Vocea unei conștiințe - Col. prof. dr. VASILE TUTULA

Ne bucurăm nespus de mult că ni s-a oferit prilejul de a ne exprima gândurile, din adâncul sufletului nostru, despre OMUL, cărturarul, înfrățit cu istoria și cultura col. prof. dr. VASILE TUTULA, personalitate marcantă a Țării Năsăudului. Cuvintele sale au devenit cărți și cărțile au devenit lecții de istorie, amintiri și sfaturi frumoase, răspândind lumina cunoașterii în lumea iubitorilor de cultură și neam. Coborâtor pe de Valea Telcișorului, mai precis de pe Valea Seacă, comuna Telciu, este omul care își dă singur de lucru, cercetează, scrie, colaborează, participă și organizează acțiuni de amploare în diverse medii și organizații culturale, un bun exemplu de dăruire, ce trezește respect și admirație, un scriitor și un jurnalist plin de farmec, care știe să facă din legendă realitate, strălucind de dăruirea unor gânduri mărețe.

Ofițerul superior în rezervă și profesor dr. Vasile Tutula a făcut studiile primare și gimnaziale la Telciu, unde și Coșbuc a făcut trei clase și parcă i-a inspirat darul de a crea și de a iubi satul și vremurile de acasă. Performanțele sale pe tărâm militar și cultural-istorice au fost posibile grație strădaniilor sale și harului primit de la Bunul Dumnezeu, cât și de la dascălii săi, vorbind cu drag despre primul său dascăl, sălăuanul Ioan Țâmbulea, care l-a orientat spre dragostea de carte, în care a găsit sămânța neamului, iubirea de locul natal, iubirea de frumos și autentic și de oamenii care au călcat acest pământ. Și-a continuat studiile la Liceul grăniceresc din Năsăud, unde a fost absolvent cu brio, dar mai întâi al școlii celor „șapte ani de acasă”, îndrumat mereu să respecte corola corectitudinii morale a conștiinței și demnității naționale ca și pe aceea a caracterului puternic, deosebit de puternic.

Printr-o muncă perseverentă, cărturarul năsăudean Vasile Tutula, o fascinantă personalitate a culturii, a devenit un reputat cercetător și scriitor, reușind ca în acești ani de febrilă activitate editorială să scrie mai multe cărți, o adevărată istorie a lumii românești. „Cartea, după cum spunea Arghezi, are o viață îngropată în temelii și întruchipează cuvântul cu o aură plină de inspirație, ce altoiește cerul pe pământ.” A scrie înseamnă a face ceva din nou. Eroii cărților sale sunt eroii neamului, satul întreg, având drept modele dascălii și preoții ce-și confirmă talentul de buni povestitori. Idolul său este „Crăișorul Munților” - Avram Iancu, care a deschis calea spre deșteptarea națională, iar faptele sale se înscriu în conștiința poporului român, pregătind calea spre Marea Unire din 1918.

„Nu cu argumente filosofice, spunea Avram Iancu, se combate tirania, ci cu lancea ca Horea” sau „nu m-am luptat pentru cruce și favoruri, ci pentru eliberarea națiunii mele”. Cărțile sale duc mesajul eroului spre zările senine ale sufletului uman.

Ne-am întâlnit și am colaborat la nenumărate activități culturale de mare amploare din Năsăud, Valea Someșului, Valea Ilvelor, Dej, Blaj, Alba-Iulia, Cluj și în mod special, în satul natal Telciu, la lansări de cărți și la simpozioanele anuale cu teme din viața și istoria satului, sprijinit de primarul Sever Mureșan, ce se finalizau cu noi apariții editoriale, completând cartea satului cu elemente și fapte noi, scrise cu o capacitate creativă de excepție și o putere de muncă de-a dreptul copleșitoare.

Se observă la dânsul o neostoită curiozitate și sete de cunoaștere, conjugate cu smerenia lucrului bine făcut, comparabile cu ale unor renumiți cărturari ardeleni. Poartă mereu în suflet ecoul probelor de spirit ardelenesc, tenacitate și vocație cu virtuți eroice ale antecesorilor săi personalități fulminante din Ardeal.

În operele sale și-a dovedit ambiția și dârzenia, tenacitatea și anduranța greu de imaginat de noi, de parcă ar fi vrut ca în planul scrierilor și activităților sale de cercetare să egaleze bravurile de necrezut ale ȚINUTULUI GRĂNICERESC NĂSĂUDEAN. Cu alte cuvinte, tare ca piatra, tare ca andezitul, tare ca profilul dacului figurat de Sfinxul sculptat de natură în Munții Bucegi, tare ca piatra din care sunt cioplite la Tg. Jiu capodoperele lui Brâncuși.

A recenzat și scris paginile de început la multe cărți, dovedindu-se și un apreciat critic literar, fiind interesat atât de text cât și de subiectul operei, considerând actul critic o apropiere  prietenească de scriitor și de opera sa emițând judecăți de valoare tranșante. În casa Șotropa din Năsăud, într-un mediu academic a prezentat două volume din cele 5 apărute în același an, 2007, „În vârful peniței”, nr. III și IV, autor Ioan Mititean, scoase la Editura Napoca Star, fiind prezenți scriitori prieteni și colaboratori din Năsăud, Bistrița, Beclean, Cluj, Blaj, Iași și de peste Prut, exprimându-și gândurile de aprecieri și critici constructive, în jur de 20 participanți, fiind  sprijinit în desfășurarea sărbătorii cărții de juristul Valer Petrehuș, dirigintele poștei și președintele Societății  Culturale „Virgil Șotropa”. 

Acțiuni de acest gen am organizat împreună cu eroul acestei cărți în mai multe localități din Țara Năsăudului și din alte zone sub tutela Astrei, a Societății culturale „Avram Iancu” și VRR („Societatea Culturală a năsăudenilor stabiliți la Cluj”), părtaș la înființare alături de Nicolae Trifoi, Teodor Tanco și acad. Dumitru Protase, Societate cultural-științifică, pe care ani în șir a condus-o cu competență și dăruire.

Am fost împreună la Târgul de carte de la Alba-Iulia, unde s-a impus ca un notabil profesionist, probând invenția epică, abilitate compozițională și chiar sensibilitate la relieful  mitico-simbolic al narațiunii ca într-un cuib scânteietor.

Dacă se poate spune că „Omul sfințește locul”, mărturiile faptelor sale conturează  evident portretul unui om care sfințește nu doar locul dimprejurul său, limitat în timp și spațiu, ci care sfințește trecutul, știind cum să extragă înțelepciune, bunătate și speranță din abisul infinit al istoriei, un om care face momentul de acum mii de ani să pară la fel de apropiat cu ziua de ieri și care știe să sfințească în egală măsură viitorul cu perseverența, curajul și speranța sa lucidă, dar imperturbabilă în bine.

Vasile Tutula, nume de sfânt, are atâta dulceață în cuvânt și atâta mângâiere, că nu-l părăsește lumea nicăieri unde se duce.

Încheiem acest modest eseu cu cuvintele unui sătean de pe Telcișor: „MAI RARI OAMENI CA VASILE PRINTRE AI NOȘTRI!”

   Ioan și Lucreția Mititean

           Năsăud