Saşii din Valea Bergului

Întotdeauna l-am admirat pe profesorul Titus Wachsmann Hogiu pentru modul în care a ştiut să aibă grijă de istoria neamului său, aşezând-o în cărţi, spre luarea aminte a generaţiilor care vor veni.
Romanul „Testamentul lui Johann W. – Saşii din Valea Bergului” este o biografie a acestor oameni, prezentaţi prin rezultatele deosebite pe care le-au avut, începând cu străbunul Johann, care a venit din vechea Prusie şi până la strănepoţi, amintindu-l aici şi pe profesorul Titus.
Johann a avut binecuvântarea de a avea copii destoinici, unul dintre ei – Georg-Friedrich I mutându-se în jurul anului 1800 în Bistritz, unde s-a căsătorit cu soţia unui bijutier şi a avut trei copii. Dintre aceştia, Georg Friedrich II a fost unul dintre cei mai cunoscuţi notari ai urbei, având trei copii. Din această a patra generaţie se detaşează Gustav Friedrich, care a dus mai departe bijuteria bunicului său dintre mamă, Wilhelm Emil ajuns general de divizie şi Albert W., eroul acestui roman.
Albert va avea, de altfel, una dintre cele mai frumoase farmacii din ţinut, servind populaţia de pe Valea Bârgăului timp de 56 ani ca farmacist, dar şi una dintre cele mai frumoase grădini, fiind un specialist apreciat în pomicultură, în ţară, dar şi peste hotare. Impresionează povestea lui prin felul în care şi-a ales meseriile. Născut aproape de Biserica Evanghelică din Bistriţa, Albert, în momentul în care primeşte un măr de la un negustor de Sugălete, îl împarte cu sora lui Amalia, îi promite acestuia că va face o grădină cu „multe mere şi pere şi prune” astfel încât să poată mânca pe săturate. De asemenea, în momentul în care sora Pauline s-a îmbolnăvit şi a trebuit să fugă la farmacie, iar mai apoi fratele Ludwig a decedat, Albert a promis că va face o farmacie în care să se găsească toate medicamentele salvatoare. Şi, s-a ţinut de cuvânt, obţinând titlul de „Magister” în farmacie la Viena, urmând, în acelaşi timp, şi cursuri de grădinărit la Viena şi Graz.
În toamna lui 1873, având achiziţionată o suprafaţă de 60 hectare în Borgo Prund, chiar în centru, lângă poştă, Albert va construi farmacia „Zumschutzengel”, inaugurată în ajunul Crăciunului 1874, iar mai apoi se ocupă de livadă, ridicând trei case din lemn, locuite de cei care vor lucra aici. Se căsătoreşte cu Berta, fiica proprietarului poştei, având împreună patru copii, trei băieţi şi o fată. Dintre aceştia, Hugo va fi cel care va continua munca tatălui său. Impresionează, în mod deosebit, povestea de dragoste pe care acesta o are, suferind mult de-a lungul timpului.
Albert W Jr. este descendent al acestei familii şi tatăl autorului acestui roman, având o poveste tristă, la fel ca a tuturor saşilor care au trebuit să părăsească ţara, lăsând în urmă amintirile şi, în acest caz, şi familia. Impresionează întâlnirea pe care a avut-o la venirea din război, cu copilul Septimius, care avea doar trei ani, dar şi revederea după stabilirea în Germania a fiului, la vârsta de 15 ani. Legăturile s-au restabilit, astfel încât relaţia tată-fiu a fost una bună, Septimius fiind cel care-l va readuce acasă pe Albert W. după 45 ani de autoexil, de această dată într-o urnă de cenuşă.
O altă parte a volumului este dedicată moştenitorului Septimus W., profesor cunoscut şi animator cultural deosebit, care prin munca sa, la altarul cuvintelor, a demonstrat nu numai că este un bun urmaş al strămoşilor, ci şi un continuator al muncii acestora. Povestea vieţii însumează tot atâtea amintiri despre oameni şi locuri, despre frumuseţea trăirilor pe care le-a avut Septimius, alături de soţia lui Dida, de copii şi de nepoţi.
Cartea este ca un testament scris, lăsat moştenitorilor, alături de celelalte lucrări pe care profesorul le-a scris de-a lungul timpului.
Volumul ar merita să fie tipărit într-un tiraj mai mare şi să fie aşezat în toate bibliotecile, dar şi în casele bârgăuanilor, pentru a lua aminte la modul în care saşii au ştiut să fie adevărate exemple pe aceste meleaguri.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5