru o anumită ocazie. Dimpotrivă, ocaziile au fost cele care i-au preluat textul, aşa cum a fost şi în Catalonia, în timpul Revoluţiei, şi când acest text al lui Andrei Mureşanu a fost tradus şi răspândit pe fişe în întreaga zonă.  Iată că a venit vremea, după Revoluţie, ca Andrei Mureşanu să fie din nou redescoperit şi să fie adaptat ca imn al României. De ce? Probabil că românul are nevoie mereu şi mereu nevoie de a se redeştepta. Mereu „Deşteaptă-te, române!”, mereu dorim ca naţia noastră să aibă o viaţă mai bună, un sens mai bun, o înţelegere mai largă în lume. Şi atunci, mereu trebuie să ne deşteptăm. Or, acesta este mesajul imnului nostru care pleacă de aici, de la noi, din Bistriţa. Aşa am făcut şi în spectacol. Am transmis mesajul, l-am elogiat foarte scurt pe marele nostru poet naţional local, nu foarte mare, pentru că Andrei Mureşanu nu a avut sute de volume de poeme, dar acesta este unul dintre cele mai reprezentative, aşa cum se ştie, în întreaga lume. Dincolo de spectacolul efectiv realizat cu artiştii Palatului Culturii, realizat cu colaborarea artistei Sava Negrean Brudaşcu, un nume de mare referinţă în cântecul popular românesc, am avut şi o serie de prezenţe, de mesaje de la români care s-au stabilit peste graniţă, la distanţe mari. Nu este chiar simplu, dar eu m-aş mândri cu acest aspect pe care l-am realizat şi le doresc tuturor să încerce să realizeze, dar cred că nu este chiar la îndemâna oricui, nu este simplu deloc să primeşti un mesaj de la profesori universitari din New York, de la profesori universitari, academicieni din Sidney, Australia, apoi de la Paris şi din multe alte locuri de unde a răsunat vibraţia pentru Imnul României, pentru dragostea faţă de ţară, pentru tot ce înseamnă tricolorul nostru. Acesta a fost mesajul pe care l-am realizat noi aici, la Bistriţa timp de 60 minute şi care ne-a bucurat şi pe noi, fiindcă, evident, l-am urmărit cu mare drag în ziua de 1 Decembrie, să vedem dacă munca noastră a prins contur sau nu.

Rep.: - Da, a prins contur şi a avut succes pentru că au venit foarte multe mesaje. Chiar şi eu am primit mesaje, deşi nu am fost implicat efectiv în proiect, dar mi-au transmis foarte mulţi că au urmărit Bistriţa. Este un lucru foarte frumos pentru noi să vedem că din Bistriţa pornesc mesaje frumoase şi că alături de noi sunt oameni de peste tot.

Foarte multe dintre proiectele dumneavoastră au prins contur în acest an pandemic, deşi, sincer, nu mă aşteptam când am văzut prin martie că se închide, că trebuie să stăm acasă, că nu mai avem voie să facem nimic. Nu ştiam ce soluţii veţi găsi. Dumneavoastră aţi fost zi de zi la Palatul Culturii, nu v-aţi luat concediu. Dacă în alţi ani aţi mai fost prezent, în calitate de preşedinte al Uniunii Mondiale de Folclor, la diverse evenimente, în acest an, fiind pandemia şi restricţii, aţi fost mult mai puţin plecat şi implicat mult mai mult în evenimentele de la Palat. S-au realizat antologii, s-au realizat două albume frumoase, unul cu folclorul nostru şi unul cu folclor internaţional, cu Ansamblul profesionist „Cununa de pe Someş” şi multe altele.

