Reportaj din Bulgaria. Bistriţeni la Salonul de toamnă al caricaturii la Plovdiv și Sofia– Partea a II-a

Sâmbătă ne trezim de dimineață la o oră rezonabilă, după o seară prelungită cu vin românesc și mostic bulgărească, la care au participat o parte din prietenii caricaturiști bulgari. Începem să ne adunăm lucrurile, să pregătim bagajele. Trebuia să ajungem la Sofia, unde eram așteptați de ceilalți prieteni caricaturiști.
Simțeam în suflet un regret că trebuie să mă despart de Plovdiv. Atât de mult mi-a plăcut acest oraș. Mi s-a așezat la suflet ca un oraș bine gospodărit. Chiar l-am asemuit cu Bistrița noastră. Nu prin vechime, ci prin faptul că era bine administrat de un primar care-și face datoria.
Finalizăm noi împachetarea lucrurilor și începem să le ducem la mașină. Terminăm aranjarea lor în mașină. Mergem la cafeneaua la care trebuia să predăm cheia. Aici găsim un tânăr foarte amabil, care ne servește și cu o cafea, sigur contracost. Constat că tânărul era secondat de o tânără bulgăroaică. Cu doi bujori în obraji. Nu mă pot abține să nu-i împărtășesc aceste constatări. Bulgăroaica s-a simțit flatată și chiar a apreciat remarcile mele. I-am mai spus că dacă aș fi mai tânăr, aș rămâne definitiv în Plovdiv. Că m-am îndrăgostit de acest oraș. Vine Radu care întrerupe dialogul meu cu bulgăroaica, ne luăm la revedere și plecăm. Admirăm din mașină orașul pe care scurtul timp am încercat să surprind cât mai multe din frumusețile sale.
Ajungem la autobandă, ne înscriem pe direcția Sofia, în scurt timp și la destinație. Aparatul din dotarea mașinii ne duce exact la Hotelul SlavyanskaBesseda din centrul Sofiei, unde prietenii noștri IvailaTsvetkov și ValeriAlexandrov ne-au asigurat cazarea.
Repede ne luăm bagajele și ne cazăm. Între timp Radu vorbise cu Valeri că trebuie să ne grăbim vine să ne ia, deoarece eram invitați la masa de prânz la ei acasă. Nu durează prea mult că prietenul nostru apăre în fața hotelului. Îl urmăm cu mașina până la el acasă, unde se întinde un prânz unit cu cina. Am depănat amintiri plăcute, de la Festivalul ,,Mărul de Aur” de la Bistrița, ei fiind prezenți anul acesta cu un salon de grafică satirică.
După încheierea cinei, Valerine-a îmbarcat în mașina sa, a noastră a rămas în parcare la el, ne-a dus la hotel. Noaptea a trecut foarte repede. Dimineață ne trezim și coborâm la micul dejun. După care ieșim în fața hotelului să-l așteptăm pe Valeri. El întârzie puțin, timp în care, stând cu Radu și cu Lucian în fața hotelului, constatăm că din hotel iese o delegație de chinezi, vreo patru la număr. Unul și unul! Și traversează pe partea cealaltă a străzii, unde un tip foarte înalt îi aștepta. Au staționat ceva timp, discutând între ei. La un moment dat sosește o doamnă, probabil ceva șefă, se salută cu doamna își strâng mâna și intră în Ministerul Economiei Bulgare.
Nu mă pot abține și-i fac atenți pe Radu și Lucian. Măi băieți! Uitați-vă și voi azi este duminică. Este ora zece. Și la acest minister, nu știu ce funcții aveau cei doi care au primit această delegație chineză, dar se lucrează. Nici să nu ne mirăm că ei au drumuri, ați văzut cum arată Bulgaria. Noi de ce oare, nu lucrăm cum trebuie nici măcar în cele cinci zile lucrătoare cu Chinezii? Dacă făceam acest lucru, aveam și noi ce au bulgarii. Se compară ce am văzut patru zile aici la ei, cu ce e la noi? Dacă ai noștri băteau palma cu Chinezii, aveam și noi drumuri civilizate și întregi. Nu capete de drumuri. Nici nu apuci să urci că trebuie să te cobori.
