Război pentru o farfurie de...

De mii de ani, până spre finele de secol XX, imperii şi imperii s-au perindat pe scena lumii. Unul din cele mai vaste a fost cel persan, ajuns la maximă întindere în vremea lui Darius (549-486 înainte de HRISTOS). Era fiul lui Histaspe, tatăl lui fiind un fost lăncier în armata Egiptului. Din Strâmtoarea Bosforului până-n India se întindea regatul său, format din 20 de satrapii (guvernorate). Drumuri bune, servicii de poştă, servicii medicale, de transmis ştirile, o armată numeroasă şi bine organizată pentru acea vreme - era bine întocmitt imperiul său.
Omul se credea stăpân peste toată lumea cât era cunoscută pe atunci. Ce nu se afla sub aripa lui nu mai prezenta mare importanţă.
Nici nu bănuim că marile catastrofe ni se trag de la nişte lucruri mici, neînsemnate....Într-o bună zi, măritului rege i-a venit poftă să mănânce smochine. Servitorii săi au venit în faţa puternicului rege şi fiindcă ceruse, l-au servit cu o farfurie de smochine aduse nu de mult din depărtările Greciei. Rgele a gustat şi s-a minuat. A mai luat una şi încă una şi încă una. Tare i-au păcut.
-De unde-s smochinele astea? întrebă el mirat foarte.
-Luminăţia-ta, din ţara aceea de la soare-apune de imperiul nostru, îi zice Elada. De fapt nu-i o ţară, fiindcă locuitorii ei sunt cam certăreţi şi sunt împărţiţi în mai multe state: Atena, Teba, Sparta, Micene, fiecare după oraşul lor..
-Aşa? Să mergem dar să o cucerm, având ea smochine atât de bune!
Apoi ştiţi, cinstitelor feţe dumneavoastră că s-au şi făcut pregătiri mari şi s-a pornit răzbel mare. Nenorocirea fu că în faţa primejdiei, grecii se uniră şi pe câmpia de la Marathon i-au bătut pe persani. Regel Darius moare în anul 486 ante HR. şi lasă misunea de a învinge pe greci lui Xerxes I.
Vedeţi preabine domniile voastre că nu i-au fost de bine smochinele acelea. Că mulţi regi şi state din vremuri vechi şi până azi, când scriem, cred în biruinţe lesnicioase, ca apoi să se trezească în nenorociri mari. Aşa a crezut Impreiul Austro-Ungar că uşor va cuceri Serbia, la 1914, aprinzând Primul Mare Război Mondial, aşa au crezut americanii că vor defila prin Irak şi Afganistan, ca apoi să nu mai ştie cum să iasă din viesparele acelea....De învăţat n-a învăţat nimeni nimic.
Chiar zilele trecute, Franţa s-a implicat militar contra rebelilor islamişti din Mali, dar nu se ştie rezultatul final. A doua zi după primul bombardament, când au fost ucişii câţiva piloţi, degrabă s-a declarat la Paris că "rebelii sunt mult mai binne înarmaţi, instruiţi şi. conduşi decât am crezut". Lecţia regelui regilor, Darius, de mai bine de două milenii şi jumătate a fost uitată grabnic.