Scriitori, Cetăţeni de Onoare ai comunelor bârgăuane, născuţi în luna noiembrie

TEO VRĂSMAŞ
Un moment de aducere aminte în acest final de noiembrie, pe care l-am oprit o clipă pentru a rememora câteva crâmpeie din activitatea profesorului şi poetului Teo Vrăsmaş, plecat în veşnicie, dar nu „sărac” cum îşi spunea mereu. A lăsat pasiuni ale unei munci rodnice, pe care cu migală şi le-a pus pe hârtie. Încercările sale repetate de a publica volumul „Versuri rebele”, cum şi-a intitulat pasiunea vieţii, au eşuat izbindu-se de acelaşi „nu”!! Încă o dezamăgire grea pentru un scorpion.
Există la români frumosul obicei de a oferi celor dragi daruri, cu ocazia unor evenimente. Acest gest a devenit o tradiţie de Crăciun, când se dau daruri celor apropiaţi, dar şi necunoscuţilor şi celor nevoiaşi, pentru a le face o bucurie ca om şi creştin. Sf. Biserică şi obligaţia morală ne amintesc mereu că cei plecaţi în veşnicie nu trebuie uitaţi, au şi ei nevoie de un dar: o rugăciune, o lumânare, o floare, gânduri bune şi frumoase.
Pornind de la acest îndemn, dublat de o promisiune smulsă de Teo, că voi încerca să-l sprijin pentru a-şi publica volumul, am găsit de bine a scrie câteva rânduri, acum la împlinirea a 82 de ani de la naşterea sa, cam modest dar, un semn de recunoaştere a calităţilor sale şi a demnităţii cu care şi-a purtat povara vieţii. N-am putut rezista rugăminţilor sale, văzându-l măcinat de suferinţa nemulţumirilor, a singurătăţii, ca un exilat din Bârgăul lui drag, părăsit de bârgăuani, repetând mereu: „voi rămâne un poet necunoscut”, neputându-şi publica poeziile.
L-am sprijinit moral, material… cât s-a putut. Ne întâlneam în fiecare vară în tabăra de la Sângeorz, unde două sau patru săptămâni eram director de tabără ori instructor şi-l linişteam că voi găsi o soluţie pentru publicarea volumului. Atât el, cât şi soţia sa şi-au pus speranţele şi încrederea în mine. Materialele, datele şi proiectele mele pentru aşezarea Rusu Bârgăului şi pentru Bârgău l-au uimit şi vedea în mine coautorul lucrării „Monografia Ţării Bârgăului”. Era un subiect pe care l-am abordat când eram profesor la aceeaşi şcoală din Bârgău.
Poeziile sale sunt o investiţie serioasă, pentru care a sacrificat toate vacanţele şi chiar familia. Natura, acest templu divin, l-a fascinat încă din copilărie, iar la vârsta maturităţii n-a întârziat să-şi împlinească visul hoinărind prin ţară pentru a gusta bucuria miracolului naturii, a Universului, admirând gloria istoriei şi culturii neamului – regăsite în poeziile sale.
Cum promisiunea făcută e datorie sfântă, în anul 2006 am publicat din volumul amintit, care mi-a fost încredinţat, poezii cu tema „Drumeţie şi poezie”, ca pretext la împlinirea a 8 ani de la moartea sa. A urmat volumul „Dragoste şi dor”, în anul 2007, iar în anul 2008, volumul „Drumeţie şi poezie” (reluate poezii din vol. I) şi inclus ciclul „Suntem aici de când ne ştim”, cu sprijinul Editurii Karuna Bistriţa. Volumul „Versuri rebele” se putea publica odată, dar era prea costisitor pentru editare şi pentru cumpărare. După mine, publicarea operei într-un volum este prea timpuriu şi apoi trebuie aşteptate momente potrivite pentru comemorare şi omagiere că altfel, îl îngropăm încă o dată.
