Târgul de la Izvor – un Festival al bucuriei! Emblemele folclorului Veta Biriș, Cornelia Ardelean Archiudean, Leontina Pop şi Dorina Oprea, alături de tânăra generaţie

Am trăit să o mai văd și pe asta! Un Festival cu F mare, organizat în spiritul respectului pentru spectatori și pentru artiștii care au urcat pe scenă! Formații multe din județele Mureș și Bistrița Năsăud. Ordine de intrare în scenă anunțată din timp și respectată – atât cât a fost posibil!!- o prezentare decentă și adecvată clipei și locului, spectatori mulți și ....disciplinați, adierea aerului răcoros al pădurii Lunca mereu prezentă, organizatori atenți și plini de solicitudine – iată ingredientele succesului asigurat! Anul acesta ediția a XIV a a Târgului de la Izvor și-a atins scopurile...artistice și cred eu și pe cele....economice! Amfitrionul, profesorul Mircea Seleușan și-a pus la bătaie toată experiența pentru a asigura succesul unei manifestări etalon între manifestările genului! Artiști mulți și valoroși prin prestațiile lor, oficialități din județul Mures cu discursuri decente și aplicate pe eveniment au făcut din fiecare moment al Festivalului o bucurie a sufletului, a urechilor și a ochilor!
Dacă am enumera pe toți participanții așa cum s-ar cuveni, nu am avea spațiul necesar! Vom spune doar că a răsunat pădurea Luncii de cântecele românești și maghiare, de dansurile românești, țigănești și ungurești! Arta este prin logica ei elementară o bucurie a sufletului și în general a ființei umane – așa că diversitatea trăirilor exprimate românește, ungurește sau țigănește pe o scenă generoasă, nu a făcut decât să trezească în inimile spectatorilor satisfacția unică a trăirii clipei cu toată ființa lor doritoare de frumos și de armonie. Desigur că cei care doresc să-i afle pe toți artiștii participanți vor căuta în afișul alăturat. Noblețea sărbătorii afost asigurată de către toți aceia care au urcat pe scenă – de la Alexandra Moldovan sau Bianca Tălcean din Ocnița – care dansează de dinainte de a fi învățat să stea...în picioare iar acum abia au trecut de 8 ani, până la Cornelia Ardelean Archiudean, Dorina Oprea, Leontina Pop sau Veta Biriș – soliste cunoscute, cu blazon, care în ciuda tuturor vicisitudinilor se încăpățânează să aducă pe scenă doar folclorul autentic, cântecele culese din satele Transilvaniei și nu făcute – cu măiestrie ce-i drept – în laboratoarele moderne de atăzi! Doamnele acestea dar nu numai dânsele au adus pe scenă cântecul care curge din isvoarele proaspete ale pământul străbun și au fost răsplătite cu aplauze binemeritate!
Târgul de la Isvor prin calitatea...ofertei sale ne-a reamintit tuturor că suntem mereu datori să ne respectăm noi pe noi înșine! Bravul profesor Mircea Seleușan ne învață în fiecare an, prin măiestria cu care oferă lumii preaplinul inimii sale, că avem o singură șansă, ca oameni, ca trăitori în colectivități mai mari sau mai mici și mai ales trăitori în Patria Română – anume șansa de a crede cu toată ființa noastră că înainte de tot și toate pe lumea asta, se află respectul de sine! În acel loc se află neapărat și respectul pentru înaintași. Și exact din acel loc incepe și respectul pentru alții și...al altora, al Europei dacă vreți – că asta ne obsedează mereu – pentru noi și pentru ceea ce facem noi ca indivizi și ca Nație!
Prin dimensiunile sale artistice Târgul de la Isvor nu este de fapt un Târg ci un loc în care ne regăsim mereu pe noi înșine! Un loc în care suntem mândri că suntem oameni și apoi chiar și că suntem români, unguri, tigani, germani sau de altă suflare... Puterea acestei manifestări stă în sinceritatea ei în generozitatea cu care se oferă omului de rând doritor de lucruri simple, frumoase și sigure în care să se regăsească cu mândrie firească! La Izvor demnitatea românească s-a împletit frumos cu mândria ungurească și cu sinceritatea și splendoarea artistică țigănească! A fost o clipă de fericire, un colț de Rai într-o lume fără busolă!
Ca urmare mă bucur că exist, că respir în voie aer de la Isvor – iar ca urmare vă invit și pe dumneavoastră dragi cititori – atâția câți veți citi aceste rânduri - să fiți mândri că Isvoarele cu apă rece ale Patriei Române curg neîncetat și nu vor seca niciodată!
Eu așa am văzut, așa am scris și așa am fost fericit vreme de o după amiază cât să-mi ajungă dorul până la Târgul viitor!
Dacă nu credeți...haideți și la anul la Târgul de la Izvor! Doamne ajută!