Urmează sărbătorile de iarnă, an de an, Mesia se naşte şi vine în lume pentru ca, mai apoi, prin răstignire şi înviere, să ne mântuiască. Dar parcă anul acesta nu simţi că urmează aceste sărbători şi nu ştim cum va fi cu colindatul, poate va colinda fiecare la el acasă, însă mulţi bistriţeni se întreabă, pentru că erau obişnuiţi an de an, începând de la Moş Nicolae şi până la Revelion, să meargă să asculte colindele noastre pe Pietonal.  Ce se întâmplă cu „Rădăcinile eternităţii”?

Dorel Cosma: - Da, era o manifestare frumoasă în care, atât formaţiile de şcolari, cât şi formaţiile de maturi din municipiu, din judeţ erau invitate, seară de seară, la bradul municipiului cu evoluţii specifice momentului. Este foarte greu pentru că nu mai putem face această manifestare, acest gen de activitate, având în vedere că toate grupurile cuprind peste 10-14 persoane, apoi adunarea publicului iarăşi ar crea dificultăţi. Nici măcar nu m-am mai gândit la acest proiect având în vedere dispoziţiile în vigoare, dar în aceste clipe gândim o altă modalitate de a marca totuşi această sărbătoare importantă, cea mai importantă sărbătoare a românilor şi a creştinilor din decembrie. O vom marca poate altfel, deocamdată suntem în studiu, dar acest lucru presupune şi nişte fonduri pe care vrem să le gândim în zilele următoare, să avem o discuţie în Consiliul de Administraţie, în cadrul contabilităţii, sigur, şi cu autorităţile locale, să vedem în ce măsură se doreşte această manifestare. Ne gândim şi la faptul că s-a realizat o tradiţie ca a doua zi de Crăciun, la Biserica Ortodoxă, să fie prezent Mitropolitul nostru şi să încunune într-un fel sărbătoarea atât de frumoasă a Crăciunului. Poate că şi noi o vom gândi şi, atunci, în prezenţa Înaltpreasfinţiei sale, să închidem 2-3 zile de manifestare sub o cu totul altă formă. Nu vă pot spune prea multe acum pentru că suntem în lucru, gândim, aşternem pe hârtie şi facem tot felul de calcule, atât cu privire la situaţia medicală din municipiu, cât şi cu privire la modul în care vom desfăşura acest aspect. Dar, mă gândesc că inclusiv pentru cei în situaţii critice, pentru cei care nu pot asculta aceste colinde atât de frumoase şi atât de duioase la modul direct, poate prezenţa noastră, sub o formă sau alta, permisă de lege, chiar în curtea spitalului sau în alte locuri unde va exista portiţa legală, oficială, să o putem transmite. În acest moment suntem cu multe calcule pe masă, încercăm să le realizăm, dorim să fie ceva cu totul aparte, adaptabil, aşa cum am făcut şi cu emisiunile prin zoom, prin televiziuni şi prin mass-media, să o facem şi de Crăciun, ca această colindă să le intre la suflet şi, de ce să nu ne gândim că, poate, Naşterea Mântuitorului din acest an va fi o renaştere a poporului nostru, o renaştere a lumii, o renaştere care să ne scape de acest CoVid. Rugăciunile tuturor preoţilor, indiferent de confesiune, se îndreaptă spre ceruri în ideea ca acest an 2020 să ducă tot răul, să spunem stop acestui CoVid care ne îndepărtează atât de mult pe unii de alţii, care, practic, ne duc, într-un fel sau altul la o lipsă de umanitate, la o lipsă a prieteniei, este cazul să se oprească. Aşa cum spunea, aşa cum spune şi Sava Negrean – „Doamne, ocroteşte-i pe români!”. 

Rep.: - Ne-am gândit că această perioadă ne va apropia mai mult pe unii de alţii, dar se pare că pe unii ne-a învrăjbit mai mult. La începutul anului, ne-aţi declarat că la anul nu vom mai fim împreună la Palatul Culturii. A venit un nou primar, domnul Ioan Turc, iar colaborarea dintre dumneavoastră şi noul primar este foarte bună, şi v-a rugat să rămâneţi în continuare. Ce aţi spus?

