ROMULUS BERCENI: VIAŢA LA ŢARĂ – CHIOCHIŞ (1329-2009)

Monografia etnografică şi etnofolclorică a comunei Chiochiş (1329-2009), în 5 volume, autor prof. Romulus Berceni se încheie cu acest volum, nr. V, 187 pagini, format A.5, apărut la aceiaşi editură ,,NOVA DIDACTICA” din Bistriţa.

Volumul debutează cu un rezumat în limba engleză, semnat de prof. Camelia Berceni, o prefaţă semnată de prof. Ioan Lăpuşneanu, intitulată sugestiv ,,Mirajul vârstei de aur”, din care vom reţine doar două pasaje. Primul: ,,autorul cărţii se mândreşte, pe bună dreptate, că a reuşit, datorită inteligenţei sale native şi unei memorii de invidiat, precum şi unor dascăli sufletişti din satul său, să-şi depăşească cu mult condiţia socială şi să fie primul director coordonator la şcoala în care a învăţat primele clase. În această funcţie s-a angajat cu râvna caracteristică numai unui om al locului şi a obţinut pentru un timp scurt o serie de rezultate de excepţie, depăşind cu mult starea anterioară a învăţământului în comună.”

Acest volum, care încheie monografia etnografică a comunei Chiochiş din judeţul Bistriţa-Năsăud, tratează cu predilecţie problematica din ,,vremea comuniştilor”, dar şi cea de după 1990 până în 2009; ,,este o reuşită – după cum apreciază prof. Ioan Lăpuşneanu – prin faptul că, deşi se referă la viaţa socială a unei comune, a reuşit să evidenţieze aspecte cu caracter general şi specific pentru întreaga perioadă. Aceleaşi evenimente au avut loc în fiecare localitate rurală din ţară în vremurile respective. Trebuie schimbate doar numele şi unele date concrete pentru a alcătui o monografie pentru oricare altă localitate din ţară.”

Reiese şi din acest volum darul de povestitor al autorului, de cronicar autentic, care deţine o foarte bună memorie, reuşind să evoce cu lux de amănunte evenimentele, faptele, oamenii şi lucruri din perioada tinereţii, în contrast cu epoca actuală, în care satul, agricultura românească trec printr-un nesfârşit drum al epocii de tranziţie, ce se pare că nu se mai termină niciodată, iar integrarea în Uniunea Europeană rămâne un obiectiv îndepărtat, continuu şi fără ţinte precise.

Volumul cuprinde 10 studii, dintre care amintim: ,,Portrete etnografice”, ,,Primarul nostru”, ,,Trei dureri în trei morminte”, ,,Suntem mai răi ca ei?” ,,Nostalgii la ... o bere”, ,,Nu este pădure fără uscături”, ,,Spiritism”, ,,Blesteme” ş.a.

Volumul V se încheie cu un glosar pentru vol. I şi un alt glosar pentru volumul de faţă, bibliografie, un intermezo ,,Mulţumiri şi scuze”. Lucrarea este presărată cu fotografii care amintesc ceea ce a fost şi cum a fost, dar şi cum este.

Meritorii sunt portretele făcute de autor câtorva fii ai comunei Chiochiş: Badea Şoani, alias Orban Alexandru din Apatiu, Silaşi Vasile – ,,primarul nostru”, Fulviu Cotârlă – 27 de ani secretar al Sfatului Popular Comunal Chiochiş (1962-1974), apoi preşedinte-primar până în 1989, Tănase Suciu, Jeican Ion şi soţia sa Aurora, medicul veterinar Toader Moraru, George Cămărăşan, Nastasia Cuzu, Ioan Sâmboan – ultimul preşedinte al C.A.P. Chiochiş, Veta ţiganca şi Petrea lu´ Goran. Sunt portrete luate dintr-o realitate socială cu bune şi cu rele ce merită a fi cunoscute de tineretul de azi, o bună parte a lui grav afectat după 1990 de evoluţia societăţii româneşti, lovite de şomaj şi cu salarii de mizerie, cu frica în sân pentru ziua de mâine, mulţi fiind nevoiţi să emigreze în Spania, Italia, Germania sau peste Ocean pentru un loc de muncă. Este anormal ce se întâmplă, circa 2,5 milioane de români lucrează în afara graniţelor ţării, cei înregistraţi legal, câţi ar fi la muncă la negru, nimeni nu stie... Cunoaştem foarte bine că libera circulaţie a forţei de muncă este o condiţie a Uniunii Europene; dar de ce nu ne luptăm să se facă ordine în ţară; locuri de muncă pentu toţi românii, inclusiv pentru străinii care ar dori să vină la noi, nu să devenim o piaţă de desfacere pentru produsele agricole ale altor ţări în proporţie de peste 70%. De ce nu ajutăm şi dezvoltăm agricultura românească? De ce nu ajutăm ţăranul român? De ce-l lăsăm să se zbată în mizerie şi greutăţi? De ce nu ne protejăm piaţa internă? O parte dintre răspunsuri le vom găsi şi în acest volum datorate indiferenţei şi delăsării unor instituţii de la vârful societăţii.

Fără a fi nostalgic (de fapt, teza cu nostalgia este una inventată s.n.), autorul redă cu mult realism realitatea socială, aşa cum a fost şi este între 1964-1989 şi acum după 1990 până în 2009. Este descrisă cu elemente şi date precise, dar şi cu mult umor şi spirit satiric. Este aspru criticată activitatea de necunoaştere şi de nerespectare a legilor, inclusiv a legilor bunului simţ, datorită faptului că nu se face educaţie continuă şi eficientă. Urmările lipsei interesului faţă de sat sunt şi aici dramatice: 37 de case părăsite, iar 16 sunt locuite doar de câte un singur bătrân, tinerii fiind plecaţi în proporţie de peste 70% în ,,lumea largă”, căci aici nu au unde munci, nu au perspective de calificare. Şi Chiochişul cu satele arondate sunt mult îmbătrânite, ca de altfel şi altele din zonă, ceea ce trebuie să fie un semnal de alarmă pentru politicienii de la toate nivelurile. De fapt, cele 5 volume ale prof. Romulus Berceni sunt şi puternice semnale şi avertismente indirecte pentru politicienii din Parlamentul României, dar şi pentru cei de la judeţ de a nu neglija problemele sociale ale satului, sănătatea, învăţământul, condiţiile de muncă şi de trai ale oamenilor, pentru că nimeni nu are dreptul să fie indiferent. Constituţia României le-o cere!

Chiochişul este în regres economic, chiar dacă Primăria şi primarul se zbat zilnic să facă unele lucruri. Dacă luăm în calcul că în localitatea Chiochiş după 1990 s-au construit doar 3 case noi, ne dăm seama că lucrurile nu sunt roze.

Cele 5 volume de studii monoetnografice ale prof. Romulus Berceni pot fi un model şi pentru alte localităţi, unde avem învăţători şi profesori de valoare, ingineri, care ar trebui să-şi îndrepte atenţia spre monografiile de toate genurile (şcoli, licee, biserici, întreprinderi, societăţi comerciale etc.), ce sunt adevărate ,,cărţi de vizită” pentru istoria unei comunităţi.

Sincere felicitări autorului pentru acest travaliu de durată şi succese deosebite în finalizarea următoarelor 2 cărţi, alături de împlinirea idealurilor de mai bine, cu sănătate, stimă şi respectul ce ar trebui să i-l poarte fiecare chiochişan.

Dr. VASILE Şt. TUTULA