Prof. Elena Arudan: Jurnalismul cultural în era digitală

Obiectul jurnalismului cultural este arta și activitatea creativă, dar și politicile culturale, instituțiile și actorii culturali. Când spunem artă ne gândim la literatură, artele vizuale, muzică, film, teatru, dans, fotografie, arhitectură și design care fac parte din cultura înaltă (high culture) și/sau din cultura de masă (pop culture), dar cea din urmă include și radioul, televiziunea, filmele și jocurile digitale. Prin urmare, la ora actuală oferta de produse culturale este foarte mare, iar abordarea jurnalismului cultural trebuie să aibă în vedere perspectiva jurnalistului, cea a destinatarului produsului cultural şi perspectiva auctorială, a creatorului comunicării artistice. Pentru a ajunge la această sinteză trebuie să vedem care sunt formele și stilul jurnalismului cultural la ora actuală, în print și online și, mai ales, noile formate facilitate de noile tehnologii. Avem în vedere faptul că evenimentele culturale sunt acoperite în forme ca recenzia, eseul, cronica, interviul, portretul/profilul și reportajul, dar și în însemnări culturale, postări pe bloguri, vloguri sau comentarii. Acum există și forme mixte: cărți și spectacole multimedia care folosesc deopotrivă textul scris, texte vizuale și audio, prin care pot fi promovte cărțile și autorii lor, spectacole, festivaluri și evenimente referitoare la artele vizuale. Toate acestea nu ar fi posible fără existența unui număr mare de reviste de cultură care acum au și variante online, edituri, site-uri și platforme specializate, cum ar fi Google Arts & Culture, Modernism.ro, Curatorial.ro, Propagarta.ro, dar și instituții culturale și media care organizează evenimente culturale și dezbateri pe teme culturale și artisitce sau chiar dezbateri despre proiectele administraței locale pe cultură și industrii creative sau proiectele innovative propuse de companiile centrate pe tehnologia informației și a comunicării. 

Indiferent de forma în care sunt abordate evenimentele culturale și spațiul în care sunt găzduite, descrierea obiectivă a produsului cultural comentat trebuie să fie însoțită de aprecieri ctitice care favorizeză exprimarea vocii personale a jurnalistului. Selecţia evenimentelor culturale, interpretarea, evaluarea și mediatizarea lor au în vedere o audiență eterogenă. El are rolul de a media între evenimentele culturale și public, evenind un formator de opinie care deschide o directie în asimilarea comunicării culturale. Dar oricât de eterogenă ar fi audiența, insistăm pe necesitatea existenţei unei interacţiuni personalizate cu produsul cultural, cu autorul acestuia. În acest caz, prin interpretare, destinatarul devine coautor, creator de semnificaţii, situație spre care tind și jurnaliștii care folosesc noile formate apărute în mediul online.

Apariția și dezvoltarea noilor tehnologii, necesitatea achiziționării unor abilități de lucru cu noile dispozitive digitale și necesitatea gestionării unei enorme cantități de informații care ne invadează pe toate canalele și rețelele de socializare sporește dificultatea acțivității defășurate de jurnaliștii culturali. În plus, situația precară a finanțării revistelor culturale dovedește că este nevoie de o nouă formulă de business și modalități de atragere a finanțărilor pentru susținerea culturii. Această perspectivă complexă asupra fenomenului cultural poate să atragă și să formeze un public pentru evenimentele culturale și să atragă tinerii spre consumul de artă și chiar să-i motiveze să devină antreprenori sau manageri culturali. Avem aici în vedere și oportunitățile aduse de industriile culturale și creative care promovează artele applicate (design graphic, design industrial, design de moda și design interior) și proiectele innovative. Prin politicile culturale ale Uniunii Europene este recunoscută contribuția economică a artei în societate prin crearea a noi locuri de muncă, în turism, dezvoltare sustenabilă, dar și capacitatea expresiei artistice de a rezolva probleme  sociale și de a transmite valori prin literatură, pictură, fotografie, artă stradală sau artă digitală. Acoperirea mediatică a subiectelor culturale și artistice poate influența politicile culturale și poate crea un public pentru artă, iar trecerea jurnalismului cultural în mediul online facilitează extinderea comentariilor în mediul de Business, Travel și Lifestyle. Noile mijloace de comunicare devin instrumente culturale solide care ajută la formarea imaginii despre lume și oferă modele de comportament sociocultural.

