225 DE ANI DE SCOALA LA PRUNDU BÂRGĂULUI

O primă problemă pe care dorim să o abordăm este aceea a condiţiilor istorice de la sfârsitul secolului al XVIII – lea când ia naştere oficial şcoala din Prundu Bârgăului. Ne propunem să pornim de la faptul că pe Valea Someşului Mare, la 1763 se înfiinţează Regimentul al – II-lea grăniceresc cu sediul la Năsăud.

Pentru înarmarea grănicerilor cu cunoştiţelor necesare, la Năsăud, între 1770-1777 ia naştere o şcoală latino - germană sub denumirea de şcoala normală şi tot aici, la 22 noiembrie 1884 îşi deschide porţile Institutul de creştere militară.

Dacă, la început, aceste şcoli erau destinate tinerilor de pe Valea Someşului şi Sălăuţei, dupa 5 ianuarie 1784, când vor depune jurământul de credinţă grănicerii de pe Valea Bârgăului, vor fi primiţi şi copiii bârgăuanilor în şcolile năsăudene.

Pregatirea soldaţilor, subofiţerilor şi ofiţerilor în şcolile năsăudene se putea face numai dacă tinerii veniţi din satele din jur aveau un minim de cunoştinţe de scris, citit şi socotit.

Tradiţia orală şi unele însemnări lăsate de învăţătorul Ilarion Bozga vorbesc de primele cunoştinţe pe care le primeau câţiva copii de la preoţi sau dieci pe lângă fiecare biserică. Pe dealul Strâmba, dintre Bistriţa Bîrgăului şi Tiha Bîrgăului era o biserica de lemn la Hucii Urâtului (pădurea preotului Urâtu) şi, din când în când, preotul aduna câţiva copii şi le dădea primele noţiuni de scris, citit şi socotit. Astăzi, prin strădania preotului Ioan Fontu şi a locuitorilor din Tiha pe acel loc s-a înălţat o troiţă.

In condiţiile în care era nevoie de un număr mare de ştiutori de carte, Curtea de la Viena iniţiază înfiinţarea de şcoli în localităţile locuite de familiile grănicerilor.

Prima şcoală ia naştere pe Valea Bârgăului în toamna anului 1786 la Prundu Bârgăului sub denumirea de şcoala trivială. În această şcoală se învăţa citirea, scrierea şi calcularea. În celelalte localităţi de pe Valea Bârgăului, la insistenţele Curţii de la Viena se vor crea şcoli în anii 1828-1829, sub denumirea de şcoli poporale. Demersurile imperiului au fost bine primite de locuitorii satelor, care credeau că prin ştiinţă de carte vor scăpa mai repede de sărăcie.

Înfiinţarea de şcoli pe Valea Bârgăului, şi mai ales a celei din Prundu Bârgăului, va avea urmări însemnate în evoluţia vieţii în această zonă. Mulţi tineri vor pleca de pe băncile şcolilor bârgăuane spre şcolile năsăudene. Cei mai mulţi vor urma şcoala normală şi Institutul de creştere militară. Cei mai harnici şi mai inteligenţi vor trece la şcoli înalte din Transilvania sau de la Budapesta şi Viena. Apare treptat o pleiada de subofiţeri şi ofiţeri bârgăuani în cadrul regimentului năsăudean. Alţi bârgauani vor deveni învăţători, preoţi, jurişti. Mulţi dintre ei, după terminarea studiilor, vor reveni pe plaiurile natale şi vor contribui din plin la ridicarea intelectuală şi morală a satelor de aici.

La înfiinţarea şcolii triviale din Prundu Bârgăului autorităţile vor stabili ca limba de predare să fie limba română. În funcţie de condiţiile prin care trece Transilvania, în predare vor fi introduse şi alte limbi sau limba română va fi înlocuită pentru scurte perioade.

În anul 1837, având în vedere că la regimentul năsăudean erau mulţi ofiţeri veniţi din Austria şi că multiplele ordine imperiale veneau în limba germană, grănicerii trebuiau să aibă noţiuni de limba germană înca din şcoala trivială şi, ca atare, se introduce în predare, pe lânga limba româna si limba germană.

După aşezarea dualismului austro-ungar, autorităţile maghiare vor introduce în predare, începând cu anul 1871, şi limba maghiară, la clasele a III-a şi a IV-a. În anii următori vom constata ca, treptat, limba germană va fi înlocuită cu limba maghiară.

Începând cu luna noiembrie 1918 şcoala din Prundu Bîrgăului îşi va desfăşura activitatea numai în limba română.

Din toamna anului 1940, dupa alipirea Ardealului de nord la Ungaria, se introduce limba maghiară in predare începând cu clasa I. Se va reveni la utilizarea limbii române în şcoală la începutul anului şcolar 1944-1945.

Nu este lipsit de interes faptul că, pe parcursul celor 225 de ani, şcoala din Prundu Bârgăului a suferit anumite transformări şi, de asemenea, şi-a schimbat în anumite perioade numele.

În 1786 şcoala prundeană ia naştere cu numele de “Şcoala trivială” şi va funcţiona aşa până în 1872 când autorităţile îi schimbă numele în „Şcoala normală cu 4 clase”.

În 1885 şcoala va primi numele de “Şcoală poporală elementară fundaţională cu caracter comunal”.

La 22 aprilie 1909 şcoala fundaţională din Prundu Bîrgăului se transformă în “Şcoala de Stat Maghiară”, iar cadrele didactice existente la acea dată sunt obligate să se pensioneze.

După primul război mondial, la 10 noiembrie 1918, şcoala îşi reia activitatea ca „Şcoala de Stat de 7 ani” cu limba de predare română.