Hai fraților că a sosit Valeri și am plecat la Palatul Culturii din centrul capitalei, unde Lucian la orele 14.00, avea vernisajul expoziției sale.
Ajungem în fața Palatului Culturii din Centrul Sofiei. De la parcare până la intrarea principală am făcut pe jos în jur de 500 m. O intrare măreață cu uși imense, o construcție imensă, într-un stil modern. Intrăm înăuntru niște holuri imense, coborâm pe niște scări pe măsură până ajungem în sala în care trebuia Lucian Dobârtă, să-și instaleze expoziția. Acolo ne mai așteptau câțiva caricaturiști în frunte cu prietenul nostru IvailoTsventkov. Repede se apucă de lucru. Sala era superbă și imensă. Dar n-a fost nici o problemă pentru Lucian că avea lucrări la el suficiente pentru încă o sală ca aceasta.
După ce ei se apucă de lucru, eu și Radu ieșim să vizităm ce se putea vizita. Constatăm că la etajul Palatului, există un caffe bar. Intrăm și spre surprinderea noastră, am văzut ceva ce ne-a cam luat fața. O cafenea imensă, cu un mobilier de o eleganță extraordinară, peste tot rafturi cu cărți, reviste, spații pentru diverse activități artistice. Un bar foarte discret și elegant realizat. Ne-am plimbat câteva minute și nu ne vedea a crede ochilor. Era duminică și era ora zece și un pic. Foarte multă lume, după cât am dedus noi lume artistică careiși bea cafeaua aici, unde dialogau. Unii citeau. Alții făceau altceva. În unele spații amenajate la vedere se desfășurau unele activități cu copii. Zice Radu, măi Sandule eu am umblat mult în lumea asta dar așa ceva nu m-am gândit să văd aici. Replic că nici eu. Sunt stupefiat. Hai Radule să bem ceva. Cafea băusem. Cerem tânărului barman, ceva specific bulgăresc. Ne face el mai multe oferte din care noi alegem să bem o bere bulgărească. Plătim și zice Radu hai să ieșim pe terasă că eu pipez și o țigară, înăuntru nu se fumează nici la ei.
Ne așezăm la o masă și admirăm Sofia cam de la nivelul etajului doi la noi. Era o liniște fantastică. O piață imensă, bulevarde aerisite, o circulație normală fără claxoane, fără nervi. Discutam cu Radu, na ce zici, seamănă cu Bucureștiul nostru. Măi, zice Radu, are ceva ce seamănă cu Bucureștiul dar e o diferență de la cer la pământ. În București n-am văzut să oprească în plin bulevard și să te lase să treci în partea cealaltă. Te executau cu claxoanele. Parcă e o altă lume. Parcă nu s-ar afla la 400 km una de cealaltă. Pe urmă, oamenii sunt mai omenoși. Nu-s stresați ca bucureștenii noștri și în plus de asta se vede că-s mai gospodari. Peste tot lucrurile sunt gândite, nu-s aglomerate, poți respira. Asta am constatat în timpul scurt pe care l-am avut la îndemână.
În fine, finalizăm și berea și ne întoarcem la locul unde alții munceau de zor. Lucrarea era destul de avansată. Mai dăm și noi câte un sfat. În sfârșit se încheie lucrările. Constatăm că expoziția este superbă. Lucrările lui Lucian arătau foarte bine. Îi mai rămăsese aproape jumătate din lucrări. Vorba lui, mai puteam umple o sală ca aceasta. Mai era puțin timp până la ora gongului. Ne retragem alături, într-o încăpere în care era organizat protocolul. Între timp, mai sosiseră ceva prieteni caricaturiști. I-am servit cu o palincă de Bistrița și un vin românesc. Ei au venit cu produsele lor specifice, mastika și o băutură din mentă.Mastika era o băutură prezentă și la noi cu mulți ani în urmă.
