Stelian Dolha, deputat PNL: Anul 2014 va deschide pomiculturii româneşti un nou capitol

Anul 2014 va deschide pomiculturii româneşti un nou capitol. Este vorba despre un ambiţios program de reconversie şi replantare negociat cu Comisia Europeană, după modelul derulat anii trecuţi pentru vii şi podgorii. Practic, în urma negocierilor România are posibilitatea să replanteze câteva zeci de mii de hectare cu pomi fructiferi, căpşuni, respectiv arbuşti fructiferi, în condiţiile în care mai bine de 70% din livezile existente sunt în declin biologic avansat.

Deocamdată nu se ştie cu exactitate bugetul pentru derularea acestui program, care va fi finanţat şi derulat prin noul PNDR. Ţinta anunţată de Ministerul Agriculturii este ca în 2020 să ajungem la 200 de mii de hectare de livezi viabile de la 120 de mii câte avem în prezent, conform surselor guvernamentale, mai puţin de 90 de mii, potrivit însă specialiştilor în pomicultură.
Programul, în care agricultorii în general, micii şi marii investitori în pomicultură îşi pun mari speranţe are însă multe semne de întrebare, la care responsabilii Ministerului Agriculturii trebuie să ofere de urgenţă răspunsuri, dat fiind termenul relativ scurt până la punerea în aplicare şi riscul de a pierde startul.

În lipsa acestor răspunsuri vocile unor experţi în pomicultură, care discută despre programul de reconversie pomicolă ca despre o iniţiativă insuficient documentată, croită în spatele uşilor închise, fără consultarea specialiştilor în domeniu, se fac tot mai insistent auzite.
O primă problemă de care se va lovi buna reuşită a proiectului o reprezintă gradul ridicat de fărâmiţare a terenurilor cu livezi, respectiv a numărului foarte mare de proprietari care teoretic ar trebui unificaţi în exploataţii viabile din punct de vedere economic.

Ştiu foarte bine cât de greu este să reuneşti suprafeţe de minumum 300-500 de hectare într-un judeţ de deal cu potenţial pomicol cum este cel din care provin, Bistriţa-Năsăud. Experienţa vecină cu eşecul a unor investitori care au încercat inutil să găsească o soluţie la această problemă, mi-a demonstrat că este o problemă greu de depăşit.

Apoi o altă problemă invocată de experţii în pomicultură este lipsa materialului săditor românesc certificat. În lipsa acestuia, este vorba de aşa zisul portaltoi de calitate superioară , cu etichetă albastră, proiectul nu este finanţabil.

Specialiştii atrag atenţia că în România se produc sute de mii de bucăţi de material săditor, însă doar 20% este din categoria cu etichetă albastră, restul fiind dintr-o categorie care nu este eligibilă pentru un proiect european. Aceeaşi specialişti atrag atenţia că ar fi fost nevoie de demararea acţiunii de creeare a materialului săditor necesar cel puţin din 2012 pentru a porni la timp şi cu succes acest program.

Date fiind doar aceste câteva probleme care ridică semne de întrebare, dar şi importanţa extraordinară a programului pentru agricultura românească aşteptăm ca Ministerul Agricultării să facă publice datele legate de buget, ghid de finanţare, suprafeţe de reconversie pe judeţe şi alte detalii tehnice atât de importante pentru demararea programului.