Un gând duhovnicesc la Nunta de Aur pentru Emilia şi Traian Săsărman

          Mi-a fost dat să particip la un eveniment de o aleasă bucurie duhovnicească, moment oferit de familia unui jurnalist bistriţean. E vorba de Nunta de Aur, 50 de ani de la săvârşirea Sfintei Taine a Cununiei, 50 de ani de când Emilia şi Traian Săsărman, prin cununia religioasă, şi-a zidit familia pe piatră, nu pe nisip, cum spune Sfântul Apostol Matei. O familie născută în taina iubirii lor în Hristos, devenind, de-a lungul anilor, o şcoală a dragostei faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele. În urmă cu cinci decenii s-a oficiat, într-un cadru special, în Sfânta Biserică, acea taină a unirii săvârşită prin Dumnezeu, prin noi, preoţii. Dumnezeu, ne spune Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan este iubire şi cel ce rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne în el. (I Ioan 8-16).

          Simbolul şi jurământul iubirii şi înţelegerii l-au purtat şi-l poartă mereu şi-l respectă cu sfinţenie. Copil fiind, şi mai apoi preot, am amintiri dintre cele mai frumoase despre această familie. Profesor în Bidiu – în satul dintre dealuri – cum frumos avea să scrie într-o preţioasă monografie a aşezării, fiind primul profesor calificat, comunitatea de la noi l-a înconjurat cu o dragoste părintească, considerându-l, încă de la început ca fiind unul de-al lor, de-al satului. Am avut onoarea şi plăcerea să particip, alături de jurnalistul T. Săsărman – care are la activ 50 de ani de gazetărie -, la câteva evenimente legate de viaţa satului meu de obârşie – Bidiu. De fiecare dată am simţit cum fostul profesor a rămas, după mulţi ani, acelaşi, iar consătenii mei i-au arătat, de fiecare dată, o admiraţie şi o preţuire imensă. Şi acum, după atâţia ani, oamenii n-au uitat să-l preţuiască şi să-l respecte, ridicându-şi pălăria în faţa domnului profesor. Îl preţuiesc şi-l respect pentru acea bunătate şi dorinţă de a fi folositor altora. Şi-l mai preţuiesc şi-l admir pentru capacitatea de a crea în jurul său acea atmosferă specifică celor deosebiţi.

          Căsătoriile, spunea cineva, se încheie în ceruri şi se trăiesc pe pământ. Nimic mai adevărat. Dumnezeu este iubire şi din iubire şi-au întemeiat o familie frumoasă. Două fete – Mona şi Diana, şi trei nepoate – Codruţa, Maria şi Ioana – este averea cea mai de preţ a acestei familii. Are vreun secret o familie fericită, aşa cum este a fostului meu profesor? Răspunsul l-am primit de la acesta citând o zicere plină de înţeles: o căsătorie de succes necesită să te îndrăgosteşti de mai multe ori dar de fiecare dată de aceeaşi persoană. Să-i zicem acum, la 50 de ani de la săvârşirea tainică a cununiei familiei Emilia şi Traian Săsărman ani mulţi cu sănătate şi cât mai multe bucurii duhovniceşti.