Degustăm noi ce degustăm, legăm prietenii, schimbăm cărți de vizită, timp în care constat, după cărțile de vizită că erau prezenți și foarte mulți ziariști. Curios pentru mine, dar pe urmă mi-am dat seama de ce. Toți caricaturiștii lucrează s-au sunt colaboratori ai ziarelor. Simplu și logic, îi spun eu lui Radu. Păi zice el cam așa-i. Fapt care s-a confirmat după expoziție când am fost invitați în redacția unui cotidian bulgar unde am schimbat impresii și am legat prietenii la o mastika și o pălincă. La un moment dat apare Walex care spune gata, e ora vernisajului. Trecem în salonul expozițional al Palatului Culturii din Sofia, cel mai generos pe care l-am văzut vreodată. Repede se stabilesc lucrurile. Cine unde stă. Unde stă publicul și unde stăm noi cei care eram musafiri.
Ostilitățile sunt conduse de Valeri(Walex) Alexandrov, vicepreședinte al Organizației Caricaturiștilor Bulgari, care face și prezentările. După care vorbește marele caricaturistIvailoTsvetkov care este președintele Organizației Caricaturiștilor Bulgari. Au mai luat cuvântul și alți caricaturiști și oameni de presă. În final, autorul expoziției Lucian Dobârtă are ultimul cuvânt, explicând asistenței că ceea ce face el este ceva ce nu e grafică și caricatură. Deci e altceva. Dar lumea prezentă a gustat cu foarte mult interes stilul abordat de Lucian.
Președintele Organizației Caricaturiștilor Bulgari a declarat deschisă expoziția, precizând pentru presă că va rămâne deschisă treizeci de zile pentru vizitatori.
Ne retragem din nou în zona protocolului, unde gazdele pregătise pentru toată lumea prezentă câte ceva. Timpul înainta fără milă. Constatăm că deja era ora 16.00. Gazdele se grăbesc să mergem la masă. În drum spre restaurantul unde urma să luăm masa am poposit la Redacțiaunui ziar important din Sofia, unde lucra și unul din prietenii noștri. După care într-un număr consistent ne-am deplasat la restaurantul stabilit, unde până târziu am socializat și am conturat prietenii de viitor.
În timp ce socializam, l-am rugat pe Valeri care știe destul de bine românește, să mă ajute cu câteva date despre Sofia și Palatul Culturii. Repede mi-a tradus câteva materiale de informare generală, pe care le-am luat de la Palatul Culturii:
Capitala Bulgariei, Sofia este un oraș milenar, are o istorie bogată, plină de evenimente și o populație de peste 900.000 de locuitor. A găzduit traci, romani, bizantini, maghiari și turci. A fost în schimb, răsfățata lui Constantin cel Mare, care a numit-o „Roma mea”. Este dotată cu clădiri frumoase, iar faima ei a depășit granițele țării. Sofia a fost însă grav afectată de cel de-al Doilea Război Mondial, iar perioada comunistă i-a lăsat câteva monumente austere.
Printre monumentele cele mai emblematice din Sofia se numără Catedrala Alexander Nevsky, recunoscută pentru cupolele sale aurii care luminează cerul. Templul principal al bisericii a fost construit pentru a exprima recunoștința față de poporul rus care a eliberat țara de sub conducerea turcă. Cripta sa ascunde icoane superbe datând din secolele XII – XIX.
În Sofia mai poți vizita Biserica Sf. Sofia, biserică bizantină a secolului al VI-lea, a dat de fapt numele sau orașului. Biserica veche Sf. Gheorghe, flancată de o rotondă din cărămidă roșie, este înconjurată de ruine romane, ca și alte monumente din zonă. Catedrala SvetaNedelya, moscheeeabailor, construită pe izvoare termale și alte câteva biserici completează seria de construcții religioase. Cultura ocupă un loc important în Sofia. Un important obiectiv cultural este Teatrul Național Ivan Vazov, după numele marelui scriitor bulgar care găzduiește cele mai importante opere ale celor mai cunoscuți artiști din Bulgaria. Este ușor de recunoscut: această clădire din piatră roșie contrastează cu clădirile gri din jur. Capitala Bulgariei conține, de asemenea, multe opere și teatre. Statuia zeiței Sofia – Înțelepciunea divină este opera sculptorului Gheorghi Ciapcanov și înfățișează o femeie cu o coroană pe cap, care ține în mâna dreaptă o coroană de lauri, iar pe mâna stângă se află o bufniță – simbol al înțelepciunii.
