Specialistul din agricultură nu îmbătrâneşte, are natura în suflet, spune tânărul pensionar, ing. agronom Emil Scurtu

          Inginerul Emil Scurtu nu mai semnează condica la APIA Bistriţa-Năsăud, acolo unde şi-a pus iscălitura şi a muncit mai bine de 15 ani. Dar tot semnează o condică, nu în birou, ci în câmp, la Şieu Măgheruş, la fermă. Părăseşte în fiecare dimineaţă municipiul Bistriţa cu o punctualitate elveţiană, ajunge în împărăţia pomilor, albinelor (acum în ghem, în stup), a culturilor de toamnă, acolo unde începe o nouă zi de muncă.

          Absolvent al Agronomiei clujene, fiind între premianţi, ajunge specialist agricol în satul Archiud. Prima lui preocupare a fost să ia la pas (nu avea nici măcar şaretă) fiecare tarla, fiecare colină şi deal pentru a sta de vorbă cu pământul, cum îmi spunea acesta. La facultate, atunci se învăţa carte, aşa că tânărul inginer a vrut să aplice în teren ceea ce dobândise în anii studenţiei şi într-o mare măsură a şi reuşit. Munca profesionistă l-a făcut să fie avansat, devenind inginer şef la Galaţii Bistriţei şi, cum omul sfinţeşte locul, şi aici a lăsat urme pozitive. Nu a stat prea mult aici, a trecut şi pe la Sărata (în sectorul zootehnic, la furajare) şi la Livezile, iar în legislatura 1992-1996 fiind senator în Parlamentul României. Dar pasiunea inginerului Emil Scurtu a fost şi rămâne agricultura, pentru care s-a pregătit. Îi place să repete o zicere de mai bine de 150 de ani a lui Mihail Kogălniceanu, care spunea că „Agricultura este maica neamului omenesc care hrăneşte fiii săi”.

          Cum spuneam, în ultimii 15 ani, până la pensionare, a fost director executiv al APIA Bistriţa-Năsăud. Nici aici nu a fost un om de birou. Sigur, o parte din timp a fost la sediu (multe documente de verificat şi semnat), dar terenul a fost o preocupare constantă. A vizitat ferme şi fermieri, a stat de vorbă cu aceştia, cu autorităţile locale, cu simpli ţărani, cu colegi din teritoriu. S-a interesat de problemele ivite pe parcurs spre a găsi, legal, rezolvarea lor. Şi ca să-l parafrazez pe un fost ministru al Agriculturii, aş zice că inginerul Emil Scurtu nu a fost şi nu este un producător de vorbe, ci un producător de fapte. Şi ca să mă conving că faptele vorbesc, îl vizitez la Şieu Măgheruş, acolo unde a preluat din mers unele dintre lucrările derulate de soţia sa, Maria, de asemenea, un reputat specialist în agricultură. Lucrează, în prezent, 170 hectare de teren cultivat cu păioase (grâu, triticale, ovăz), vreo 60-70 hectare vor fi semătate cu porumb, apoi se îngrijeşte de pomii fructiferi, de albine şi de cultivarea legumelor în solari. A accesat credite şi a cumpărat utilaje performante, fiindcă, ne spune inginerul Scurtu, aşa trebuie să se facă agricultura secolului XXI. Este mereu de muncă aici, la ţară, îmi spunea acesta. Pământul nu aşteaptă. Agricultorii-specialişti şi nu numai, nu ies niciodată la pensie şi, ca atare, nici nu îmbătrânesc, noi avem natura în suflet care ne fortifică şi ne face să mergem mai departe, să continuăm lupta. Uneori câştigi mai bine, alteori mai puţin, dar suntem învăţaţi să luptăm dacă ne-am ales această meserie despre care mulţi spun că se pricep. Mai sunt şi dintre aceia care habar nu au cum se mănâncă agricultura. Vorba aceea „cine nu se pricepe la agricultură spune că frunzele de legume sunt buruieni”.

          Pe plan familial, tânărul pensionar Emil Scurtu e mulţumit şi fericit. Cei doi copii, băiatul specialist cu doctorat în medicină veterinară şi fata absolventă a Facilităţii de Drept, i-au dăruit şapte nepoţi (moştenitorii fermei, nu-i aşa), cel mai mare, elev în clasa a X-a, de care soţii Maria şi Emil Scurtu sunt foarte mândri. Acum, că fostul director executiv al APIA Bistriţa-Năsăud e un pensionar activ, îi dorim mult spor în agricultură, multă sănătate şi să-şi crească nepoţii în spiritul dragostei pe care o are faţă de muncă, faţă de oameni, în general.