La noi

Și eu am fost turnător…

O, nu, nu la vreo fabrică metalurgică, ci la… fosta (?) Securitate.
În vara lui 1974, după șapte ani de ședere la Huedin, am luat hotărârea în familie să revenim la Beclean.
În toamna aceluiași an, am primit , spre suplinire, la o școală de pe Valea Meleșului, o catedră de… sport și agricultură. Eram bucuros, nu conta că eu aveam pe diplomă specialitatea de limba și literatura română; doar propaganda comunistă miorlăia tot timpul despre omul nou, multilateral dezvoltat.
În anul următor lua ființă Liceul Metalurgic, cu foarte multe clase (nu se mai auzise în zonă de așa ceva) și, în consecință, ore gârlă. S-au făcut publice, pentru concurs, două catedre de română; pentru care au apărut pe lista inspectoratului școlar 10 candidați. După câteva zile însă mai rămăseserăm doar trei. (Cică, aflându-se că sunt și eu pretendent și cum mi se cam dusese vestea de ce sunt capabil în materie, de aici s-a produs retragerea. Vorbe…)
Totuși, nu aveam încredere că voi fi printre cei doi reușiți; doar pilele, corupția nu fusese inventată ulterior. Încât, am luat în serios o șoaptă a proaspătului meu cumnat, ofițer la Securitatea bistrițeană (om pe care totdeauna l-am apreciat, datorită firii sale, a culturii acumulate real, a discernământului său – da, se știe, existau și astfel de oameni, lucrători la această „duioasă” instituție). Un coleg de-al lui are în fișa postului taman învățământul din județ și, dacă…, atunci el poate pune o vorbă necesară la conducerea inspectoratului școlar. E de înțeles: „Dacă” accept să pârăsc…
Am refuzat. Dar… În aceeași zi făceam un drum cu autobuzul spre Bistrița. La Șintereag, lângă biserica reformată, am zărit parcat un autoturism din Olanda. Hopșa!... În acel timp tocmai se dădeau zvonuri în țară despre fapte de spionaj ale Vestului prin intermediul mascat al unor misiuni bisericești. Ei bine, m-a apucat ambâțul patriotic. Am redactat un, text despre ce văzusem, iar pâra mea a ajuns, prin cumnat, la omul de la Securitate sau la altcineva. Poate doar fapta mea de… adeziune a ajuns la urechea aceluia, căci cumnatul meu taman cu așa ceva se ocupa: cultele religioase și mai ales cele neoprotestante din județ.
Am reușit fixarea pe post; dar înclinam să cred că prea bine tratasem subiectele de la concurs, ca să mai fi fost nevoie să…
Cumnatul meu însă a încercat să mă determine să trec de faza… „debutului” de informator. Degeaba! După câteva eșecuri de racolare, a exclamat (cumva admirativ?): „Mă tu ești mai afurisit ca un iehovist!” Amuzat de calificativ, i-am cerut să mă lămurească. M-a lămurit. În ziua următoare tocmai avea planificat un interogatoriu cu o persoană aparținătoare acestui cult și m-a chemat să asist, ca să mă edific.
Întâlnirea avea loc într-un friguros cabinet școlar de chimie. „Intervievata” era o tânără de cel mult 30 de ani. Și m-am edificat: calmă, dădea răspunsuri coerente, dar de o abilitate (admirabilă) a eschivei. Îmi făcea impresia că anticipa aștepta fiecare întrebare, că ar fi trecut, în prealabil, prin exerciții de evitare a capcanelor și nu părea surprinsă de „strategiile” interlocutorului, din ce în ce mai nemulțumit, mai iritat că nu dobândea nici o informație din cele dorite.
În final, după plecarea ei: „No! Te-ai lămurit cum ești?” Am simulat o grimasă, drept răspuns. Nu cred că bănuia că-l compătimesc.
Drept care, stimați tovarăși, am declarat pe propria mea răspundere… Și fără nici o mustrare de conștiință.

Comentarii

09/01/17 11:19
La voi

De asta suntem convinși demult. Acuma, că tot v-ați dat drumul, spuneți-ne și cotitele pe care le-ați făcut cu Securitatea pentru a fi numit inspector de limba română pe vremea lui răposatul.

09/01/17 17:30

Puteţi să ne spuneţi cu ce ocazie sau în ce momente de sifonare aţi scris în "Ecoul" acel text vulgar "Odă conducătorului iubit"? Faceţi parte din acea gaşcă de indivizi care s-ar vrea în postura de "Întoarcerea fiilor"... ciripitori. Îi veţi vedea într-o antologie a ruşinii.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5