Un alt obiectiv important este Monumentul Regelui Eliberator are o înălțime de 12 metri și este așezat pe un piedestal din granit negru. Se află în fața Parlamentului, mai precis în centrul Sofiei, fiind ridicat în cinstea Împăratului rus Alexandru al-II-lea și a armatei rusești după eliberarea Bulgariei în războiul ruso - turc.
Parcul Natural Național Vitosha este porțiunea cea mai înaltă a muntelui Vitosha. A fost declarată Parc Natural, iar aici se află cea mai lungă peșteră din Bulgaria, Duhlata, populată de peste 20 de specii de animale de peșteră și râul de morene, format din stânci, ce oferă turiștilor condiții moderne de odihnă și recreere.
Palatul Național al Culturii, situat în Sofia, capitala Bulgariei, este cel mai mare centru de conferințe și expoziții multifuncționale din sud-estul Europei. A fost inaugurată în 1981 pentru a sărbători cea de-a 1300-a aniversare a Bulgariei.
Centrul a fost inițiat la sugestia lui LyudmilaZhivkova, fiica liderului comunist al fostei Republici Populare Bulgare, Todor Zhivkov. Proiectul a fost proiectat de o echipă de arhitecți și ingineri de peisagistică, condusă de Alexander GeogievBarov ( 1931 – 1999) împreună de Ivan Kanazirev. Amenajarea Pieței Bulgariei în fața Palatului Național al Culturii a fost proiectată de o altă echipă de arhitecți și ingineri de peisagistică, , condusă de AtanasAgura. Pe plan intern, clădirea prezintă un stil unificat, care utilizează un motiv octogonal și culori grele și întunecate. Picturile mari și strălucitoare care prezintă figuri și evenimente istorice acoperă peretele principal al multor săli mici. În anii `90 imediat după schimbarea sistemului politic din țară, PNC a pierdut o parte semnificativă din proprietatea sa. Din 2011 este auto-susținut financiar, fără a beneficia de subvenții de la stat. Centrul de Festivaluri și Congrese din incinta PNC a fost fondat în 1986 și devine treptat centrul unor dintre cele mai prestigioase evenimente din domeniul artei și culturii, găzduiește evenimente artistice și festivaluri, întâlniri științifice, seminarii și multe altele, este fața Bulgariei când vine vorba de organizații internaționale, congrese prestigioase și multe alte manifestări internaționale și este inclus în singura rețea paneuropeană de cinematografe, Europa Cinema, din Uniunea Europeană (UE).
Palatul Național al Culturii a fost proclamat cel mai bun centru de congrese din lume de către Organizația Internațională a Centrelor de Congres. Centrul de conferințe este echipat pentru a găzdui o varietate de evenimente, inclusiv concerte, conferințe multilingvistice, expoziții și spectacole. Are o suprafața de 123.000 metri pătrați pe opt etaje și trei niveluri subterane. Palatul Național al Culturii are 13 săli și 15.000 de metri pătrați de zonă de expoziție, un centru comercial și o parcare auto. Sala principală poate găzdui peste 3000 de persoane. Festivalul Internațional de Film de la Sofia are loc aici.
Palatul Național al Culturii din Sofia, de-a lungul timpului a găzduit Teatrul Bolshoi, Teatroalla Scala, Teatrul de operă și balet SM Kirov Academic Leningrad, Orchestra Simfonică din SankPetesburg, Orchestra Filarmonicii din Viena, Opera de stat din Viena, Baletul Regal Suedez, Baletul Regal Britanic și Baletul Național Spaniol.
Palatul sprijină în mod activ cultura bulgara ca organizator și producător al propriilor festivaluri și evenimente, cum ar fi Salonul Artelor, organizat în mai, Festivalul Internațional de Film de la Sofia, Săptămâni muzicale din Sofia, evenimente caritabile, expoziții colaborate și lansări de cărți. De asemenea, găzduiește Târgul Internațional de Carte de primăvară și toamnă și Târgul B2B Stroiko. Mai găzduiește Salonul Artelor care este un festival tradițional aflat anul acesta la a 23-a ediție.
