PS Macarie, alături de părintele profesor Liviu Vidican Manci, la trecerea în veşnicie a tatălui Liviu Vidican, din Spermezeu

Cu multă durere în suflet am primit vestea plecării neașteptate la Domnul a bunului și inimosului nostru consătean, Liviu Vidican, crâsnic devotat al altarului bisericii noastre strămoșești din Spermezeu, omul care și-a legat viața și osteneala de sfântul locaș al satului nostru de la poalele Munților Țibleș.
În aceste clipe de grea încercare și despărțire vremelnică, mă alătur cu inimă frântă familiei îndoliate, soției Maria, fiului - părintelui profesor Liviu Vidican Manci, fiicei Elisabeta și tuturor celor din casă și din neamul nostru, împărtășind durerea pe care o simt astăzi toți spermezenii și toți cei care l-au cunoscut și prețuit pe cel plecat dintre noi.
Se ridică acum înaintea ochilor noștri atâtea amintiri și momente sfinte și luminoase trăite împreună în leagănul copilăriei noastre, pe ulițele satului natal, în biserica noastră dragă, în comuniunea sfintelor sărbători care ne-au ținut mereu uniți. Ne amintim cum fratele Liviu îi ajuta ca "făt" la altar pe părinții noștri Teodor Mureșan și Simeon Buta, cu smerenie și cu râvnă, la hramurile bisericii, la slujbele de peste an, la Botezurile și Cununiile neamului nostru, bucurându-se la Hirotoniile de preoți și diaconi ale fiilor satului și la călugăriile unora dintre ei, la toate momentele de bucurie, însă era sprijin și mângâiere și la prohodirile și pomenirile celor adormiți, în momentele de încercare prin care au trecut familiile spermezenilor de pe plaiurile noastre năsăudene.
A rămas în inimile noastre ca un om al rânduielii, păstrător al datinilor străbune și al dragostei curate pentru biserică și pentru închinători. Oameni ca dânsul dau suflet și statornicie satului românesc și fac ca rădăcinile noastre să rămână vii peste vremuri.
În aceste clipe de întristare, cuvintele sunt neputincioase, însă Evanghelia ne învață că moartea nu este sfârșitul, ci trecerea spre întâlnirea cu Hristos Cel Răstignit și Înviat. De aceea, ne rugăm ca Domnul să-l odihnească în lumina și pacea Împărăției Sale, împreună cu toți cei bineplăcuți Lui!
Părinte Liviu cu toți membrii familiei îndoliate, vă îmbrățișez părintește și frățește și vă încredințez că nu sunteți singuri nici acum. Întreaga noastră Mitropolie în frunte cu Părintele nostru Mitropolit Andrei, cu clerul și poporul și toți cei care l-au cunoscut poartă astăzi împreună cu voi această cruce a durerii despărțirii. Dumnezeu să vă dea mângâiere, întărire și pace sufletească, iar amintirea luminoasă a celui drag să ne rămână tuturor binecuvântare și putere pentru anii care vin.
Veșnică să-i fie pomenirea și odihna împreună cu drepții!
†Episcopul Macarie al Europei de Nord, părintele, fratele și consăteanul vostru