Unde sunt busturile lui DECEBAL de la Coșbuc și Rebrișoara?

Dacă ajungi la Roma, fosta capitală a lumii romane în antichitate, întâlnești de mai multe ori chipul lui Decebal pe columna lui Traian, regele dacilor liberi, rege al uni ținut liber, care cuprindea Oltenia, Transilvania, Banat, Moldova, Maramureș.., rege care a înfruntat cea mai mare putere mondială din acele timpuri – Împeriul Roman, pentru a apăra libertatea ținutului dacic, ținut al stămoșilor noștri, care-l stăpâneau în deplină libertate. Numele său, Decebal, este întâlnit și în antroponomastica din Italia, Britania, Panonia, Spania, România, ca nume elegant purtat astăzi de numeroși spanioli, italieni sau români, nume de noblețe pus de părinți copiilor lor, dorindu-și prin aceasta, copii înțelepți, viguroși, puternici. Istoricul roman Dio Cassius îl descria pe regele dac Decebal ca foarte priceput…, iscusit..., dibaci, bun luptător…. După moartea lui Burebista, când marele regat al dacilor se destrăma în regate mai mici, cel care a reușit să mențină libertatea teritoriului și unitatea poporului dac a fost noul rege Decebal (85-106 d.Hr), numit și Diurpaneus, recunoscut pentru reușitele sale istorice – întărirea statului dac, a armatei dacilor cu care a zdrobit armate romane trimise de împăratul Domițian (87, 88 d.Hr) și a încheiat cu acesta o pace favorabilă pentru daci (89 d.Hr). Alt împărat roman, Traian (98-117), își dorea însă aurul și argintul dacilor pentru a rezolva criza economică din imperiu și prin două războaie în care i-a învins pe daci (101-102 și 105-106), și-a împlinit această dorință. Biruința romanilor asupra dacilor a fost posibilă pentru că aristocrația dacică promova tendințe separatiste, centrifugale, de ieșire de sub ascultarea față de regele Decebal, sperând să-și promoveze interesele, colaborând mai de grabă cu străinii, cu romanii. Vecinii dacilor, parții n-au acceptat alianța cu dacii, preferând să invadeze Armenia, Iudeea și chiar să ajungă în Egipt – grânarul lumii antice. Alianța dacilor cu sarmații n-a adus rezultatele scontate, iar cucerirea dacilor de către romani… a făcut ca astăzi să ne putem numi România… După căderea Sarmisegetusei, urmărit de romani, Decebal, însoțit de câțiva daci credincioși, se îndrepta spre Carpații Orientali și Moldova - ținutul dacilor liberi, spre a găsi noi forțe cu care să reziste în fața romanilor.. Trădat de acelaș Bicilis (azi - bicisnic, om de nimic, trădător, lichea), care le-a arătat apoi romanilor ascunzătorile cu comorile dacilor, le-a indicat și traseul pe care se refugia Decebal, și, urmărit de romani, acesta a ales să moară ca un rege liber, ne prins, ne înrobit, ne umilit de romani pe străzile Romei, unde mărșăluiau legați și încătușați toți cei ce erau luați prizonieri. Și-a curmat singur viața, tăindu-și gâtul cu sica de la brâu (pumnal curbat purtat de daci la cingătoare), preferând lumea subpământeană a lui Zalmoxis sau cea celestă a lui Gebeleisis. A murit în pământul liber al dacilor, în Carpații Răsăriteni, chiar dacă mâna dreaptă și capul i-au fost duse, ca trofee de preț, în cartierul militar al lui Traian, unde au fost păstrate într-un butoi cu miere pentru a putea fi duse la Roma, unde au fost arătate mulțimii și apoi, în uralele romanilor, au fost aruncate în Tibru, așa cum se procedaseră înainte cu cadavrele creștinilor sau ale dușmanilor imperiului... Cu ocazia săpăturilor în Forul lui Traian (1822) a fost găsit bustul lui Decebal în marmură, un bust care-l reprezenta fidel. Astăzi, acest bust este păstrat și expus în Muzeul Vaticanului. Un alt bust Decebal este păstrat în Muzeul Ermitaj... Creștinii condamnă sinuciderea, dar atunci, în antichitate, înainte de apariția și răspândirea creștinismului dacii promovau o religie politeistă, uraniană, în care conta vitejia, libertatea, veselia, valori respectate de daci atât pe pământ, cât și-n lumea cealaltă. Azi tronează maiestos statui sau busturi cu Decebal la Timișoara, Orăștie, Cluj-Napoca, Turnu Severin, Clisura Dunării, Comănești, Sarmisegetuza, Cristeștii Ciceului etc. La Rebrișoara și Coșbuc, dezvelirea bustului Decebal (ca simbol al libertății strămoșilor noștri daci), busturi donate de generosul medic Gh. Traian Dascăl, s-a făcut cu participarea academicienilor Dumitru Protase și Horia Colan, cu participarea oficialităților și a unui mare număr de localnici care defilau pe marșuri cântate de fanfară, urmând apoi sesiuni de comunicări și alte manifestări care sporeau dragostea față de ținutul nostru natal, același ținut care i-au găzduit și pe strămoșii noștri – dacii liberi. Unde sunt astăzi aceste busturi de la Coșbuc și Rebrișoara ? Vedem cu câtă cinste sunt protejate busturile lui Decebal la Roma, Sanct Petersburg, în alte locuri… Numai citind poezia poetului George Coșbuc „Decebal către popor” ne putem da singuri răspunsul la întrebările „Cine-am fost”, „Ce-am ajuns”, „Încotro ne-ndreptăm”.

Prof. Ioan Seni