Plin de energie şi talent, într-o permanentă căutare de răspunsuri la multe întrebări, era un nostalgic revoltat, pentru că era sincer şi realist, chiar şi când era vorba de autobiografie. Amărăciunea vieţii, care-l urmărea mereu, o ascundea într-un zâmbet, o privire şi o vorbă de duh. Multe din poeziile sale: „Mi-am făcut din viaţă odisee”, „Autoportret” etc., sunt sincere mărturisiri din lumea lui de vise stinse şi lacrimi suspendate-n plânsul dorurilor! Acum, în preajma Crăciunului, colindele strămoşeşti să-ţi mângâie somnul.
profesor Rafila Mureşan

AUREL RĂU
Aurel Rău s-a născut în comuna Josenii Bârgăului, la 9 noiembrie 1930, din părinţii Iacob şi Floarea, descendenţi ai unei vechi familii de grăniceri, din care se trăgea, probabil şi poetul Fabian Bob Reu. Pătrunde în taina slovei la şcoala primară comunală, apoi la liceele din Năsăud, Bistriţa şi Cluj, după care urmează cursurile Facultăţii de Filozofie şi Filologie din cadrul Universităţii Babeş Bolyai, pe care o termină cu rezultate foarte bune. Este căsătorit cu profesoara Oltea Gabriela, născută Prapescu, fiică a ing. şef al Ocolului Silvic din Prundu Bârgăului.
Încă din anii studenţiei a fost redactor la revista “Steaua”, devenită în primii ani de apariţie “Almanahul Literar”, unde a deţinut din 1959 până în 2000 funcţia de redactor şef, colaborând şi la alte publicaţii din ţară şi de pese hotare, fiind în anii 1991 şi 1993 şi director al Redacţiei Publicaţiilor pentru străinătate. În anul 1950 a devenit membru al Uniunii Scriitorilor, iar în anul 1960 este ales în organul de conducere al acesteia, calitate pe care o dobândeşte succesiv, pe bază de vot, până în anul 2000.
Are tipărite peste 45 de cărţi, toate de literatură. Paralel cu activitatea de conducere şi îndrumare a revistei “Steaua” este preocupat de îngrijirea şi publicarea unor ediţii critice, privind operele altor mari scriitori, între care Ion Pilat, Poezii, 1965, Vasile Voiculescu, Poezii, 1968 şi alţii, dar şi numeroase volumele originale de poezie şi proză.
Pentru laborioasa activitate pe tărâmul culturii i s-a acordat Premiul Academiei Române, pentru poezie şi Premiul Uniunii Scriitorilor, pentru traduceri. Deţine şi alte premii, din partea Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor, premiul “Opera Omnia”, acordat de mai multe ori în cadrul unor festivaluri naţionale de poezie, iar pentru volumul “Grecia – călătorie incompletă” este premiat la Atena de către Ministerul Turismului Elen.
Fiind o personalitate bine cunoscută, nu numai în ţară cât şi în străinătate, apreciat ca unul dintre marii animatori ai vieţii culturale naţionale şi universale, i-a fost acordat Titlului de Cetăţean de Onoare al comunei Prundu Bârgăului, al municipiilor Bistriţa şi Cluj – Napoca, dar şi al comunei natale, Josenii Bârgăului.
SIMION CRISTEA
S-a născut la 8 noiembrie 1937 în comuna Josenii Bârgăului, jud. Bistriţa – Năsăud. A urmat Seminarul Teologic din Cluj – Napoca şi Institutul Teologic Universitar din Sibiu, după care a păstorit în parohiile: Cuşma, Susenii Bârgăului, jud. Bistriţa – Năsăud, Floreşti, jud. Cluj şi “Schimbarea la faţă” Cluj – Napoca.
Este căsătorit cu Eugenia şi are 2 copii: Nicu şi Luminiţa, amândoi profesori.
A avut o intensă şi bogată activitate, deţinând şi alte funcţii, importante, precum: membru în Consistoriul Arhiepiscopiei Cluj, profesor la Seminarul Teologic, Cluj, consilier cultural al Arhiepiscopiei Cluj, şef de redacţie la “Renaşterea” Cluj, profesor la Universitatea Cultural – Ştiinţifică din Cluj – Napoca.
A colaborat la mai multe publicaţii, între care: “Îndrumătorul bisericesc”, Cluj, “Renaşterea”, Cluj, “Telegraful Român”, Sibiu, “Mitropolia Ardealului”, Sibiu, “Ortodoxia maramureşană”, Baia Mare, “Actualitatea clujeană”, Cluj, “Răsunetul”, Bistriţa, “Steaua”, Cluj, “Balada”, Koln, “Plaiuri româneşti”, Cluj. A publicat cartera “Sub stelele nopţii”- gânduri încete prin inelul clipei.
O altă împortantă activitate a sa a fost cercetarea ştiinţifică, în deosebi, cea cu privire la personalităţile legate de locurile natale, participând activ la lucrările Simpozionului Cultural al Văii Bârgăului, unde a susţinut nenumărate şi interesante comunicări, cu date inedite.
Pentru bogata sa activitate a fost declarat Cetăţean de Onoare al comunei Prundu Bârgăului şi al comunei natale, Josenii Bârgăului, în anul 2007.
