“Un extraordinar versificator, un talent înnăscut”

-Vasile B. Gădălin-

Este un lucru cert că mulţi îl cunosc pe Vasile B. Gădălin în dubla sa ipostază de poet şi epigramist şi îi apreciază valoarea demonstrată de unitatea creaţiilor sale. La împlinirea vârstei de 65 de ani se prezintă în faţa cititorilor săi cu noul său volum: Vasile B.Gădălin în -65- Poezii alese- apărut la Ed. Grinta (Cluj-Napoca, 2009). Pentru cei care îl cunosc mai puţin considerăm necesar a prezenta câteva date bio-bibliografice: S-a născut la 6 februarie 1944 în satul Coasta, comuna Bonţida (înainte aparţinând comunei Gădălin, jud. Cluj). Absolvent al facultăţilor de Drept şi Filologie - Universitatea “Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca. A debutat cu versuri în revista “Familia”, Oradea, (1985). Prezent în 16 volume colective (antologii). Volume publicate: la Editura Casa Cărţii de Ştiinţă (poezii şi epigrame) - Surâsuri potrivite în… epigramă” (1966), “Ieşirea din eclipsă” (1990), “Ghiozdanul cu rime” (poezii pentru copii, 2002); Editura Grinta: “Săgeţi tranchilizante (epigrame, 2004), “Românie, lacrimă de dor” (versuri, 2004), “Românie, plai de dor (poezii puse pe note de Doina Miclea, 2005). Membru al Uniunii Epigramiştilor din România şi al Ligii Scriitorilor din România, vicepreşedinte al Cenaclului literar-artistic “Octavian Goga” şi membru al cenaclurilor “Satiricon”, “Constantin Brâncuşi” şi “Vasile Sav”. A obţinut numeroase premii la festivaluri naţionale şi festivaluri-concurs, cum sunt: “Octavian Goga” (Ciucea), ”Eterna epigramă” (Cluj-Napoca), “La Zalău se mai zâmbeşte” (Secţiunea epigramă, 1997), “Oltenii şi restul lumii” (Secţiunea fabulă), “Pavel Dan” (poezie, Turda, 2000), “Zâmbete în Prier” (Satiră şi umor - Vişeu de Sus, 2003) ş.a. În prefaţa volumului, intitulată “Poezia ca trăire poetică”, Ioan Negru sublinia faptul că “Se poate citi la Vasile B. Gădălin în plăcerea de a scrie, bucuria de a fi poet. Poetul îşi are poezia în sine, de autenticitatea căreia nu are cum să se îndoiască, fiindcă este poezia sa. Nu scrierea ei contează în primul rând, nu de aici se revendică şi se impune poetul, ci de la faptul că poetul îşi trăieşte poezia sa în sine însuşi. De aceea poezia sa este bucurie. E drept, una anume, a sa. Limbajul poate fi şi este o convenţie, bucuria, nu? Volumul (129 pag.) cuprinde patru capitole: Şi visurile mele, Românie, lacrimă de dor, Elogii şi referinţe (Constantin Cubleşan, Petru Poantă, Mircea Popa, Ioan Pavel Azap, Ion Cristofor). Pentru a ne familiariza cu versurile din acest volum vom aminti doar câteva strofe: “Aş vrea să fiu din nou acasă/ Cu fraţii şi părinţii mei/ Să urc pe coasta cea frumoasă/ Păzindu-mi turmele de miei”… (“Din nou acasă”); “Eu mi-am lăsat amprentele pe prag,/ Pe clanţa uşii-n casa părintească,/ Pe masa-n jurul căreia cu drag/ Au început aripile să-mi crească/ Eu mi-am lăsat amprentele prin sat,/ Pe oamenii ce-i întâlneam din mers/ Şi-un dor parcă mă cheamă ne-ncetat/ La locul drag al primului meu vers” (“Plugul şi obrazul şi versul”); “Mi-am împletit cu visurile mele/ Din iarba ce-o aveam ca aşternut/ Când mă-nveleam cu roua de sub stele/ Simţind cum bate inima din lut” (“Şi visurile mele”); “Curge timpul prin fiecare din noi/ Semnul trecerii lui marcat să rămână/ Poporul meu drag fie ferit de război/ Etern înflorind pe vatră-ne limba română” (“Meditaţie”). Exemplificările ar mai putea continua, dar ne limităm la atâta doar. Ca o menţiune de final aş sublinia că indiferent dacă este vorba despre volumele de epigrame sau despre opera lirică, tot ce a scris Vasile Gădălin degajă un aer proaspăt, o boare miraculoasă ce nu poate decât să ne farmece. Menţionându-i spontaneitatea specifică, constatăm că majoritatea creaţiilor sale se caracterizează prin “naivismul” nemimat, uneori, de o blândă uimire şi o descumpănire plină de bunătate.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5