Prof. Ioan Seni, preşedinte al Desp. Astra Năsăud: Lumea s-a modernizat, a intrat în zodia confortului, şi tot mai puţinii primesc în casă pe colindători

Crăciunul este sărbătoarea creştină care ne dă şansa revigorării în credinţă. Ca orice naştere înseamnă o mare bucurie. Un nou suflet s-a născut spre marea bucurie a familiei, în cazul naşterii lui Iisus, el s-a născut spre salvarea omenirii de la păcat, printr-o jertfă umană greu de închipuit.
Această bucurie vine anual la români cu arome din cele mai plăcute pe lângă casa gospodarului, dar şi cu obiceiuri tradiţionale pe care le ţin minte încă din copilărie, când împreună cu colegii din Şcoala Primară ne pregăteam “Turca” sau “Belciugarii”, iar alţii “Steaua” ori “Budulăul” sau “Pluguşorul” cu textele lor specifice. Eu cântam la fluier sau muzicuţă, fiind echipat bine de iarnă, cu căciulă, opinci cu obiele din pănură, pieptăraş şi curea (chimir) peste cămaşa de pânză albită şi cioarecii din lână neagră.. Întrând în fiecare casă, observam câtă atenţie şi importanţă se da acestei sărbători. Totul era curat şi înfrumuseţat, admirând mai ales pereţii împodobiţi cu diverse ţesături, ruda de zestre ori blidariul (cuierul cu blide sau canceauă), patul cu ţoluri şi perne noi înflorate. Încă de prin ocol mirosea a pâine coaptă şi cozonaci, iar în casă te întâmpinau aromele găluştelor din oala de lut sau a cârnaţului şi costiţelor fierte în tigaia de tuci.. Jocul nostru din casă nu putea dura mult căci aşteptau alte grupuri afară.. Eram întrebaţi “de-a cui suntem”, luam ce ni se da (nuci, mere, colac şi chiar bani) şi ieşind, mai uram o dată cu “Crăciun fericit”, hlizând de cei care se-mpiedecau înghesuiţi pe pragul casei... Bucuria noastră creştea prin faptul că aceleaşi obiceiuri le practicam atât de Anul Nou, cât şi de Bobotează, o şansă bună de a ne spori câştigul..
Bunicii ne mai povesteau cum Moş Crăciun, în exigenţele sale, a respins pe Iosif şi Maria care căutau un loc potrivit pentru naşterea Fiului, pe motiv că acest prunc s-ar fi zămislit din greşeală. De aceea naşterea pruncului a avut loc în ieslea vitelor. Soţia lui Crăciun a ajutat-o pe Maria să nască, dar soţul ei Crăciun a pedepsit-o cu tăierea degetelor. Când a scăldat însă copilul, degetele i-au crescut la loc, parcă mai frumoase ca altădată. De-atunci, se pare că toate “moaşele” care aduc copii pe lume au mâini binecuvântate..
De-abea sosiţi acasă, noaptea târziu povesteam părinţilor aventurile de la colindat, îmbucam din bunătăţile pregătite, mai cu seamă – găluşte fierbinţi şi pâine coaptă.., şi toropiţi de căldura din casă, adormeam într-o tihnă nespus de odihnitoare.. Ne trezeam, însă când la geamurile casei sau la uşa tinzî mai sosea câteo turcă sau colindători mai bătrâni.. Aşa i-am cunoscut pe verişorii mei mai mari sau pe prietenii familiei noastre care nu lipseau niciodată de la colindat, căci tata ştia foarte bine să prepare gaisul cu săcăre iar mama era neîntrecută în preparatul bucatelor.. Colinzile erau duioase şi povesteau drama Mariei şi a lui Iosif la naşterea pruncului Iisus, păstrându-şi până astăzi nobilul lor farmec. Numai că în mai puţin de 50 de ani, farmecul sărbătorilor de altădată se diluează tot mai mult, tinzând spre o dispariţie iremediabilă.
Lumea s-a modernizat, a intrat în zodia confortului şi e tot mai greu să-i primeşti în casă pe copii sau colindători, mai ales când pe încălţămintea lor se observă noroi.. Au rămas să salveze aceste obiceiuri sau tradiţii dascălii de şcoală, care, prin serbări, festivaluri, concerte etc, recurg la lada de zestre a bunicilor, evidenţiind pe scenă atât portul vechi, tradiţional, autentic, cât şi repertoriul de colinzi sau obiceiuri – Turca sau Capra, Belciugarii, Viflaimul, Pluguşorul.. Spaţiul celor 6 comune ilvene – Lunca, Ilva Mare, Măgura, Poiana, Ilva Mică şi Leşu, de 16 ediţii este valorificat prin Festivalul ilvan de colinde, obiceiuri şi port popular, festival itinerant ce se derulează anual, începând din 1995, în a treia zi de Crăciun (27 decembrie). Ediţia a XVII-a din acest an va fi găzduită de comuna ilveană Leşu, prilej deosebit pentru autorităţile din Cultura judeţului BN, pentru presa şi massmedia judeţeană sau naţională să imortalizeze pe peliculă acest Festival, unic în felul său. Voi încerca să ofer, ca şi-n ediţiile precedente, din partea Astrei, Diplomele binemeritate pentru formaţiile fiecărei localităţi, dar mai ales să fiu prezent cu cei trei nepoţei la acest spectacol, pentru a gusta şi ei din frumuseţea copilăriei de altădată, căci astăzi, copiii noştri trăiesc alte vremuri, mult mai dinamice, în conformitate cu succesele ştiinţei şi tehnicii contemporane. Îi îndemn şi pe alţi să tezaurizeze prin fotografii cât mai multe episoade din bogăţia acestui festival, la care-şi dau concursul toţi primarii, directorii de şcoli, numeroşi instructori de formaţii – mulţi dintre ei membrii ai Societăţii culturale Astra, societate care a iniţiat acest festival şi la fiecare ediţie şi-a făcut simţită prezenţa.
Sărbători fericite tuturor celor ce protejează aceste valori inestimabile ale culturii populare din Ţinutul nostru năsăudean, multă sănătate, voinţă şi bunăvoinţă în tot ceea ce întreprind pe această linie.