Sărbătoarea Sânzienelor la Maieru

În amfiteatrul muzeului „Cuibul visurilor” din Maieru s-a desfăşurat un eveniment tradiţional deosebit, au fost sărbătorite Sânzienele măierene, cu participarea unui public format din eleve şi elevi de la Liceul Tehnologic „Liviu Rebreanu” din localitate, îmbrăcaţi în splendide costume populare, cu coroniţe de flori-sânziene pe cap, scriitori, profesori, jurnalişti, folclorişti, părinţi, localnici. S-au prezentat comunicări ştiinţifico-literare pe tema Sânzienelor, a urmat un dialog liber între participanţi, atmosfera a fost deosebit de relaxată. Învăţătorul şi jurnalistul Ilie Hoza, membru de onoare al Societăţii Ornitologice Române, a prezentat, pe video proiector, propria lucrare ştiinţifico-literară, „Flori de Sânziene”. El ne-a prezentat informaţii interesante despre plantele medicinale, înfăşurate într-un vocabular inedit şi elevat. Printre cei care au luat cuvântul, amintim pe Liviu Ursa, cel ce ne-a vorbit despre amintirile sale din copilărie privind Sânzienele şi etapele desfăşurării acestei sărbători, despre vizita făcută familiei prof. Sever Ursa de către naşele sale, doamnele Fanny şi Florica Puia Rebreanu, despre scăldătoarea din Arini, Liviu plonjând elegant şi melancolic prin vremurile trecute, Icu Crăciun, Iacob Naroş, Dan Popescu, care, a pus mare accent pe rădăcinile noastre tradiţionale pe care trebuie să le iubim şi să le respectăm.
Am asistat, de asemenea, la vernisajul a două expoziţii, o expoziţie de pictură în ulei pe sticlă, „Sânzienele cu aripi”, pictoriţă prof. Anastasia Pop şi o expoziţie de fotografii vechi cu imagini inedite cu tineri sărbătorind Sânzienele la focul sacru.
În noaptea de Sânziene maleficul şi beneficul ating punctul culminant, când magia şi miracolele sunt posibile mai mult ca oricând. Cerul se deschide, timpul sacru irumpe în real şi toate femeile iubite devin un fel de Sânziene. Aceste Sânziene erau divinităţi nocturne ascunse prin păduri întunecate neumblate de om şi conform tradiţiei ele plutesc în aer sau pe pământ în noaptea de 23 spre 24 iunie, cântă şi dansează, împart rod holdelor, umplu de fecunditate femeile căsătorite, înmulţesc animalele şi păsările.
După căderea întunericului, pe fiecare deal din Maieru, se adunau copii, flăcăi şi bărbaţi însuraţi cu făclii pe care le învârteau ca să ardă cât mai tare şi să facă scântei. După ce făcliile au ars aproape în întregime, bărbaţii coboară pe malul râului, unde au voie să vină şi fetele. Se face foc mare peste care sare toată lumea. Sărbătoarea Sânzienelor ar avea la origine un cult roman pentru zeiţa Diana, după alţi specialişti, sărbătoarea îşi are originea într-un cult geto-dacic străvechi al soarelui, Sânzienele fiind adesea reprezentate de traci înlănţuite într-o horă. Cultul focului derivă din natura spirituală a luminii, el vine din preistorie şi are un simbolism polivalent. Focul este generator, purificator şi distrugător.
Lumea s-a simţit, din nou, bine în Cuibul cu amintiri. Parcă fiecare dintre noi purtam într-un colţ al inimii, câte-o Sânziană care ne purta alintat spre un dor depărtat şi nelămurit.