Dorel Cosma: - Da, am avut o discuţie cu dumnealui şi, sigur, nu pot decât să-i mulţumesc pentru amabilitate şi pentru această intenţie care mă onorează, dar am mai spus-o, eu cred că pentru fiecare artist vine o zi în care trebuie să fie conştient că trebuie să lase locul şi altora, că nu este cazul să stai şi să aştepţi să te ducă cineva pe scenă de mână fiindcă nu mai poţi urca scările respective sau că nu mai poţi ţine un microfon în mână pentru că tremurul este prea mare. Este o anumită etapă pe care trebuie să o canalizezi cu mai multă atenţie, fie că eşti solist, fie că eşti instrumentist fie că eşti scriitor, fie că eşti plastician, în care trebuie să ai tăria să spui stop. Dar nu înseamnă stop total pentru că domeniul cultural este unul din care nu te pensionezi niciodată, şi-mi permit să fac o comparaţie, aşa cum din securitate nu te pensionezi vreodată, aşa nici din cultură nu te pensionezi vreodată. Tocmai pentru că este o informaţie. Cultura este un domeniu în care, atunci când ai prins acest microb, acest virus frumos al culturii rămâne toată viaţa, nu te mai poţi rupe de el, dar trebuie adaptat la ceea ce poţi tu duce, la ceea ce poţi tu face. Sunt multe momente la care poţi contribui, la care poţi ajuta, dar este important să simţi sau să ţi se spună că poţi ajuta cu o idee, dar locul trebuie lăsat liber, trebuie să vină tineri din spate, trebuie să vină oameni cu altă putere de lucru, poate chiar şi cu alte concepţii ale etapei actuale, iar noi, cei din generaţia mea, dacă am reuşit să ne facem datoria, să fim mulţumiţi că suntem sănătoşi şi că, poate, lumea nu ne va uita.

Rep.: - Sunt convins că veţi rămâne alături, nu doar cu sufletul, de echipa Palatului Culturii, pentru că în aceşti ani aţi reuşit să îi formaţi, sunt oameni deosebiţi şi, cu siguranţă, veţi rămâne împreună, iar dacă vi se va cere sfatul, îl veţi da de fiecare dată.

Dorel Cosma: -  Cu mare drag. S-a format o echipă care ştie foarte bine ce are de lucru. Sunt o serie de tineri care au prins elementul necesar pentru buna dezvoltare a fenomenului cultural din municipiul nostru, din judeţ, din ţară şi dincolo de graniţele ţării şi nu aş ezita să dau şi câteva nume  - Mihai Berbunschi, Iulia Petruse, Mărioara Sigheartău, Doris Nedelea, Maria Herinean şi mulţi-mulţi alţii, Adi Puşcaş, care este un om pe domniul tehnic deosebit, care a crescut extraordinar şi care este solicitat de televiziunile naţionale în aceste momente. Sunt mulţi, sunt oameni deosebiţi care au învăţat să fie lângă cultură şi lângă tot ce înseamnă fenomenul cultural în municipiu, judeţ, ţară şi dincolo de graniţele României.

Rep.: - Deja se vehiculează, deja ştim un nume, cine vrea să vină...

Dorel Cosma: - Nu pot face astfel de anunţuri sau de aprecieri, nu sunt lucruri care mă privesc pe mine. Ştiu doar că, dacă va fi nevoie de sprijinul meu, de sfatul meu, îl voi oferi cu mare drag. Sigur, probabil că vom avea o discuţie cu domnul primar, voi fi lângă tot ce înseamnă Bistriţa pentru că eu sunt bistriţean get-beget, m-am născut aici, am crescut aici şi nu pot fi indiferent la ceea ce se întâmplă în municipiu.