La 10 octombrie 1946 in cadrul şcolii îşi începe activitatea “Gimnaziul Unic” cu 64 elevi in clasa I şi cu 7 cadre didactice. Va funcţiona astfel pâna la reforma din 1948. Această reformă şcolară va numi şcoala prundeană “Şcoală elementară de 7 ani cu ciclurile I şi II complete”.

În 1957 pe lânga scoala elementară din Prund iau fiinţă cursuri liceale serale, iar de la 1 septembrie 1961 scoala elementară se transformă în „Şcoala medie mixtă”. Şcoala medie va şcolariza elevi in primul rând din localităţile văii, iar la 15 iunie 1965 dă prima promoţie de absolvenţi de liceu. Începând cu anul 1966 scolile cu clasele I-VII se transformă în şcoli cu clasele I-VIII.

O altă schimbare are loc la 15 septembrie 1969 când apare Şcoala cu clasele I-X.

În 1974 Liceul Teoretic din Prundu Bîrgăului devine liceu industrial, patronat de I.U.T.Bistriţa. Pe lângă liceu, la 15 septembrie 1987 îşi începe activitatea Şcoala profesională. În 1992 liceul ia numele fostului său profesor Radu Petrescu, iar în 1999 liceul şi şcoala profesională vor deveni “Grupul şcolar Radu Petrescu”.

Nu putem vorbi de scoala din Prundu Bârgăului fără a scoate în evidenţă cadrele didactice care prin talent, muncă şi dăruire au onorat titlul de dascăl. Nu putem să uităm că dascălii bârgăuani, cei mai mulţi ridicaţi din rândurile localnicilor, au fost sufletul activităţilor desfăşurate pe plan local. Ei au fost nu numai intelectualii care puteau da sfaturi utile, ci şi tenaci luptători pentru nevoile neamului. Să nu uităm că învăţătorii Ilarion Bozga, Eliseu Dan, Iacob Onea, având alături preoţii Teodor Vrăsmas, Pavel Beşa, Ioan Dologa şi Anchidim Candale, care s-au alăturat şi au susţinut mişcarea memorandistă, că unii au fost judecaţi pentru aceasta şi suspendaţi din învăţământ. Să nu uităm ca la instaurarea stăpânirii maghiare, în toamna lui 1940, pentru că elevii ei au ataşat la costumele ţărăneşti tricolorul, învăţătoarea Eleonora Costea a fost înlăturată din învăţământ. Considerăm util să prezentăm câţiva dascăli care s-au remarcat în evoluţia şcolii prundene. Primul învăţător al şcolii a fost Alexandru Ilieş, din Tiha Bîrgăului, iar prima femeie învăţător a fost Eugenia Greab, venită din zona Sibiului şi dăscăliţă între 1900-1909. Pavel Beşa, născut în Prundu Bîrgăului în anul 1847, a urmat şcoala din Prund, apoi cursurile gimnaziului din Năsăud, făcând parte din prima promoţie a gimnaziului – 1871. Îşi continuă studiile la Seminarul Andreian din Sibiu şi devine profesor şi preot catihet de religie greco-ortodoxă. A fost apreciat ca dascăl şi om, a fost un luptator pentru nevoile neamului şi, in acelaşi timp primul din familia care a dat şi alţi învăţători ca Leontina Beşa, fiica sa şi Sanda Croitoru Mereuţă, nepoata sa.

Ilarion Bozga s-a născut în 1855 în Tiha Bîrgăului. Urmează şcoala în satul natal, apoi gimnaziul la Năsăud şi cursurile preparandiei din Deva. A fost învăţător şi director al şcolii din Prund şi s-a remarcat nu numai ca dascăl ci şi ca luptător pentru nevoile neamului, fapt ce a dus la scoaterea sa din învăţământ în două rânduri. S-a preocupat de strângerea de date şi rodul muncii sale a fost întocmirea monografiilor localităţilor Prund, Tiha şi Mureşenii Bârgăului. Până în zilele noastre circulă remarca că cine a fost învăţat de Bozga, acela ştia carte.

Un fost elev al lui Ilarion Bozga este Matei Albu. S-a născut la 18 mai 1913 în Prundu Bârgăului, a făcut şcoală aici, cu învăţătorul Ilarion Bozga, iar apoi a urmat cursurile Şcolii Normale din Cluj. A venit la Prund ca învăţător, dar din cazuza concentrărilor în armată a funcţionat puţin. În 1940 se refugiază în România de teama ocupanţilor maghiari. Participă la Al II-lea Razboi Mondial şi se întoarce acasă ca învăţător în 1945. Va fi învăţător, apoi profesor şi mulţi ani director adjunct al şcolii. A fost apreciat nu numai ca dascăl ci şi ca animator al vieţii culturale şi mai ales constructor. De numele său se leagă construcţia celor două localuri în care şi astăzi funcţionează liceul. La 98 de ani încă mai onorează şcoala participând la unele evenimente.

Ioan Liviu Cernucan a fost profesor şi director al liceului. Venit de pe alte meleaguri se încadrează în viaţa socială şi culturală locală şi, mai ales, desfăşoară o intensă muncă de cercetare a istoriei locale. De numele său se leagă înfiinţarea muzeului şcolii şi, de asemenea, organizarea simpozionului ştiinţific, care de 40 de ani reuneşte, cu comunicări, cadre didactice şi alţi intelectuali cu preocupări ştiinţifice.

La 225 de ani Grupul Şcolar „Radu Petrescu”, prin strădania dascălilor şi a conducerii sale, trăieşte o nouă tinereţe şi promite să ducă mai departe drapelul înaintaşilor.

Profesor, Constantin Andriţoiu