Jurnaliștii culturali care se manifestă în mediul online au fost prezenți la început pe bloguri cu recomandări și prezentari de carte printr-un text scris. În general autorii sunt specialiști în domeniul pe care îl discută fiind în același timp amatori de lectură și dornici să transmită mesaje, în acord cu poziția față de evoluțiile din societate. Prin accesarea și rafinarea abilităților necesare navigării în mediul online, au apărut iubitori de literatură , de obicei tineri, care preferă să filmeze un videoclip în care prezintă cărți și pe care le găzduiesc pe Youtube, iar consecutiv au fost denumiți bootuberi și vloggeri de cărți. Aceste clipuri video sunt mai degrabă niște impresii de lectură, recenzii și recomandări de cărți, dar și lecturi de cărți pe fragmente sau în totalitate într-o perioadă mai lungă sau mai scurtă de timp. Poate este bine să prezentăm serviciile oferite de Vloggerii de carte. În general ei realizează clipuri în care sunt prezentate cărți SF, Horror, Fantasy, acțiune, poezie, proză (clasice sau moderne), romance, cărți YA pentur adolescenți și nonficțiune, prezentări ale târgurilor de carte. Pe lângă această activitate de bază vloggerii mai fac prezentări ale premiilor internaționale de la servicii de striming ca Nebula, Hugo, Stoker care distribuie creații video la cerere (Video on demand) sau organizează bookwars prin colaborarea cu alti booktuberi, pentru a prezenta aceeași carte din perspective diferite. De asemenea ei organizează challenges, prin întocmirea unei liste de cărți care să fie citite –cărți pe o anumită temă, toate cărțile unui autor, toate cărțile premiate, cărți citite într-o perioadă de timp, cărți citite împreună cu prietenii, cu familia, cărți despre o țară pe care vrei s-o vizitezi etc și prin care invită publicul la lectură. Un alt tip de activitate sunt maratoanele de lectură care propun citirea fără întrerupere până la final a unui volum de poeme, proză, povestiri, povești, sau citirea unui număr de pagini într-o zi sau o saptamană, filmarea și prezentarea pe scurt a subiectului.

Este firesc ca vloggerii să fie în majoritate tineri pentru că ei s-au format în civilizația imaginii, marcați de predominanța vizualului în societatea contemporană, de noile tehnologii, și posibilitatea interactivității. Adresarea este mai rapidă, mai directă, iar tratarea subiectului este mai lejeră. În aceste clipuri sunt prezentate impresii de lectură, iar accentul este pus pe poveste, pe acțiuni spectaculoase sau provocatoare, pe capacitatea lecturii de a face plăcere, a distra publicul. Faptul că își organizează singuri crearea și difuzarea clipurilor îi face să se simtă mai liberi, în comparație cu o colaborare la reviste de cultură sau cu editurile. Clipurile facilitează crearea unei relații mai apropiate între public și creatorii de conținut și, în plus, vizualul ajută la definirea personalității vloggerului prin faptul că permite auzirea vocii, surprinderea gesturilor, a ticurilor, dar și aranjarea părului și stilul vestimentar. În ce privește publicul, preferința tinerilor pentru mediul vizual este determinată și de faptul că mediu vizual și auditiv le asigură o oarecare libertate, nu sunt siliți să stea încontinuu cu ochii pe ecran. Aceste textele vizuale le permit să asculte, să facă și altceva, și să mai arunce o privire când li se pare ceva interesant. Astfel ei simt că pot controla mai eficient activitatea în care sunt angrenați. Este important că un număr mare de amatori de lectură urmăresc aceste clipuri, comentează, dau like și inserează emoticoane pentru a-și face cunoscută atitudinea față de conținutul accesat, iar uneori devin și ei creatori de conținut. Dealtfel, prin mesajul lor ,, Reading is fun”, vloggerii încearcă să promoveze titluri și autori și să atragă tinerii spre lectură.

Acest gen de activitate în mediul online se înscrie în ceea ce numim Cultura participativă. Acest termen este opus culturii consumeriste, fiindcă permite consumatorului să fie si producător de conținut (prosumer). Observăm în aceste cazuri o formă de mentorat informal prin care cunoștințele sunt transmise de contributorii mai experimentați tinerilor sau noilor veniți în mediul online. În măsura în care sunt interesați de ce cred ceilalți despre conținuturile distribuite, participanții simt că sunt conenctați cu ceilalți, cu mediul social și consideră aceasă conexiune ca o formă de anagajament civic. Deși clipurile demonstrează o ușoară scădere a nivelului exprimării artistice, acești tineri sunt foarte determinați să creeze și să distribuie celorlalți propriile creații artistice și cred că propria contribuție, la crearea de conținut în mediul online, contează. Dealtfel, site-uri ca Wikipedia, Flikr, Facebook încurajează publicul să adauge conținut pe internet și să formeze comunități online, iar în acest caz, comunitățile de interese au în comun literatura și plăcerea de a citi și a vorbi despre producția de carte sau artistică. Astfel, indivizii uniți în comunități de interese împărtășesc informatii și alte continuturi online, fiecare având posibilitatea și dreptul de a folosi informatiile și de a produce conținut nou, process care a fost numit produsage. Media participativă încurajează publicul să interactioneze, sa creeze și să distribuie conținut: clipuri video, jocuri, video chat live. Astfel a apărut dorința și posibilitatea de a interacționa live în jocuri sau de a viziona clipuri transmise live sau înregistrate și apariția serviciilor care le oferă, ca de exemplu Amazon Prime sau Twicht, cel mai important serviciu de streaming prin care sunt transmise live continuturi video la nivel global, fiind în același timp o platformă ce permite crearea de conținut.

