STUDIILE NĂSĂUDENE ALE OFIȚERULUI ALBERT PORKOLAB (1886-1895)

1. Elev al Școlii Normale Capitale (1886-1890)

Albert Porkolab a debutat ca elev în clasa I a unei unități școlare cu nume modest, primit in 1882: „Școala Fundațională Elementară Poporală de Băieți și Fetițe” din Năsăud. Pentru neinițiați, era dificil de aflat și chiar de acceptat, că în spatele acestei denumiri simpliste, școala avea la 1886 un istoric străvechi (cel puțin 109 ani de funcționare neîntreruptă în limba română) și o evoluție de înaltă performanță la nivelul întregii Transilvanii.

De la înființarea sa sub tutela și finanțarea Regimentului II de Graniță, cu puțin înainte de 1777, reprezentase unul dintre cele mai căutate institute de educație pentru copiii de etnie română (și nu numai), din Nordul Ardealului. A fost denumită „Școala Normală” și avea la început clasele I-II (1777-1784), apoi dezvoltată și redenumită „Școala Normală Capitală”  (clasele I-III, 1784-1824, după înmatricularea integrală a elevilor Institutului Militar); din 1824 i s-a adăugat și clasa a IV-a.

În spațiile sale didactice si-au format cultura generală peste 3500 de elevi, viitoare cadre militare dar și învățătorești, preoți, juriști și funcționari administrativi. În galeria absolvenților săi de excepție, generalului-maior Leonidas von Popp, (în 1842, după absolvirea clasei a III-a, în baza aptitudinilor sale deosebite a fost transferat la Academia Militară Imperială din Wiener-Neustadt; avea să devină, din 1881, consilier personal al împăratului Franz–Joseph), i se alăturau zeci de ofițeri superiori (unii cu studii înalte la academii militare din Imperiu: Viena și Olomoutz-Moravia), profesorul universitar de la Iași Vasile Fabian Bobb (poet, apreciat de Eminescu), academicienii Florian Porcius și Grigore Silași, și vicarul foraneu greco-catolic Ioan Marian.

Desființându-se în 1851 Institutul Militar, atractivitatea acestei școli a fost mult diminuată timp de un deceniu. Performanțele ei au început să renască odată cu crearea în1859, la Năsăud, a „Preparandiei de doi ani” și cu deosebire, a Gimnaziului Grăniceresc (1863) - institute „mai înalte”, pentru care Școala Normală năsăudeană avea rol de resursă umană și misiune de ridicare a nivelului de pregătire inițială a elevilor candidați, la standardele minimale austriece de admisibilitate în clasa I a ciclului gimnazial inferior (azi, clasa a V-a).

În lista selectă a absolvenților săi din intervalul1851-1885 figurează numele viitorilor Membri ai Academiei Române: Iuliu Moisil, George Coşbuc, Virgil Şotropa, Iulian Marţian, Constantin C. Moisil și Nicolae Drăganu; vicarii foranei ai Rodnei / Năsăudului: Macedon Pop, fratele său Anchidim Pop, Grigore Moisil şi Ioan Pop; învățătorul Vasile Petri și profesorii Dr. Constantin Gr. Moisil, Grigore Pletosu, Ioan Ciocan şi Maxim Pop.

Subordonarea, începând cu 1868, a tuturor școlilor românești din Transilvania Ministerului de Culte al Ungarei a generat transformarea sa în „Școală fundațională”, iar din 1886, limba română și-a pierdut calitatea de unică limbă de predare: aproape toate obiectele de învățământ trebuind să fie predate în limbile română şi maghiară.                                                                              

* * * * *

         Înscris în septembrie 1886 ca elev al  primei clase a puternicei Școlii (foste) Normale, Albert Porkolab a beneficiat de competențele recunoscute ale unor cadre didactice dedicate profesiei de pedagog implicat și exigent, preocupate de a asigura, în ciuda presiunilor maghiarofone, conservarea dimensiunilor spiritului cărturăresc al Năsăudului și de a cultiva valorile tradiționale școlare locale.

       Școala funcționa în edificiul Normelor, situat vis a vis de Muzeul Grăniceresc (în zilele noastre - parcarea Liedl). Între anii 1886-1890, sub îndrumarea învățătorul Iuliu Pop, a directorului  Ioan Jarda, și catehetului-preot Ioan Nășcuțiu, elevul Albert Porkolab, orfan de tată din 1883, s-a dovedit a fi respectuos, disciplinat și silitor, fiind menționat cu o distincție. Era pasionat de lectură în limba paternă-româna și în cea maternă-germana.          

        Contactele frecvente cu familia nașului său de botez, industriașul local Friederich Goldstein, care i-a devenit din 1883 și tutore, i-au permis să cunoască direct, să înțeleagă traseul școlar început în chiar școala sa, și apoi, să admire personalitatea extraordinară a generalului Leonidas von Popp - cumnatul tutorelui, uniformele, însemnele militare și caleașca cu care demnitarul imperial revenea de la Viena, în câteva veri ale acelor ani, să petreacă scurte concedii la Năsăud.

                         Fascinația provocată de generalul von Popp, în jurul cărui roiau membrii familiilor de vază din micul târg al Năsăudului, miturile țesute în jurul imaginii sale, s-au constituit pentru copilul Porkolab în elemente de motivație extrinsecă pentru orientarea profesională - decisă de tutorele său după parcurgerea a doar cinci clase gimnaziale - transformând imaginea generalului în model (inclusiv fizionomic), target personal, propriu, pe care nu îl va abandona niciodată.