Rep.: - „Sunt bistriţean get-beget”, acesta este şi titlul la interviul dumneavoastră care va apărea într-o carte pe care o voi publica la Editura Uniunii Ziariştilor Profesionişti. Din interviul acesta, am extras că vă iubiţi oraşul foarte mult. Sper să ne revedem cât mai mulţi ani împreună pentru că, nu ascund acest lucru, împreună, am făcut lucruri frumoase, pentru că presa trebuie să fie alături de o instituţie culturală.

Aş vrea să vorbim despre „Calitatea timpului”, această carte frumoasă lansată de dumneavoastră, care conţine poezie, dar şi  dialogurile dumneavoastră purtate în acest an 2020. A avut loc un eveniment online cu ocazia lansării acestei cărţi, unde, alături de noi, au fost invitaţi din ţară şi din străinătate, pe platforma zoom. Mă bucură foarte mult apariţia acestei cărţi. Cred că fiecare apariţie este o sărbătoare pentru dumneavoastră.

Dorel Cosma: - Da, aşa este. Orice apariţie de carte este o sărbătoare, un eveniment pentru autor. M-am bucurat să văd la lumina tiparului această nouă carte – Calitatea timpului – un titlu care a fost inspirat şi de etapa actuală, pentru că timpul este un element important din viaţa noastră care poate fi apreciat calitativ sau mai puţin calitativ, de aceea am şi dorit să includem în acest volum şi poeme, şi anumite interviuri pe care le-am realizat. Important este că tot ce cuprinde acest volum, această carte, sunt aspecte pe care le-am realizat, le-am scris, le-am pregătit pentru publicare în anul 2020.

Rep.: - Doar o completare, primul interviu este interviul de la Radio Someş.

Dorel Cosma: - Am început anul cu acest interviu şi am considerat că este firesc ca acest interviu să apară în volumul „Calitatea timpului”. Acolo am vorbit şi despre timpul anului 2020, ca urmare, tot ceea ce cuprinde acest volum se referă la timp şi la preţuirea lui.

          Rep.: - Cartea dumneavoastră se găseşte pe Pietonal, la Centrul Documentar, acolo unde domnul Vasile Jimboreanu vă primeşte de fiecare dată cu mare drag. Este o adevărată bibliotecă acolo, un centru documentar unic în peisajul cultural şi sportiv românesc, din câte ştiu, pentru că de peste 40 de ani domnul Jimboreanu adună documente despre Bistriţa şi nu numai.

          Dorel Cosma: - În carte se află şi un poem dedicat mamei mele, pentru că cu toţii avem o sensibilitate în plus când vorbim de mama noastră. Încercăm să le mulţumim, într-un fel sau altul, mai puţin sau mai mult, mai sensibil, mai puţin sensibil, pentru că ne-au dat viaţă. Mereu simţi glasul mamei aproape de tine atâta timp cât o poţi asculta, iar atunci când nu mai este acest glas pe care să-l asculţi mereu, care să-ţi spună dacă ai făcut bine sau nu, îţi lipseşte din interiorul tău, din paşii tăi.

Mamei mele

Suntem toamna ce vine şi trece/ Valul ce spală faleze de nisip/ Timpul ce schimbă anii şi viaţa/ Râuri ce curg mereu la vale/ Amintind când mama striga adunarea/ Şi aveam pantalonii cu dungă aranjaţi/ Cămaşa călcată la fir/ Masa gătită mereu cu migală/ Privitul îndelung prin sticla ferestrei centrale/ Când paşii m-au dus la şcoli mai înalte/ Acasă eram mereu aşteptat/ Chiar şi cu plete cărunte, cu ani mulţi adunaţi/ Rămân şi astăzi odorul din sufletul mamei./ Şi acum, când cu glasul timid întinde o mână şi-ţi spune c-o doare/ Că e greu să nu ai soluţii în lumea modernă, de zeu/ Ar vrea ca fiul iubitor să-i ia suferinţa/ Să ştie că-i eşti alături mereu alături de ea/ Aşa cum şi ea ţi-a insuflat credinţa în bine, în dragoste/ Şi să nu faci rău./ E greu când nu poţi, când nimic n-o ajută/ Când obligat accepţi o lacrimă în colţul din suflet/ Durere ce simt cu tic-tac sufocat/ Şi aş vrea s-o revăd topind vitraliul îngheţat/ Şi urcându-mă iar în trenul vieţii/ Dar timpul priveşte tăcut, umbra apasă mai tare/ Încerci o scurtă alinare/ Mai strângi o mână obosită la piept/ Ce bine-i că poţi spune prezent/ Şi încă mai eşti copilul mamei”.

