Profesorii mei

Orice om trecut prin mai multe cicluri de învățământ își amintește de învățătorii și profesorii care l-au ajutat să-și însușească cunoștințe și deprinderi necesare în viață. Aproape toți marii noștri scriitori … M. Eminescu, I. Creangă, I. Slavici, B. Șt. Delavrancea, M. Sadoveanu etc. ne-au lăsat însemnări despre dascălii lor.
Ca om ce mi-am trăit cea mai mare parte a vieții și după ce timpul ce măsoară aproape un jumătate de secol a șters din memorie ceea ce era nesemnificativ din activitatea și comportamentul foștilor mei învățători și profesori care în proporție de peste 90% nu mai trăiesc, îmi amintesc acum de mulți dintre ei care au înțeles la timpul potrivit că … sarcina cea mai nobilă a unui profesor este aceea de a se coborî de la catedră și a se amesteca printre contemporanii lor mai tineri … Poate și pentru faptul că sunt printre ultimii profesori care m-au ajutat să pătrund în universul minunat al istoriei, pot să-i descriu mai bine pe 3 dintre ei.
Nu pot să uit cursurile și seminariile ținute de prof. DUMITRU ALMAȘ care te cucerea prin stilul său de expunere foarte cursiv, atrăgător și pe înțelesul tuturor situat la limitele dintre literatură și istorie, că nici colegii dânsului nu știau bine unde să-l așeze ca profesor, la Filologie sau la Istorie. Așa de captivante erau expunerile lui că nu puteai să iei notițe,norocul era că avea curs tipărit și aveai după ce să înveți la examen. După ce am început activitatea didactică m-am folosit mult de cărțile și studiile dânsului.
Alt profesor de care îmi amintesc cu plăcere a fost cel de Istorie modernă universală DIDI ROSENZWEIG care te impresiona prin vastitatea cunoștințelor și modul de expunere a lor mai ales atunci când făcea referire la istoria FRANȚEI și la Napoleon Bonaparte. Atunci când a ajuns cu expunerea la bătălia de la Waterloo,la predarea și exilul lui Napoleon, a început să plângă, noi ne-am ridicat cu toții în picioare și după ceva timp am început să aplaudăm(așa ne-au învățat colegii mai mari că trebuie să facem pentru a-i mulțumi profesorului). La examen mi-a venit un subiect despre Polonia, am spus eu ce știam dar am avut grijă ca la sfârșit să amintesc de întâlnirea lui Napoleon cu contesa Walewska, de idila lor și rezultatul ei, prof. a fost mulțumit și mi-a dat nota 10.

De asemenea mi-l amintesc bine pe profesorul de istorie antică ACHIM POPESCU căruia îi ziceam FARAONUL deoarece avea o dantură din aur, costum și cravată de culoare neagră, cămașă impecabil de albă. Stătuse 5 ani în Egipt și poate de aceea ne-a ținut 7 cursuri despre Egiptul antic prezentându-ne toate dinastiile și toți faraonii pe care a trebuit apoi să-i reținem ceea ce ne-a dat mari bătăi de cap și nopți nedormite. Am aflat ulterior de la un student de la f.f căruia i-am împrumutat cursurile deoarece reușisem să le scriu destul de citeț, că a trecut numai după câțiva ani la cele veșnice.
Mai rețin faptul că am asistat în anii studenției la pensionarea prof. C. C. GIURESCU care ne-a adunat în Aula Fac. de istorie și când și-a început discursul a afirmat răspicat … DRAGII MEI, MULT A FOST, PUȚIN A MAI RĂMAS …, a mai trăit încă 7 ani despre care a afirmat înainte de a muri că au fost cei mai prolifici din viața sa în privința scrisului.
Timpul a trecut și odată cu el și viața acestor mari profesori dar flacăra aprinsă de ei în inimile celor care s-au format sub îndrumarea lor s-a răspândit în multe localități din țară , eu sunt unul care am grijă ca atât cât mai trăiesc ea să nu se stingă. La pomenirea morților făcută de preotul satului la slujba de Luminație din cimitir îi pomenesc în gândul meu, îmi fac o cruce mare țărănească și spun încet … Odihnească-se în Pace, … Dumnezeu să-i ierte.
Ca o dovadă a legăturilor mele cu acești mari prof. adaug 2 autografe date de D. Almaș și D. Rosenzweig pe cărțile lor pe care le păstrez cu mare grijă și respect.