A doua zi de dimineață ne trezim, aranjăm bagajele și coborâm în holul hotelului așteptându-l pe Walex să vină să ne ia și să ne ducă la mașină. În drum spre mașină ne oprim pe la un bazar să facem și noi mici cumpărături pentru acasă. Am fost foarte impresionat de modul cum sunt organizate aceste bazare. Un fel de piețe de la noi, dar nu încape comparație. Curățenie și ordine. Fără țigănie, fără bulibășeală, o lume mult mai civilizată. Parcă n-am fi vecini.
În fine repede ne facem micile cumpărături și ne îndreptăm spre mașină. Acolo ne aștepta soția lui Walex cu patru cafele. Repede le-am executat, ne grăbeam, aveam cam mulți kilometri de făcut. Ne despărțim de Magdalena și WalexAlexandrov, cu promisiunea că anul Viitor ne vom vedea la Bistrița la Mărul de Aur. I-am asigurat că sunt prietenii noștri, pentru că fac lucruri extraordinare pentru mișcarea culturală umoristică.
Iarăși Radu cu GPS-ul lui, stabilește ruta și activând ultimul claxon de despărțire, mașina se pune în mișcare. Atât de simplu și repede am ajuns pe un drum civilizat care ne-a adus repede până în graniță la Plevna. Nici n-am realizat cum am ajuns în vamă. Repede am ajuns la Bac, în 20 de minute am fost pe tărâmul românesc, la Bechet de data aceasta. Și noi am rămas surprinși că GPS-ul ne-a adus aici. Dar într-un fel ne-am bucurat că n-am ajuns la Turnu-Măgurele. Trecem și vama noastră fără probleme. Ne întorceam deja pe altă rută. A trebuit să traversăm Craiova, Drăgășani și apoi să ne înscriem pe Valea Oltului.
La un moment dat mă lovea o foame câinească. Ziua se terminase, noaptea nu începuse, foamea era la ea acasă. Lucian avea în scăfârlie să mănânce niște mici oltenești la o pensiune renumită. Acea pensiune nu era pe ruta noastră deoarece GPS-ul lui Radu ne zvârlise pe altă rută. Și tot așa contrazicându-ne pe drum cu foamea-n noi ajungem aproape de Sibiu. Momentul în care Radu văzând că nu mai apare pensiunea lui Lucian cu micii oltenești, oprește totuși la o pensiune, unde primul lucru pe care-l face este să întrebe de pensiunea X. Ospătara ne spune, păi domnilor nu e pe ruta aceasta. Aici sunteți deja în județul Sibiu. No, ce mâncăm? Eu le spun, fraților acu e prea târziu! Mie nu mi-e mai foame. De când tot fac apeluri că mi-e foame și n-ați vrut să opriți. Acu mâncați ce vreți. Eu îmi comand o bere. Radu cu Lucian, ciolan cu fasole. Ne urăm poftă bună și spor. Până la urmă iau și eu un ciolan cu fasole, dar nu reușesc să-l mănânc, deoarece era imens, și cam trecusem de punctul critic. Punem punct acțiunii. Haideți fraților să mergem că noi avem drum mult și prost și aglomerat. Bate Radu caii și în jurul orei 12.00 suntem la Tg. Mureș. Doamna Adela ne aștepta cu o masă copioasă, bogată în de toate. Spre rușinea noastră că n-am putut face față. Eram obosiți, frânți. La aceea oră nu mai doream decât să plonjez într-un pat.
Fiul meu cu Iulia încă nu au ajuns cu mașina pentru a face transbordarea bagajelor. Nu mai durează mult și ajunge mașina de Bistrița. Trecem bagajele din mașina lui Radu în a noastră, ne luăm rămas bun de la doamna Adela și de la Radu, mulțumindu-le pentru cină și ne pornim la Bistrița.
În jurul orei trei ajungacasă, frânt, terminat. Nici măcar somn nu mai aveam. Foarte greu am adormit într-o vreme.
În concluzie, acum la final mi-ar fi părut rău să nu fi făcut acest drum. N-am fost niciodată în capitala Bulgariei. Am traversat cu mulți ani în urmă Bulgaria spre Turcia pe la Vama Veche. Și în timpul comuniștilor am fost la Varna – Nisipurile de Aur, o zi.