          Rep.: - Ce frumos, să fim cât mai mult copilul mamei. Mamele tuturor să aibă multă sănătate. Este o carte care merită citită şi care poate fi găsită fie la Palatul Culturii, fie la Centrul Documentar, acolo unde sunt toate cărţile bistriţenilor. De asemenea, mai sunt expuse, într-o galerie frumoasă, la Casa cu Lei, cărţile Societăţii Conexiuni.

          Dorel Cosma: - Sunt două filiale ale noastre, ale Palatului Culturii – Centrul Documentar, acolo unde, aşa cum spuneai, domnul Jimboreanu este un om de excepţie care are mare grijă de patrimoniul cultural şi sportiv al acestui judeţ, el este cel care ţine fişate toate evenimentele care s-au realizat din anii 40 până astăzi pe tot ce înseamnă scena Bistriţei, iar la Casa cu Lei, un centru care, de asemenea, aparţine Palatului Culturii, se află expoziţia permanentă de artă populară, expoziţia de ceramică, expoziţia artistului Lucian Dobârtă, toate sunt la vedere şi pot fi vizitate, chiar şi în această etapă dificilă.

          Rep.: - Domnule Cosma, dacă în urmă cu 15 ani, când aţi ajuns la Casa de Cultură, era în faţă o fântână cu apă care nu se schimba niciodată şi unde se scăldau anumiţi copii, iată că au trecut 15 ani şi totul arată altfel. Poate că unii se întrebau ce Palat al Culturii le trebuie bistriţenilor. Iată că această instituţie a devenit foarte îndrăgită de bistriţeni, iar foarte mulţi dintre cei care vin să viziteze Bistriţa doresc să vadă unde este Palatul Culturii. Deci, este un punct câştigat pentru turismul oraşului nostru. Din păcate, anul acesta cu turismul a fost puţin mai greu.

          Ştiu că, în afară de ce se scria în ziare despre evenimentele culturale, care erau doar 2-3 pe an, când aţi lucrat la monografia Palatului Culturii, nu aţi găsit arhiva cu evenimentele care au fost de-a lungul anilor. Iată că, aţi reuşit să aveţi o arhivă completă prin revista „Conexiuni”, care cuprinde toate evenimentele din ultimii 15 ani. 

          Când aţi văzut cum arată Casa de Cultură v-a părut rău că aţi acceptat această funcţie?  Cu ce gânduri priviţi în urmă, după 15 ani?

          Dorel Cosma: - Nu, dimpotrivă. Eu mi-am dorit foarte mult să ajung la această instituţie, de aceea am şi participat la concurs. Nu vă ascund că am învăţat pentru concurs, m-am pregătit la fel ca pentru admiterea la facultate, din două motive: unul – pentru că îmi doream foarte mult, iar celălalt  - deoarece nu mai eram la o vârstă tânără şi pentru mine era important cum mă prezint. A fost o bucurie pentru mine că am depăşit cu bine momentul. Într-adevăr, am găsit o casă de cultură îmbătrânită, o „Bătrână Doamnă”, aşa cum am botezat-o atunci, la început. Era o clădire superbă, o clădire de patrimoniu, dar care avea nevoie de multă schimbare, de înviorare şi de multă întinerire. De aceea ne-am propus să încercăm să realizăm acest aspect. Atunci în instituţie erau opt colegi, eu eram al nouălea şi nu puteam face foarte multă activitate cu un personal restrâns. Mi-am propus extinderea activităţii împreună cu autorităţile care ne-au condus în acea perioadă, pe urmă şi cu următoarea administraţie. Dar, am găsit înţelegere de fiecare dată. Iar atunci când cultura este sprijinită, se pot face lucruri formidabile. Iar acest aspect se vede. Dincolo de schema de personal, de organigramă, erau necesare foarte multe elemente de logistică.