NICULAE VRĂSMAŞ
Niculae Vrăsmaş s-a născut în 3 noiembrie 1939 la Prundu Bârgăului. A absolvit Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Geologie - Geografie, şi a lucrat ca geolog în mai multe unităţi de profil, îndeplinind mai multe funcţii de conducere şi cercetând aproape întreg teritoriul ţării. Retras din capitală, în anul 2000, în străvechea „capitală” a Bârgăului natal, continuă să lucreze în domeniul resurselor minerale şi mediului, fiind o perioadă şi consilier local ales, dar principala sa activitate a devenit publicistica. Colaborează la „Răsunetul” Bistriţa, fiind redactorul şef al suplimentului „Gazeta de Bârgău”. A publicat, până în prezent, următoarele volume: „Regele brazilor şi folclorul”, „Prundu Bârgăului, o vatră străveche”, „Jurnale paralele - Radu Petrescu văzut de un elev al său”, „Un brad intrat în legendă”, „Un secol de viaţă”. A iniţiat şi îngrijit primele 3 volume ale publicaţiei “Anuarul Bârgăuan”.
Din 2011 este cetăţean de onoare al comunei natale, Prundu Bârgăului.

Titus Wachsmann – Hogiu, aniversat la 70 de ani

Saloanele “Decebal” au găzduit aniversarea a 70 de ani de viaţă a scriitorului Titus Wachsmann – Hogiu. Cu acest prilej a fost lansat şi volumul “ Ceva de şi despre un septuagenar”. În moderarea prof. Vasile V. Filip, au opinat despre volum şi autor Zorin Diaconescu, preotul Simion Cristea, Niculae Vrăsmaş, Ioan Parasca, dar şi soţia Gica. Cetăţean de Onoare al Comunei Prundu Bârgăului, Titus Wachsmann – Hogiu este descendent al unei vechi şi importante familii săseşti - familia Wachsmann - străbunicul său Albert Wachsmann fondând prima farmacie pe Valea Bârgăului în 1874, cu numele ,,Zum Schutzengel" - ,,La îngerul păzitor", acesta fiind unul dintre cei mai mari pomicultori ai vremii, un producător de medicamente şi de numeroase soiuri de fructe fiind apreciat cu diplome de către mai multe Academii (Berlin, Viena, Londra, Atena, Budapesta), a fost cuprins in importante lucrări de specialitate (Pomologia maghiara, Pomologia romană). Titus Wachsmann - Hogiu s-a născut la 6 noiembrie 1943 în comuna Bistriţa Bârgăului, jud. Bistriţa - Năsăud, iar dupa Şcoala Generală a studiat la Şcoala Pedagogică de Învăţători din Cluj, după care a urmat cursurile Facultăţii de Filosofie şi Filologie (romana - germană) la Universitatea ,,Babeş – Bolyai” din Cluj, activând în învăţământ şi cultură, în principal ca profesor, director de cămin cultural şi publicist, la Prundu Bârgăului, dar şi la Bistriţa, ca inspector şcolar judeţean şi director al Casei Corpului Didactic. S-a căsătorit în 1965, soţia Gica fiind educatoare, având împreună 2 copii: Titus - Felix (1966), inginer zootehnist, cu masterat în ştiinţe administrative şi Sebastian (1968), cu doctorat în fizica nucleară (Berlin), cercetator ştiinţific, prof. la Universitatea California - Devis, Facility Director UC Davis Medical Center, Sacramento CA. Are 4 nepoţi: Titus -Dragoş (1996), Albert (2002), Ioana - Cristiana (2003), Robert (2004). În bogata sa activitate, atât ca profesor la Liceul ,,Radu Petrescu" şi director la Caminul Cultural din Prundu Bârgăului, inspector şcolar sau director al Casei Corpului Didactic - Bistriţa, Titus Wachsmann - Hogiu a fost un profesionist de excepţie, recunoscut şi apreciat nu doar de către superiori sau colegi, cât mai ales de sutele sale de elevi, ceea ce înseamnă foarte mult, pe care i-a educat ca să ajungă oameni adevăraţi în viaţă, iar mulţi dintre ei specialişti de valoare în diferite domenii de activitate. Pe lângă numeroasele articole, multe de strictă specialitate, o altă activitate importantă a sa a fost dedicată, cu multă pasiune şi devotament, scrierii unor cărţi, de proza şi poezie, cu subiecte şi personaje din locurile natale. La mulţi ani, Titus Wachsmann - Hogiu, sănătate, bucurii alături de cei dragi şi pană inspirată.