Cultura participativă presupune participarea explicită a consumatorilor ceea ce înseamnă implicare conștientă și activă în comunități de fani și producere de conținut. De exemplu rețeaua de socializare Facebook oferă fotografii și texte, date statistice, demografice, de gen prin contribuția benevolă a userilor. Pe Instagram, Facebook sau Youtube sunt postate clipuri care arată preocupările profesionale, pasiunile, interesele participanților care oferă sfaturi, rețete (cum să devii faimos…), imaginea propriei persoane sau a lucrărilor pe care le realizează sau clipuri muzicarle. Prin aceste postări ei doresc să se promoveze și să câștige notorietate. Participarea implicită este mai subtilă, se realizează adesea fără acordul consumatorilor care nu sunt conștienți că prin designul interfeței pe care navighează se expun și oferă date care apoi sunt folosite de companiile interesate. 

Vloggerii provin din medii și areale geografice diferite, sunt în general tineri, și, în marea majoritate, nu au beneficiat de educație formală în domeniu. Prezentarea cărților sau evenimentelor un beneficiază de calitățile unui text elaborat de un jurnalist specializat și este greu să ne imaginăm că pot propune o ierarhie valorică. Totuși, ei sunt entuziaști și reușesc să aducă în atenția publicului tânăr noile apariții sau texte clasice și sunt preocupați să să aibă urmăritori, să se promoveze și să obțină o audiență largă, la care altfel un ar avea acces. Acum oricine poate deveni journalist și să trimită informații și clipuri video, dar aici intervine o problema de etică. Este el pregatit, are specializarea necesară realizării acestor conținuturi și capacitatea de selecta și hotărî ce anume să difuzeze? Relativismul înțeles ca posibilitate de a spune orice și oricum determină scăderea calității dicursului jurnalistic. Tocmai de aceea accesul la cursuri și programe de educație media este imperios necesară. Educatia media presupune gândire critică și achiziționarea abilităților de cercetare, iar prin formarea abilităților de analiză a produselor culturale poate contribui la achiziționarea de abilități de producție media. 

Schimbările rapide ale caracteristicilor rețelelor sociale, site-urilor și platformelor, ca și apariția unor modalități sofisticate de a folosi și accesa conținuturile digitale pot conduce la dificultăți în folosirea tehnologiilor digitale. Lipsa abilităților de a folosi tehnologiile dezavantajează indivizii, deci educația media are acum și rolul de a-i învăța să folosească noile unelte digitale. Se știe că, în general, tinerii participanți la realizarea vlogurilor nu au competențe în media care să le permită exercitarea meseriei de jurnalist, dar nici nu mai au timp și dispoziție să urmeze o formă de învățământ pentru a se specializa. Totuși, pentru cei care devin conștienți de necesitatea unei ucenicii, în condițiile interacținii în mediul online, apare o nouă formă de competență în media: cursuri care oferă competențe culturale și abilități sociale necesare în noul peisaj media, în scopul colaborării cu alți participanți în rețele. Cultura participativă mută competențele media de la nivel individual la nivel colectiv, la comunități. Dar noile competențe sunt clădite tot pe vechile competențe, cele clasice învățate la școală: abilități de cercetare, tehnice și de analiză critică.

În același fel se face trecerea de la necesitatea achiziționării de abilități de grafică design, chiar specializare pe design editorial, la abilități de Meta-design care este denumit „Design for designers” și este un cadru conceptual menit să definească infrastructura socială și tehnică în care pot apărea și se pot desfășura noi forme de design colaborativ. În acest caz avem de-a face cu o dezvoltare a noțiunii tradiționale de design de sisteme pentru a permite utilizatorilor să devină co-designeri  și co-dezvoltatori de sisteme de interfețe. Treptat, descifrăm și cauza aparției meta-designului: problemele și modul de folosire a sistemelor de design nu pot fi anticipate complet în momentul realizării sistemului, a configurării lui; evoluțiile tehnice și culturale pot conduce la nepotriviri și disfuncționalități care permit apariția noilor perspective, a noilor cunoștințe și a unei noi înțelegeri a sistemelor de design. Meta-designul presupune configurarea de la început a posibilitaților de a face schimbări în formulele de exprimare și difuzare a conținuturilor, iar schimbările trebuie să fie posibile prin abilități prerechizite ale mecanismelor de extensie a designului inițial. Meta-designul sprijină cultura participativă prin faptul că prin faptul că posibilitatea schimbărilor și evoluției sistemului facilitează participarea în fluxul online ceea ce permite obținerea unor beneficii sociale: statut social, seviciu mai bun sau mai bine plătit și beneficii personale cum ar fi implicarea în activități în scop de divertisment și promovarea activităților considerate valoroase sau utile, de către public. S-a constatat că evoluția participanților poate fi considerabilă și accelerată în sistemele în care participanții pot să producă schimbările cu ușurință. Ca o concluzie, putem spune că acești tineri inteligenți și creativi au devenit co-creatori de conținut și co-designeri de sisteme contribuind prin activitatea lor la promovarea produselor culturale și la propria devenire. O parte dintre aceștia sunt viitorii antreprenori și manageri culturali.