          Rep.: - Cu ce maşină v-aţi dus prima dată la evenimente?

          Dorel Cosma: - Cu maşina personală. Nici nu se punea problema să existe atunci vreo maşină la instituţie. Acum avem un adevărat parc auto – un autocar, un microbuz, o maşină de teren pentru înregistrări, un Logan, două remorci. Este o mică coloană auto care răspunde tuturor necesităţilor culturale. Ambiţia a fost cu atât mai mare cu cât, la câteva manifestări mari am fost nevoit să apelez ba într-un colţ al municipiului, ba în celălalt, ba la un alt director din altă instituţie, din alt domeniu, pentru a avea cele necesare pentru a transporta lucrurile, cu care să transport artiştii. Mi-am propus atunci să avem lucrurile noastre şi să nu fie nevoie să alergi două-trei zile după astfel de lucruri, ci să te poţi ghida şi concentra asupra aspectului artistic. Am reuşit. Ca să nu mai spun de aspectul efectiv al instituţiei care trebuia modernizat. Am reuşit mai târziu acest lucru printr-un proiect al Primăriei municipiului Bistriţa, o modernizare pe fonduri europene, care a dus la un cadru cu totul şi cu totul aparte, la un adevărat Palat al Culturii, nume pe care l-am propus atunci şi care a fost acceptat. Am reuşit să scoatem şi această carte, istoria Palatului Culturii – de la Gewerbeverein până astăzi, cu tot ce a însemnat, de la prima piatră de deschidere a instituţiei, în 1897, deschiderea oficială, şi până astăzi. Este un fel de „Biblie” a Palatului, acolo găsim de toate şi sper să se ducă mai departe toate aceste lucruri, să nu rămână doar nişte aspecte din care să se poată rupe sau din care se poate şubrezi sau să poată rugini.

          Mai am în faţă un volum la fel de interesant, o carte de amploare, un volum editat de „Răsunetul” Bistriţa, „Cel mai ştiut ziar”, aşa cum apare pe coperta unu, realizat de Gabriela Ciornei şi Menuţ Maximinian, tot o adevărată „Biblie”, pentru că în această carte, în acest volum amplu cu sute de pagini, nu se face altceva decât a se prezenta întreaga viaţă, practic, istoria municipiului, a judeţului nostru. Sunt articole mari care au vorbit despre importanţa judeţului nostru, a oraşului nostru în istoria naţională şi internaţională. Felicitări pentru carte, merită să fie văzută şi răsfoită de orice iubitor de carte.

          Rep.: - Mulţumim. Pentru că „Răsunetul” a fost prima instituţie de presă din judeţ, după 30 de ani, am ţinut ca din fiecare an, câte zece evenimente importante să fie consemnate pentru că doar în arhiva noastră se găsesc.

          Legat de Palatul Culturii, la capitolul realizări:  Ansamblul profesionist „Cununa de pe Someş”, Societatea Scriitorilor Bistriţeni „Conexiuni”, cele două reviste – „Conexiuni magazin” şi „Conexiuni literare”, Teatrul de Proiecte „Liviu Rebreanu”, Teatrul pentru Copii „Alexandru Misiuga” şi multe altele.

          Vă mulţumesc. Un mesaj pentru bistriţeni...

          Dorel Cosma: - Păstraţi cultura şi duceţi-o mai departe!